Prințul Filip, soțul reginei Elisabeta a II-a a încetat din viață la vârsta de 99 de ani. Nu voi menționa datele sale biografice pe care le puteți găsi ușor. Doresc să menționez că mulți și-l vor aminti ca membrul familiei regale care făcea uneori gafe și ignora regulile corectitudinii politice. Cei care l-au cunoscut însă știu că prințul nu făcea niciodată gafe ci spunea exact ceea ce voia să spună, spunea lucrurilor pe nume. Avea și un foarte dezvoltat simț al umorului. Dar ceea ce nimeni nu-i va nega vreodată este abnegația cu care și-a îndeplinit rolul de prinț consort, sprijinul solid și permanent pe care l-a acorda reginei și celorlalți membri ai familiei sale.
După Al Doilea Război Mondial, Prințul Filip s-a concentrat asupra activității de reclădire a țării secătuite de război. A încurajat adoptarea metodelor științifice moderne în design-ul industrial, planificare economică, educație, etc. În ultimii ani a avertizat adesea în legătură cu impactul societății de consum asupra mediului, cu mult înainte ca tema să devină la modă. Pe scurt, a contribuit enorm la viața publică a țării.
Am avut privilegiul rar să-l cunosc personal în cursul vizitei de stat a președintelui Ceaușescu la Londra în 1978. La banchetul oficial de la palatul Buckingham, după discursurile oficiale și toasturile de rigoare, am ieșit pe unul din coridoarele palatului să fumez. După câteva minute, l‑am văzut pe Prințul Filip, soțul reginei, îndreptându‑se spre mine.
– Nu beți nimic? m‑a întrebat el.
– Nu‑mi place șampania, i‑am răspuns, indicând chelnerii care ofereau cupe de șampanie oaspeților.
– Avem și alte băuturi, a continuat prințul. Ce‑ați dori să beți?
– O bere, i‑am răspuns sincer, convins însă că am călcat în străchini. Prințul nici n‑a clipit, a ridicat un deget, un chelner a apărut imediat lângă el și, după câteva minute, a reapărut cu două pahare cu bere.
– Cheers! a toastat prințul cu paharul său de bere. Nu mi‑a venit să cred… Ce talent rar, m‑am gândit, și ce spirit generos, să te facă să te simți în largul tău și să‑ți risipească orice posibil sentiment că ai procedat greșit. Noblesse oblige, mi-am spus. Clasa își spune cuvântul! Și sunt convins că așa gândesc toți cei care l-au cunoscut personal.
Prințul Filip – un om extraordinar, o viață extraordinară.
Dorian Galbinski
09.04/2021
13 Comments
Mulțumesc pentru aprecieri
Incetarea din viata a Printului Philip, sot consort a reginei Elisabeta II si reprezentant a monarchiei britanice, este un eveniment cu importanta mondiala. Regret ca nu l-am cunoscut personal.
Ma bucur insa ca d-l Dorian Galbinski in scurta lui intrevedere cu Printul Philip – prezentata in articol -a scos inevidenta caracterul Printului Philip – deschis, glumet si comunicativ – tipic british.
Ce evocare reusita si totusi asa de concisa! Ce mult se poate spune si sugera in numai cateva cuvinte!
Sa se odihneaca in pace Printul Philip!
Dacā imi amintesc corect,,Printul Filip a fost primul membru al familiei regale britanice care a vizitat Israelul,un gest demn de mentionat.
RIP
Dl. Dorian Galbinski nu ne “dezvaluie” si calitatea in care il insotea pe Nicolae Ceausescu (la vremea aceea) in acea vizita… Din scriitura D-sale retin doar faptul ca era fumator si ii placea berea. Ca l-o fi confundat pe Ducele de Edinburgh cu un chelner oarecare…
Domnule Dorobanţu, nu are rost să insinuaţi înainte de a vă documenta. Vă invit să citiţi cartea de memorii a d-lui Dorian Galbinski: Viaţa trece ca un glonţ. Memoriile unui reporter BBC, recent apărută la Editura Humanitas. Şi ca aperitiv puteţi citi articolul meu exact în acest număr al Revistei Baabel. Dorian Galbinski – reporterul vieţii sale ( de până acum). https://baabel.ro/2021/04/dorian-galbinski-reporterul-vietii-sale-de-pana-acum/
Dorian Galbinski a fost aproape 40 de ani redactor in Sectia Romana a BBC, cunoscut la microfon ca Dorian Galor si a lucrat totodata multi ani ca interpret pentru familia regala britanica si pentru guvernul britanic. In aceasta capacitate a fost martor si la vizita lui Ceausescu la Londra. Mie mi se pare insa, trebuie sa adaug, ca spune multe despre dvs., domnule Dorobantu, felul cum interpretati evocarea facuta de Dorian Galbinski printului Philip ca un om marinimos si de o mare noblete sufleteasca. Arata din partea dvs, exact contrariul: lipsa de marinimie si incapacitate de a intelege macar asa ceva.
Francezul are o vorbă despre cine gîndește rău dspre altul. Dar cred că ar fi exagerat să-i pretindem domnului Darabantu s-o cunoască, Se pare că n-o prea are nici cu lecturile, nici cu documentarea.
O are in schimb cu bănuiala și cu dușmănia, de ce oare?
Minunat articol! Se portiveste de minune cu persoana elogiata!
Fie-i tarana usoara!
Uitam uneori ca si printii sunt oameni.
Odihneasca-se in pace!
Dumnezeu să-l odihnească! Să-i fie
amintirea binecuvântată!
D-le Galbinski,
Ati avut probabil o viata plina de momente speciale si intalniri cu persoane de “clasa”. Momente care sunt stranse in pocalul bunelor memorii.
Urmaresc cate putin, deobicei la stirile de la yahoo evenimente din viata familiei regale britanice, in felul meu neimplicat, ma bucur sa-i vad. Fac probabil abstractie de o serie de evenimente, pe care politica le-ar putea cu usurinta dezaproba.
O viata probabil frumoasa si plina de abnegatie, precum ati relatat, o generatie este pe cale de disparitie, sa-i fie tarana usoara Printului Philip !