De pe acest terminal pleacă tot Israelul în vacanță. Alte posibilități de călătorie nu prea există. Vaporul e pierdere de timp, cu trenul nu ajungi nicăieri.  Să mergi cu mașina în Europa prin Siria? Acesta este doar visul utopic al unui optimist ca mine. Și ce simplu și frumos ar fi: Israel – Siria – Turcia – Bulgaria – România s-ar putea face în numai 2-3 zile!

Singura alternativă este avionul. Check in, control de pașapoarte, control de securitate: scoate cureaua, laptopul, ceasul, celularul, cheile etc., apoi pune totul la loc și asta cel puțin de două ori, iar dacă schimbi avionul atunci totul se repetă. Dar ești în vacanță, bine dispus și hotărât să fi calm și vesel.

Controlul de securitate este plin de riscuri. E nevoie de atenție maximă ca să-ți poți recupera toate obiectele personale. Eu am uitat de mai multe ori câte ceva. Odată laptopul, pe care din fericire l-am recuperat, altă dată ceasul, cu care n-am fost atât de norocos și mai aștept și acum ca autoritățile aerportului dintr-un oraș polonez să mă anunțe că a fost găsit. Medicamentele sub formă de praf au foarte multe riscuri, pot să te facă suspect de contrabandă de droguri. Așa am pățit la Frankfurt, unde aveam legătura spre New York. Am petrecut o oră intr-o cabină până când medicamentul a fost testat și exclus din categoria stupefiantelor. Ofițerul de poliție mi-a cerut scuze foarte politicos. Dar până am terminat controlul, avionul spre New York plecase.

– Unde a plecat? am strigat eu disperat.

– La New York, stimate domn, mi s-a răspuns…

Nu aveam altă legătură decât peste 24 ore. De nevoie am vizitat orașul Frankfurt, ceea ce nu am regretat deloc.

Odată ajuns la aeroportul de destinație există două posibilități: prima, cea mai ușoară și plăcută, este când ești așteptat de rude, prieteni, organizatori de congrese, etc. Atunci când nu ești atât de norocos, trebuie să te descurci singur ca să ajungi la hotel. Până la urmă soluția este taxiul și vei plăti mai mult decât la întoarcerea de la hotel la același aeroport. Sunt și excepții. Într-unul din voiajurile mele la Madrid am dat de un șofer care era ca și mine un suporter al echipei Real Madrid.  Pe drum am discutat o jumătate de oră despre fotbal, am ajuns și la foștii jucători celebri, s-a bucurat când l-am amintit pe fostul meu compatriot Hagi, iar când i-am vorbit și de Puskás, aproape că mi-a sărit de gât de incântare și m-a taxat foarte ieftin.

Ajuns la hotel, ai din nou două alternative: cea mai bună este când au camere disponibile. Varianta mai puțin plăcută este când camera încă nu e gata. Atunci trebuie să-ți lași bagajul la recepție și, obosit sau nu, începi să explorezi orașul. Odată ajuns în cameră, cea mai importantă e baia, mai ales “enigma folosirii dușului.” Într-unul din hotelurile din Manhattan erau nu mai puțin de opt robinete, patru de fiecare parte a dușului. Toată instalația semăna mai mult cu o ilustrație din submarinul căpitanului Nemo, din cartea lui Jules Verne. Desigur că numai două robinete trebuiau cu adevărat folosite, dar…

În câteva din călătoriile mele am avut și alte aventuri, ca de exemplu pierderea portmoneului pe o stradă din Budapesta. Nu trebuie însă să intri în panică. În primul rând, dacă mai ai celularul, telefonezi la prieteni – dacă ai prieteni în orașul respectiv. Dacă nu, suni acasă, ca să te consulți cu cineva apropiat și numai după aceea treci la anularea cardurilor de credit. Apoi trebuie să rezolvi roblemele financiare urgente. Altă dată, la Dallas, când am ieșit dintr-un taxi la intrarea în spitalul în care urma să lucrez, mi-a căzut potmoneul din buzunar și cu toate că am observat imediat, mașina pornise și nu mi-a rămas decât să strig și să fug după taxi cu viteza maximă permisă de vârstă. Paznicul parcării mi-a sărit în ajutor: l-a găsit prin telefon pe șoferul taxiului cu care am venit și după trei ore mi-am recuperate portmoneul, din care nu lipsea nimic.

Din fericire partea cea mai importantă a călătoriilor nu sunt neplăcerile. În amintire ne vor rămâne străzile, parcurile, arhitectura specifică, muzeele interesante și obositoare, nenumăratele biserici, spectacolele, experiențele culinare, peisajele, natura și diversitatea oamenilor.

Timpul trece repede și deja sunt în avionul de întoarcere. Pe drum plănuiesc excursia următoare și ajuns la Terminalul 3 îmi spun: peste tot e bine, dar cel mai bine e pe Terminalul 3!

 Bon voyage, mes amis!

 Andrei Schwartz

14 Mai 2018