Din seria “Micile mistere nerezolvate ale vieţii”
Maşină “sport”. Hmmm… Când cineva menţionează că e pasionat de maşini “sport”, sau cutare şi cutărică conduce o maşină ”sport”, ce imagine vă vine în minte?
Înainte de a-mi răspunde, hai să vă împărtăşesc ce imagine îmi vine mie în minte: o maşină joasă, de obicei scurtă, accesul la volan fiind foarte neconfortabil, cu spaţiu frontal incomod, înghesuit şi înclinat, potrivit mai degrabă ca fotoliu de dentist decât de condus, spaţiu posterior inexistent sau sufocant chiar şi pentru o soacră, pneuri cu profil plat care te zdruncină la fiecare piatră sau crăpătură de pe şosea, asurzitor de zgomotoasă, fie de la proiectare, fie prin “meştereală” (bricolaj) suplimentară de către proprietar, nemaivorbind de consumul ridicol (sau de plâns) de benzină și preţ de vânzare cam usturător…
Poate că mi-a scăpat ceva, dar eu nu prea văd ce este “sport” sau “sportiv” în toate acestea. Dacă vă gândiţi puţin, poate că de fapt categorisirea de ”sport” nici nu se referă la maşină ci la şofer!
Hai să examinăm situaţia şi din acest punct de vedere.
Din observațiile mele personale, la volanul unei maşini “sport” văd de obicei fie:
a) un flăcău foarte tânăr, care se amuză copios, arzând şi afumând cauciucurile prin supraturarea motorului într-un concert audio-timpano-plesnitor de mega-decibeli de la modificarea sistemului de eşapament şi care-şi cheltuie toţi banii (primiţi probabil de la “babacu”, sau poate furaţi de cine ştie unde) pe asigurarea astronomic de scumpă a maşinii, în timp ce se delectează cu hobby-ul elitist de colecţionare a amenzilor de circulaţie, fie
b) un domn mai în vârstă, care se crede de vârstă mijlocie, la apogeul crizei de vârstă mijlocie, cu un venit mult peste venitul mijlociu, și care încearcă să impresioneze persoane mult sub vârsta mijlocie… Iar gurile rele spun că se străduieşte să compenseze pentru atribute personale intime, mult sub dimensiunea mijlocie.
Deci unde e sportul, sportivitatea și cine este sportiv? Maşina, şoferul, ambele sau niciuna? Ajutooooooor!
George Kun
3 Comments
Am aflat cîte ceva despre mașini care nu m-au interesat nici-odată ; la tinerețe nu erau ” de nasul meu ” , mai tîrziu …
Draga Andrea, mare pacat ca ai ratat ocazia. Ar fi fost interesant sa vezi daca soferul era cum e speculat in povestirea mea. E bine ca a “disparut” si te-a scutit de o eventuala dezamagire” : “uite ce masina si uite cine o conduce”
Şi totuşi, domnişoarele de dau în vânt după tipii din maşinile “sport”. Şi nu numai domnişoarele. Acum vreo zece ani era parcată în proximitatea locuinţei noastre o bijuterie: un BMV sport argintiu. https://www.google.ro/search?biw=1440&bih=736&tbm=isch&sa=1&ei=zhF4XIOiEomd1fAPk5iNaA&q=BMW+little+sport+car+&oq=BMW+little+sport+car+&gs_l=img.3..35i39.6524804.6527133..6529128…0.0..0.81.742.10……1….1..gws-wiz-img.Loc3GMfB1zY#imgrc=x2g4vzBW7p4gHM:Ce n-aş fi dat să mă pot sui în ea. Am urmărit vreme de mai multe zile, la diferite ore, apariţia şoferului sau proprietarului – nu ca să-l rog să mă poftească în maşină – ci să văd a cui e. În final – într-un moment (al meu) de neatenţie, maşinuţa a dispărut aşa cum a apărut. Poate că fusese un vis…sau mai degrabă o maşină de furat.