Daniel Lőwy: CAFEAUA ABISINIANĂ

Bunicul meu, Sándor, ştia să se bucure de o partidă de cărţi, să savureze aroma tutunului, însă în primul rând era un cafegiu împătimit. Invocând hipotensiunea sau tocmai, folosind-o ca pretext, se delecta zilnic cu cinci ceşti de cafea espresso. În Clujul de la cumpăna anilor 1960-1970 puteai opta între cafenelele la botul calului şi cofetăriile cu fotolii comode, unde licoarea aromată şi proaspăt preparată costa – la propriu – un singur leu; pentru doi lei ţi se oferea o porţie dublă.Read more…