To shop or not to shop? Aste e întrebarea

Departe de mine intenția de a critica o acțiune care naște bucurie temporară sau permanentă, însă un subiect de conversație tot apare în multe dintre discuțiile pe care le-am tot purtat: mai cumpărăm sau nu cumpărăm (haine, încălțăminte, accesorii, cosmetice şi altele) în această perioadă, când toate reperele ni se schimbă şi multe lucruri sunt incerte?

Am discutat cu persoane cărora cumpărăturile a tot ce e inclus în categoria „fashion” le repugnă moral, punându-le în balanță cu grijile financiare şi de sănătate. Am vorbit şi cu cele pentru care shoppingul de la branduri românești sau ateliere locale sunt gesturi de solidaritate şi de sprijin economic. Am schimbat mesaje şi cu cele pentru care cumpărăturile sunt escapism şi relaxare, cale de evadare din anxietățile cotidiene şi din claustrofobia emoțională ale acestor zile. În sfârșit, am dat şi peste foarte multe persoane cărora perioada le-a oferit motivul ideal şi spațiul pentru a începe un stil de viață (mai) minimalist, de a-şi recicla întreaga garderobă, de a scoate mașina de cusut din debara, de a explora ce înseamnă upcycling.

Așadar, pe de o parte, shopping-ul e o cale de a sprijini branduri locale şi designeri al căror business poate ajunge în prag de faliment în urma impactului economic cauzat de restricțiile actuale. Pe de altă parte, tot shopping-ul are potențialul de a pune furnizorii şi curierii în calea unui risc pentru sănătatea proprie, la care putem adăuga nechibzuință cheltuielilor când poate ar fi bine să ne drămuim banii.

Care e decizia potrivita, în ce tabără ne situăm?
Continuăm să facem shopping, la fel ca înainte, rămânând hedoniste sau impulsive?
Devenim cumpătate şi cumpărăm strictul necesar?

Am pus aceste întrebări pe un grup de facebook, răspunsurile şi argumentele au curs, iar fiecare își trage propriile concluzii. Eu personal găsesc argumente şi contra-argumente, dezbaterea mea internă continuă…

Decembrie 2018, coada în fata magazinului Hermès din Hong Kong

Pro-shopping

Ultimele două luni ne-au modificat prioritățile şi perspectivele. Ce părea înainte important, acum este irelevant. Ce era luat de bun, la îndemână, firesc (vizite la rude, o cafea cu prietenii, o ieșire rapidă la ore târzii până la magazinul din apropiere, un picnic, mersul la teatru sau la un concert), acum ni se pare un lux. Este o nouă realitate la care vom continua să ne adaptăm. Reglementările care urmează din 15 mai nu înseamnă că (toate) lucrurile revin la normal şi, pe lângă multe subiecte importante care se dezbat constant, am observat rapiditatea cu care judecam şi/ sau blamăm diverse comportamente.

Dintr-o anume perspectivă, e justificat să căutăm şi să ne oferim bucurie în orice fel putem. Într-o dimineață de weekend, asta poate însemna oul perfect poşat lângă o felie de pâine prăjită, încă fierbinte, așezat pe cea mai colorată farfurie. În altă zi poate însemna două ore de relaxare neîntreruptă, în care nu facem altceva decât să citim pagini dintr-un roman ușor. Poate fi un somn de după-amiază în așternuturi proaspete, un buchet enorm de flori, sau un spritz din parfumul favorit.

Moda şi shoppingul sunt, pentru multe femei, motive de încântare. Euforia dată de descoperirea unei piese noi, care îți place tare, tare mult, e tangibilă. Sigur, shoppingul nu rezolvă nicio problemă, dar poate oferi un respiro, o doză de detensionare într-o perioadă apăsătoare. Cine a trecut prin lungi perioade de stres recunoaște că a găsit eliberare, detașare, confort emoțional într-o tură de shopping. Chiar dacă e vorba de o falsă senzație de control… Am mai scris într-un alt articol despre enclothed cognition, procesul prin care starea noastră emoțională se modifică în functie de hainele pe care le îmbrăcam: să îmbraci o rochie colorată, după ce câteva zile ai purtat aceeași pereche de jeansi, îţi schimbă dispoziția. E chestie verificată, nu am inventat-o eu! E foarte ușor să încadrăm shoppingul, moda, îmbrăcămintea la chestiuni frivole şi toată lumea intelege de ce – mai ales în circumstanțele actuale – ele pot fi considerate redundante, dar la fel de ușor e să le minimizăm importanţa sau să nu ținem cont şi alte perspective.

Să clarificăm un lucru: nu este nici obligația, nici datoria nimănui să facă acum shopping. Datoria şi obligațiile noastre sunt să păstrăm în continuare distanţa de 1,5 m faţă de ceilalți, să purtăm măşti (eventual şi mănuși), să înțelegem responsabilitatea pe care o avem faţă de sănătatea tuturor. Avem, de asemenea, obligația morală de a recunoaște că mulți dintre noi suntem în poziții privilegiate – salarii care continuă să fie plătite, spaţii de locuit confortabile, conviețuirea în relații neabuzive, acces continuu la educație, mâncare, internet, cultură, ş.a.m.d.

Recunoscând aceste privilegii, rămâne la latitudinea fiecăreia dintre noi ce, cât şi dacă mai continuă să facă shopping, cu sau fără sentiment de învinovățire. Şi, desigur, merită să păstram un gând şi pentru implicațiile pozitive ale gestului de a cumpăra ceva, dincolo de sentimentul pe care ni-l aduce lucrul cumpărat.

Climatul economic actual poate însemna dezastru financiar pentru branduri mici şi independente, deși nici numele mari nu sunt imune. Vânzările multora au scăzut dramatic, magazinele şi showroom-urile sunt închise (chiriile trebuie însă plătite), numărul angajaților din producție a fost redus, comenzile en-gros au fost anulate, livrările întârzie, colecțiile sezonului în curs sunt blocate în depozite pe termen nedeterminat. Impactul este catastrofic, atât economic cât şi creativ. Întreaga industrie a modei este afectată, pentru că cea mai mare parte din populație şi-a reprioritizat cheltuielile şi a cumpărat doar strictul necesar, iar multe branduri şi ateliere locale funcționează pe baza de comanda sau serie mică/ limitată.

Pe de altă parte, unele sectoare au șanse să îşi minimizeze pierderile (suficient de multe consumatoare au continuat să îşi cumpere îmbrăcăminte sport şi loungewear). Într-un interviu recent pentru Business Magazin, Raluca Radu (country manager Answear.ro) puncta următoarele modificări în comportamentul clienților online: o „apetenţă pentru alte categorii de produse, cu creșteri semnificative, de peste 50% faţă de anul trecut (tricouri, pantaloni, hanorace, haine sport, pijamale, pantaloni scurți, lenjerie intimă, eşarfe, fulare şi bijuterii), iar din categoria surprize, segmentul de rochii şi-a dublat vânzările atât ca volum, cât şi ca număr de comenzi.”  Desigur cea mai vizibilă modificare de comportament este trecerea masivă online: retailerii cu prezenţă online, customer service de calitate, fotografii corecte şi preţuri atrăgătoare vor câștiga multe cliente noi şi le vor loializa pe celelalte.

Aşa că da, dintr-o anume perspectivă, shoppingul susține retailul de modă. Cele care sunt într-o poziție avantajoasă financiar pot sprijini creatorii preferați, își pot arăta astfel loialitatea şi, datorită lor, acele mărci (un atelier de creație vestimentară, sau unul care produce așternuturi în serie mică, un business mic de familie, în care ea face tiparele şi ţine conturile de social media, iar el  face fotografiile şi administrează siteul, un freelancer creativ care face tricouri sau cercei, o mică fabrică de confecții din provincie) vor continua să existe. Se pot plasa pre-comenzi, se pot cumpăra carduri-cadou, se pot cumpăra piese din colecția trecută sau actuală: orice infuzie de venit îi ajută.

Dincolo de toate acestea, let’s do our research. Poate că, dacă tot continuăm cu shopping-ul, măcar să îl facem dintr-un spațiu al minimei conștientizări. Ce știm despre brandurile de la care cumpărăm? Ce măsuri au luat în această perioadă pentru angajații lor, mai ales pentru cei din fabrici? Cât de etice le sunt comportamentele, în general? Care dintre ele au cu adevărat nevoie de sprijinul nostru? Putem găsi alternative la brandurile de fast-fashion, căutând produse similare la branduri independente, pe siteuri cu piese deja purtate, făcând schimb de haine şi recirculându-le?

De asemenea, putem folosi această perioadă pentru a reflecta la ce ne place, ce ne dorim cu adevărat şi ce avem nevoie. Eu, personal, am avut un sentiment eliberator în perioada aceasta, luând distanţă de opiniile, preferințele şi gusturile celorlalți – dar cu atât mai pregnant am resimțit comentariile comparative şi competitive. E o perioadă în care merită să ne re-ordonăm garderobele, să scăpăm de surplus. Sunt mari șanse ca cele mai multe dintre noi să avem deja în dulap tot ce avem nevoie, unele dintre noi poate avem chiar prea multe! Sunt convinsă că acesta e unul din motivele pentru care „Domesticirea garderobei”, un program gratuit de triere/ evaluare/ decluttering & re-styling pe care l-am lansat recent, a avut peste 1300 de participante – btw, il redeschid în curând, vă puteţi înscrie aici. Este şi o bună perioadă în care ne putem refamiliariza cu propriul stil vestimentar, observându-ne tiparele stilistice, testându-ne limitele, învățând zilnic câte ceva în loc de a arunca orbește orice în coșul de cumpărături…

Închei argumentarea în favoarea shoppingului cu o ştire cel puțin amuzantă, aparută la mijlocul lui aprilie.

China începuse, în acea perioadă, trecerea progresivă la reglementări mai permisive. Tot China este, pentru industria luxului, un barometru care anticipează comportamentul consumatorilor pe acest sector. Conform informațiilor postate de Women’s Wear Daily, în ziua redeschiderii magazinului Hermès din Guangzhou (Canton), acesta a înregistrat vânzări de 2.46 milioane de euro (aproape 2,7 milioane de dolari). Într-o singură zi, record absolut, lucru care îi conduce pe experți la concluzia că, post pandemie, consumatorii de lux vor manifesta comportamentul de „revenge spending” – o frenezie a cumpărăturilor de branduri internaționale la care nu au avut, temporar, acces.

IRINA SHOP 1

Anti-shopping

Pentru cine mă urmărește, nu e o noutate că mare parte a activității mele profesionale este să mă gândesc la haine, să scriu despre modă, să descriu tendințe, să vorbesc despre stil şi, în una din aceste variante, să încurajez femeile să facă shopping – chibzuit, non-compulsiv şi neimpulsiv, subliniez eu. Așa că ceea ce urmează să scriu le poate părea unora ipocrizie, altora bizarerie, dar iată: prioritatea noastră nu ar trebui sa fie shoppingul de haine. Sunt sigură că ne putem abține o perioadă – dacă nu total, din orice fel de cumpărătură, putem cel puțin să ne disciplinăm şi minimizăm cheltuielile.

În niciun caz nu intenționez să stric ploile celor care se refugiază în shopping, găsind acolo bucurie. Faza e că am intrat într-o epocă – nu e doar un scurt moment – în care nevoile sunt mai importante decât dorințele. Cu alte cuvinte: avem nevoie să ne hrănim, să plătim facturile curente, să avem grijă de sănătatea noastră şi a celor din jur (fizică, mentală şi emoţională), să facem planuri pentru un viitor apropiat; nu avem nevoie de haine noi-nouţe, atâta vreme cât dulapul e plin de alte haine!

Pe de altă parte, uneori limita dintre nevoi şi dorinte e ambiguă. Să luăm, drept exemplu, buchetele de flori – bunuri care sunt, în mod clar, în cea de-a doua categorie. E neapărat nevoie să trimit flori unei prietene care e izolată de săptămâni, într-o stare emoțională vulnerabilă, într-o stare financiară precară, poate chiar într-o stare de sănătate fragilă? Nu, evident. Ii va aduce acel buchet de flori puţină fericire, într-un context plin de anxietăți şi nesiguranţe? Absolut! De aici dilema mea…

In loc de a spune un „nu” radical shoppingului, cred sincer că putem folosi perioada următoare pentru a ne pune sub lupă tiparele şi obiceiurile de consum.

Zilele trecute citeam următoarea statistică, postată de Vestiaire Collective, o comunitate internațională în care se vinde şi cumpără online doar moda pre-purtată: în medie, intre 53%-79% din garderobele noastre rămân nepurtate pe o perioadă de 12 luni; între anii 2000 – 2014, producția de îmbrăcăminte s-a dublat,  un consumator obișnuit cumpără cu 60% mai multe haine decât achiziționa în urma cu 15 ani, dar fiecare piesă este păstrata mai puțin de 7 ani; valoarea hainelor aruncate anual este estimată, doar în UK, la peste 140 milioane de lire sterline. Industria modei şi apetitul consumatorilor pentru „din ce în ce mai mult, acum” a căpătat proporții absurde, cu o viteză fantastică, încât doar această pandemie face ca lucrurile să se încetinească.

Cred că ne este imposibil ca, la nivel global, să ne oprim din cumpărat. Unii dintre noi o fac şi o vor face, temporar; alții, deloc. Putem profita de context pentru a ne re-analiza relația cu hainele. Celor mai multe dintre noi nu le „trebuie” nimic nou, nici în săptămânile astea, cel mai probabil nici în următoarea lună. Sigur, vom începe să socializam cu măsură, vom merge în parcuri, vom călători minim, însă majoritatea va rămâne să lucreze de acasă până spre toamnă – ceea ce înseamnă că sunt opționale codurile vestimentare, nu vom avea colege cu care să concurăm stilistic, Zoom-ul „cere” doar topuri şi accesorii atrăgătoare, şi doar străinii din supermarket vor vedea ținutele pe care le compunem acasă… Aşa că, în loc de a ne lua „doza” dintr-o tură rapidă de shopping online, ce-ar fi să apreciem la justa valoare ceea ce avem deja în garderobă? Să învăţăm să prelucrăm, combinăm, re-construim tot ce stă ascuns printre umeraşe?

Nu spun să ne suprimăm interesul faţă de stil, sau să condamnăm atenția faţă de aspectul propriu ca fiind preocupări frivole. Pur şi simplu putem lua în considerare o perspectivă mai chibzuită: putem trage linie şi reflecta, cu seriozitate, la cât consumăm. Facem shopping constant, cu voracitate, fără să ne gândim la consecințe. Industria modei este, se ştie, lipsită de etică şi nesustenabilă. Putem face un efort să încetinim ritmul cumpărăturilor şi, când vrem să cumpărăm ceva, să nu o face impulsiv şi la întâmplare.

Partea mai dificilă e că alegerea corectă nu e simplă. Alegerea corectă ar însemna să cumpărăm doar de la branduri sustenabile, transparente, care țin cont de lanțul producție-distribuție-consumator-reciclare. Fast fashion înseamnă „moda consumabilă” şi asta, în sine, are repercusiuni incalculabile. E suficient să ne gândim că, așa cum industria fast fashion consideră produsele lor consumabile şi rapid înlocuibile, la fel îşi tratează muncitorii din fabricile din Bangladesh sau Cambogia.

Nu știu cum procedați voi înainte, cât de rapid vă schimbați din hainele de stradă în cele de casă, dar lumea asta nouă de conferințe video, cursuri online şi ședințe pe Zoom pe mine mă forțează să dau mai multă atenție pieselor pe care le port doar în jumătatea de sus a corpului (şi accesoriilor). Dacă înainte mai aveam zile în care, lucrând de acasă, îmbrăcam o oarecare pereche de jeanşi, de peste o lună jumătate tratez fiecare zi ca fiind una care merită o mică incursiune conștientă şi plină de curiozitate în garderobă. Nu am făcut asta de una singura, ci împreuna cu un grup de 30 de femei simpatice, energice şi talentate – şi, oricât ar suna ca un clișeu, fiecare zi a fost o surpriză şi o mică bucurie. Păi cum să nu simţi încântare când, în loc de colanți, îmbraci o rochie de culoarea narciselor, o pereche de pantaloni verde smarald sau o fustă imprimată cu bujori? Toate am scotocit în propriile dulapuri şi ne-am minunat de câte am re-descoperit.

În sfârşit, să strângem din dinți cu shopping-ul încă o săptămână sau două, pentru ca apoi să o luăm razna în secunda în care e ridicată starea de urgentă, e un exercițiu inutil. Recomand, la fel ca reclamele TV, consumul cu moderație.

Irina Markovits

(preluare de pe blogul autoarei diary.ro/wordpress/)

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

2 Comments

  • Tiberiu ezri commented on May 28, 2020 Reply

    Inainte de “ eliberarea” din catusele coronei toti cumparau mancare si produse igienice. Acum, dupa eliberare multi fac si altfel de shopping dar cu resurse financiare limitate considerand faptul ca deocamdata in Israel avem un milion de someri.

  • Hava Oren commented on May 28, 2020 Reply

    Articolul este interesant și scris cu mult bun simț.

    Dar ca o persoană care a părăsit România de aproape 50 de ani, mă întreb: Poate cineva să-mi traducă în românește fraza:

    „Shopping”-ul e o cale de a sprijini „branduri” locale şi „designeri” al căror „business” poate ajunge în prag de faliment.

    Sau poate că eu am pierdut legătura cu româna modernă?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *