Preambul. Fără COVID19 nu cred că aş fi făcut acest interviu cu prietena mea Liana Monica Deac  (n. Costescu), colegă de şcoală primară, gimnaziu şi liceu. Deşi noi, colegii de clasă de la Colegiu Naţional Emil Racoviţă, promoţia 1971, ne întâlnim foarte des (practic lunar) la un taifas în jurul mesei dintr-un local clujean, niciodată nu am discutat cu Liana despre profesiunea ei, la fel cum nici cu ceilalţi colegi de clasă nu abordam acest subiect pentru că aceste întâlniri sunt incursiuni dătătoare de energie pe Planeta LER (https://baabel.ro/2016/06/noi-cei-de-pe-planeta-l-e-r/) . Iar pe acea planetă specială, Liana era o elevă zurlie, tonică, plină de energie.

Acum, de când cu COVID19, am ajuns să aflu despre ea lucrurile pe care nu le-am cunoscut vreme de…cinci decenii!

Liana îmi trimite zilnic, cu conştiinciozitate, informarea curentă despre starea epidemiei din ţară, însoţită de opiniile şi sfaturile specialistului.

Liana Monica Deac este doctor în medicină şi cercetător ştiinţific la Institutul Naţional de Sănătate Publică, departamentul de Epidemiologie. Şi-a făcut doctoratul în domeniul infecţiilor nosocomiale şi a publicat un număr mare de lucrări ştiinţifice şi mai multe cărţi de specialitate, dintre care câteva adresate publicului larg. Acum doi ani, cam pe vremea aceasta, am participat la lansarea celui mai recent volum al ei. Reportajul TV realizat de mine la acest eveniment poate fi vizionat aici

În articolul publicat de dr. Mirjam Bercovici într-un număr recent al reviastei Baabel ( https://baabel.ro/2020/03/amintiri-de-medic-tanar/) am citit câteva confesiuni privitoare la medicii epidemiologi: “Din experiența mea limitată de atunci nu prea știam ce face un medic de la Sanepid și nici într-un laborator nu voiam să lucrez. Ulterior am auzit bancurile care se făceau pe seama medicilor de la Sanepid, poate vi le mai amintiți. (Chirurgii vin la spital cu mașinile lor scumpe, ginecologii la fel, pediatrii cu Daciile și sanepidiștii cu galoșii rupți.) Acum cunosc rolul lor. Ei constituie armata Direcției de Sănătate Publică, DSP, care are un rol atât de important în vremuri ca cele actuale, de epidemie și de pandemie și se expun fără rezerve unor mari riscuri.”

Rândurile de mai sus m-au îndemnat să-i iau un interviu mai amplu Lianei Monica Deac, unul dintre cei 250 de epidemiologi din România, indispensabili în vremuri de pandemie.

AG : Cum de ai optat pentru specialitatea de epidemiologie?

LMD. Am dat concurs la Institutul de Igienă în decembrie 1982 pe post de medic secundar, la Secţia de Epidemiologie, specialitatea Medicină de Laborator şi Microbiologie. În 1984 m-am îmbolnăvit – diagnostic nevrită optică – şi după şapte săptămâni de spitalizare şi chin nu am mai putut continua munca de laborator. Am fost expertizată şi s-a decis să fac alt rezidenţiat şi anume Epidemiologie şi Boli Infectioase, ceea ce am  făcut în mod conștiincios şi cu plăcere, dând ambele exemene de specialitate, pentru Boli Infectioase şi Epidemiologie, la București. Am continuat să lucrez o perioadă simultan şi în Clinica de Boli Infecţioase, dar marea majoritate a timpului (până în prezent) am muncit la Secţia de Epidemiologie din Institutul de Igienă – în prezent Centrul Regional de Sănătate Publică. Sunt medic primar epidemiolog şi cercetător ştiinţific gradul I, dar între timp mi-am dat şi examenul de medic specialist de laborator clinic, astfel încât am trei specialităţi. De mai bine de 15 ani sunt şi cadru didactic asociat la Facultatea de Biologie a Universităţii Babeş-Bolyai, unde predau cursuri de Epidemiologie, Igienă, Microbiologie (linia germană) şi Educaţie pentru Sănătate.

AG. Care sunt aspectele mai neplăcute ale profesiunii?

LMD. Când îţi iubeşti meseria nu cred că e ceva neplăcut de găsit în ea… Însă nu pot spune că era o plăcere să călătoresc în curse CFR insalubre şi să bat noroaiele în cizme, la ţară, pentru a depista şi asana focarele diverselor boli infecţioase. Desigur că nu e foarte uşor să faci anchete epidemiologice atunci când oamenii nu sunt disciplinaţi şi caută să te fenteze sau când o zbughesc din izolare! Trebuie să fii intuitiv şi calm ca să prinzi lanţul bolii şi al îmbolnăviţilor .

O epidemie înseamnă şi mii de semeni îmbolnăviți şi eu aveam rolul de a-i ajuta pe colegii de la Direcţia de Sănătate Publică în acţiunile lor, de la oprirea extinderii, până la stoparea impactului infecţios, dar şi a lanţului transmiterii bolii.  Pentru asta trebuie să mergi şi din casă în casă, la nevoie, la şcoală şi în alte colectivităţi, foruri de conducere teritoriale şi locale şi să încerci – asemenea unui detectiv – să reconstitui traseul infecţios, procesul  epidemiologic în sine. Trebuie să discuţi cu oamenii şi să fii mai deşteaptă şi mai şmecheră decât cei care – din diferite motive – încearcă să-ţi ascundă adevărul. Eşti pus în situaţia de a lua măsuri ferme. Pe mine m-a ajutat în această activitate faptul că aveam şi specializările de boli infecţioase şi de laborator.  

În ciuda constituţiei mele minione, am dat dovadă de fermitate şi am rezolvat multe cazuri, am reuşit să depistez şi să sting focarele de holeră, hepatită, boală diareică acută, toxinfecții alimentare, gastro-enterocolite la copii, dar şi să supravghez execuția calendarului de vaccinări în teritoriul celor 12 judete arondate instituţiei noastre. Exemplul următor este unul sugestiv pentru faptul că o epidemie gravă se poate declanşa foarte uşor.

Holera este foarte rară în România şi totuşi pericolul răspândirii ei ne-a bântuit şi în trecutul foarte recent. Un turist român plecat în străinătate a vizitat o moschee şi după ce şi-a spălat picioarele în cişmeaua de la intrarea în lăcaşul de cult s-a gândit să-şi umple şi o sticlă cu apa de acolo, pe care o considera miraculoasă, în ciuda faptului că fusese avizat încă din autocar că acea apă nu era potabilă. După aceea, însetat, a şi băut din ea. În scurt timp a primit simptome de boală diareică şi de deshidratare de grad mediu. După revenire a fost internat în spital, răstimp în care ghidul a anunţat forurile de sănătate publică. Am demarat ancheta epidemiologică, dar iniţial omul nu a mărturisit ce făcuse. Din fericire, tot tatonând, am reuşit să scot de la el informaţiile esenţiale şi să identific toţi tovarăşii lui de călătorie din autobuz, stopând astfel răspândirea bolii. Neatenţia la anunţuri, inconştienţa, indisciplina şi nesinceritatea pot duce la tragedii, după cum munca epidemiologului poate fi mult uşurată de persoanele care, bănuind o eventuală problemă, anunţă autorităţile (aşa cum făcuseră ghidul grupului de turişti şi şoferul autobuzului).

AG: Prin ce diferă epidemia de COVID-19 de una de gripă sezonieră?

LMD: Sunt boli diferite cu morbidiate şi mortalitate diferite, cifrele fiind relevante în acest sens. Pentru gripă există tratament şi vaccinare, în timp ce pentru COVID-19 încă nu există aşa ceva.  În cazul gripei, după mai multe epidemii şi pandemii, există o literatură ştiinţifică, un bagaj de experienţă care sunt de mare ajutor. În cazul COVID19 ne confruntăm pentru prima dată cu o patologie şi un virus atât de rebel precum acest SARS- Cov 2. Categoric acest virus este mult mai contagios decât cel gripal şi are o răspândire foarte mare, fiind tot mai greu de stăpânit în ceea ce priveşte transmiterea interumană, Cred că de la ciumă sau variolă, omenirea nu a mai avut o confruntare patologică de asemenea anvergură. Este o pandemie extrem de periculoasă.

AG. Care sunt pericolele cele mai mari aici, la noi în ţară?

LMD. Unul dintre ele este indisciplina în rândul populaţiei faţă de carantinare şi izolare, faptul că – în ciuda restricţiilor – lumea mişună pe străzi, în magazine. Cu toţii putem fi purtători şi transmiţători ai virusului. Populaţia este practic virgină (fără imunitate) faţă de acest virus agresiv. E foarte important ca lumea să respecte deciziile comitetului de criză şi să înţeleagă că nu s-a decretat degeaba starea de urgenţă.

AG. Cum estimezi că va evolua, până când poate dura?

LMD. Deocamdată nimeni nu e în măsură să facă aprecieri pertinente. Sunt estimări ținând cont de mai mulţi factori: perioada de incubație,  mișcarea populațională, eventualitatea aparitiei unui vaccin, etc. Estimez un pisc epidemic între Paşti şi mijlocul lunii mai, mai ales prin contagiunea potenţială a unui număr de persoane (zeci sau chiar o sută de mii), care ar reveni în ţară de sărbători. Totul depinde de aspectul curbei infecţiilor ce va urma. Dacă mergem gradual şi nu cu creşteri majore bruşte ale numărului de infecţii şi decese, situaţia va fi mai usor de suportat şi pentru spitalele care, altfel, se pot sufoca efectiv. Nu am informaţii exacte despre dotarea acestora cu echipamente şi personal de specialitate, dar se vede deja că în unele locuri suprasolicitarea îşi spune cuvântul. Oricum, e sigur că în două-trei luni vom mai putea fi invadati viral cu această patologie  COVID-19 şi vor putea fi şi câteva situații critice şi la noi, ca în alte state mult mai dotate din punct de vedere sanitar. S-ar putea ca în toamnă să mai existe un val de îmbolnăviri, dar până atunci, crescând numărul infectărilor, lumea ar putea fi cât de cât imunizată, până şi în mod ocult, aşa că atunci, probabil, nu va mai fi aşa o avalanşă de cazuri şi decese. Oricum,  prognoza NU poate fi optimistă de fel, nici pentru următorii doi-trei ani, mai ales dacă până atunci nu apare vaccinul anti COVID19.

AG. Care ar fi îndemnul tău pentru aceste zile?

LMD. Nu e un slogan, ci o dorință de suflet care să ne responsabilizeze pe toți: Fii cuminte, respectă reglementările şi recomandările! Disciplinează-te, pentru a-ţi salva semenii şi pe tine!

interviu realizat de Andrea Ghiţă