Donatorul și sponsorul

În toamna anului 2015, după apariția monografiei mele despre istoria evreilor orădeni, am primit o scrisoare neașteptată. Fusese trimisă de la Paris, expeditorul fiind un cunoscut scriitor și editor francez, Adam Biro. Autor al mai multor cărți de artă, dintre care menționează dicționarul suprarealismului (Dictionnaire général du surréalisme et de ses environs, coautor René Passeron, 1982), a publicat șase volume de nuvele, un roman și alte volume de beletristică. Anul trecut a inițiat un proiect magistral, publicând cu Karine Douplitzky o istorie a artei pentru părinți, bunici și profesori, o carte originală, plină de anecdote, care poate fi citită deopotrivă acasă, la școală ori la muzee. Anecdotele și analizele se referă la un artist, la o mișcare sau la un eveniment, fiind organizate în mod cronologic și geografic, așa cum ar fi prezentate la un muzeu.

Primul volum a fost deja publicat: Racontez l’art ! Une histoire de l’art pour parents, grands-parents et enseignants (1er vol. : De la Renaissance à l’Art nouveau), Flammarion, Paris. Modest, Adam Biro s-a recomandat în calitatea sa de nepot al lui József Biró, talentat istoric de artă, pictor, grafician și grafolog, pe care îl prezentasem cu multă admirație și apreciere în cartea atunci apărută.

Sincer vobind, dețineam extrem de puțină informație despre calitatea de pictor a lui József Biró. Explicația am găsit-o în scrisoarea nepotului său, în care îmi împărtășea că se află în posesia operelor complete ale artistului, discipol al școlii de pictură băimărene. Din cataloagele atașate scrisorii reieșea că se organizaseră deja două expoziții la Budapesta, în 1991 și în  primăvara lui 2014.

Am purtat corespondență cu Adam Biro timp de șase ani, iar cu ocazia vizitei sale la Budapesta am avut privilegiul de a-l și întâlni. Întrucât copiii și nepoții săi arată interes relativ moderat pentru tablourile înaintaşilor lor, Adam a hotărât să doneze colecția, fie comunității de la Oradea, orașul natal al pictorului, fie Clujului, unde și-a petrecut anii cei mai creativi ai scurtei sale vieți. Am reușit să conving donatorul să opteze pentru Cluj, unde, conform dorinței sale, vom inaugura o galerie care să poarte numele lui József Biró.

După ani de pregătiri, readucem din Franța, în țară, moștenirea lui József Biró (1886-1945). Colecția cuprinde 51 de picturi și grafică încadrată, desene, schițe și caricaturi, alături de care donatorul a oferit Comunității Evreiești din Cluj arhiva și cărțile lui József Bíró. Arhiva constă din note, fotografii, documente personale și corespondența purtată de artist, reprezentând un fond documentar care va putea fi cercetat de studenți, doctoranzi și specialiști în domeniu. Toate acestea reprezintă o valoare spirituală de neprețuit. Calitatea artistică a picturilor lui József Bíró este relevată de faptul că unul dintre tablourile sale a fost donat, acceptat și expus timp de șase luni la Galeria Națională (Nemzeti Galéria) din Budapesta, iar alte două picturi au intrat recent în patrimoniul Musée d’Art et d’Histoire du Judaïsme de la Paris.

Transportul tablourilor nu ar fi fost posibil fără contribuția generoasă a domnului Oscar Pfeffermann, inginer constructor și om de știință originar din Cluj, în prezent cu domiciliu dublu la Antwerpen (Belgia) și Budapesta. A frecventat Institutului Politehnic de la Cluj, terminându-și studiile la Université Libre de Bruxelles. Oscar Pfeffermann a avut o carieră strălucită pe plan internațional, fiind ales în numeroase comisii belgiene și europene, printre care președintele Comisiei Belgiene de Zidărie (MASONRY), reprezentant al Belgiei în Comisia Europeană de Standarde (EUROCODE 6 -MASONRY), Consiliul Internațional al Clădirilor (CIB), Planificarea și Proiectarea Clădirilor Înalte (SUA) și multe altele. A publicat un număr mare de lucrări referitoare la zidăria armată, precum și la defectele construcțiilor. A ținut numeroase prezentări la conferințe internaționale. Domnul Pfeffermann a rămas devotat Clujului, lucru care s-a manifestat în susținerea morală și financiară a constituirii sălii memoriale József Biró.

Merite ale lui József Biró, puțin conoscute astăzi

Născut la Oradea, fiul lui Mark Biro, director al școlilor evreiești ale orașului de la malul Crișului Repede, și-a susținut doctoratul în istoria artei la Facultatea de Arte a Universității din Budapesta, în anul 1932. Tema sa de doctorat a fost studiul clădirilor în stil baroc ale Oradiei. Îndrăgostit de castelele din Ardeal, pe care le vizitase în perioada interbelică, atunci când se aflau încă în stare nealterată de vicisitudinile celui de Al Doilea Război Mondial, a publicat o carte de o frumusețe rară, intitulată Erdélyi kastélyok (Castele transilvănene, 1943), în care a explorat și a documentat istoria vechilor castele și conace. A descris cu acuratețe și eleganță elementele decorative ale clădirilor, analiza stilului arhitectural constituind un reper pentru toți cercetătorii în domeniu, fiind citat în majoritatea lucrărilor publicate de la apariția cărții. A prezentat de asemenea colecțiile de artă: sculpturi, picturi și mobilier, bibliotecile cu fond bogat, grădini de o frumusețe rară. Aceste castele reprezentau centre ale vieții intelectuale maghiare, ale științei, literaturii și muzicii. Cartea cuprinde și numeroase fotografii ale autorului, care sunt de valoare istorică.

De o erudiție ieșită din comun, Biró a fost bun cunoscător al limbii latine și pe lângă maghiara maternă citea și scria în numeroase limbi, printre care franceza, româna, italiana, spaniola, germana, engleza și olandeza. Era un grafolog extrem de bine pregătit, cunoscător profund al psihologiei scrisului de mână. A fost autorul celui mai popular tratat de grafologie, publicat în anul 1930 și reeditat în formă revizuită în 2013. A catalogat biblioteca de 30 de mii de volume din castelul de la Bonțida al contelui Miklós Bánffy, scriitor, grafician, scenarist, regizor de teatru și om politic, apoi József Biró a devenit directorul Bibliotecii Teleki, cunoscută sub numele de Teleki-téka (1937-1939).

Talent precoce, la vârsta de șapte ani a studiat sub îndrumarea pictorului János Thorma, iar când a împlinit 18 ani, s-a înscris la Școala Superioară de Artă Decorativă din Budapesta (Képzőművészeti Főiskola), la clasa lui István Réti. A fost impresionat și influențat de lucrările lui Gyula Rudnay și János Vaszary.

Ca pictor, József Biró își făcuse un nume în timpul vieții sale, dar astăzi, lucrările sale au rămas puțin cunoscute. Potrivit scriitorului Géza Hegedüs, deținea o tehnică sigură, a creat multe picturi frumoase și desene reușite, dar nu a ajuns la o personalitate artistică închegată și coerentă. Cunoscutul pictor István Csók a opinat că Biró putea deveni un artist remarcabil, dacă nu ar fi fost răpit de știință.

Astfel, a rămas doar o promisiune. Istoricul de artă Tibor Gerevich a considerat că József Biró a fost cel mai însemnat discipol al său, care a devenit un foarte bun istoric de artă, întrucât cunoștea arta din interior, pentru că era un adevărat pictor, și arta sa constituia baza și obiectul științei sale (vezi: Géza Hegedüs Arcképvázlat emlékezetből (Schiță de portret din memorie), in: Biró József (1907-1945) emlékkiállítása, Budapest: Országos Műemléki Felügyelőség, 1991. p. 24-26.

Sfârșitul tragic al lui József Biró

În urma unor demersuri îndelungi și adesea umilitoare, artistul și tatăl său obținuseră scutirea de sub legislația anti-evreiască (mentesítés) și s-au mutat în capitala Ungariei. Nedespărțiți, tatăl și fiul au încercat să supraviețuiască războiului la Budapesta, dar după ce au fost evacuați din casa protejată în care locuiau, șansele lor de supraviețuire au scăzut brusc. La 6 ianuarie 1945, un orădean, distribuitor de ziare în capitala Ungariei, i-a recunoscut în Piața Oktogon și a strigat: „Aceștia doi sunt evrei, îi cunosc!”.  Drept urmare, au fost capturați de o patrulă de extremă dreaptă și escortați la casa partidului Nyilas de pe Bulevardul Andrássy nr. 47. În noaptea următoare, în pragul eliberării capitalei, tatăl și fiul au fost împușcați în Dunărea înghețată. S-a întâmplat tocmai la malul fluviului din fața Academiei Maghiare de Științe. 

Scriitorul László Possonyi, reprezentant de frunte ale neo-catolicismului maghiar, a asociat persoanele celor doi cu figuri ale mitologiei secolului XX. Tatăl a fost un excelent profesor evreu, iar fiul său, un intelectual de acelaşi calibru, care nu și-a părăsit tatăl, deși ar fi putut scăpa de unul singur. Au fost victimele unor gloanțe criminale, în timp ce asemenea unui grup Laocoon modern, tatăl a vrut să-și protejeze fiul, iar fiul a încercat să-și apere tatăl. (Cuvintele lui Possonyi au fost citate de Sas Péter: Erdély beszélő kövei. Kolozsvár: Kriterion Könyvkiadó, 2008, p. 287.)

Ajuns la apogeul carierei sale, talentatul József Biró putea fi ales membru plin al Academiei. Cu toate acestea, traseul vieții sale a ocolit sălile Academiei și s-a încheiat simbolic, într-un mod subit, pe malul Dunării, în fața Academiei.

A participat la o singură expoziție în timpul vieții sale, în luna iunie 1929. Cea dintâi expoziție retrospectivă de la Budapesta s-a lăsat așteptată timp de șase decenii, iar a doua a fost organizată după mai bine de alte două decenii. Prin gestul deosebit al donatorului, sperăm ca pictorul József Biró să revină în conștiința clujeană, atât prin organizarea unei expoziții retrospective la Muzeul de Artă din Cluj, în Palatul Bánffy, despre care istoricul de artă József Biró a publicat un studiu de mare valoare, cât și prin inaugurarea în toamna acestui an a Galeriei József Biró.

Daniel Lőwy