Credinţe folclorice și convingeri iraţionale

Referinţe la fiinţe misterioase care ar locui în interiorul pământului abundă în folclorul a nenumărate popoare. Incorporarea acestor elemente în sânul unor organizaţii ca Societatea Thule şi, ulterior, în cadrul Partidului Nazist, este însă o elevare la un statut semioficial a unor credinţe populare în forţe supranaturale.

Aparent, repetarea unor idei false sau iraţionale le conferă cu timpul rangul de “adevăr” și ele sunt adoptate de pături tot mai largi ale populaţiei. Pentru mulţi, ubicuitatea pare a fi o substituire acceptabilă a faptelor empirice.

Interesant că această idee anima nu numai legende, ci chiar oameni de ştiinţă, ca astronomul și matematicianul englez Edmund Halley (1656 – 1742), (cunoscut pentru cometa care îi poartă numele). El a publicat o teorie despre un pământ găunos, format din trei conuri concentrice cu un miez de lavă topită, ca un “soare interior.” După un deceniu, teoria a fost infirmată definitiv de Charles Hutton.

Secolul al XIX-lea vede o recrudescenţă a interesului pentru această idee, deşi ipoteza unui pământ găunos nu mai era viabilă și era considerată aparţinând domeniului pseudoştiinţific. Astfel, John Symmes, un fost căpitan din armata SUA, şi-a dedicat viaţa înţelegerii teoriei pământului găunos; el credea și în existenţa unei civilizaţii în interiorul Terrei.

Prima instituţionalizare a acestor convingeri a avut loc în SUA. La finele secolului al XIX-lea, Cyrus Reed Teed, un fost medic din armata Unionistă în timpul Războiului Civil, a susţinut că sub suprafața concavă a pământului ar trăi o civilizaţie misterioasă. Teed şi-a schimbat numele din Cyrus în Koresh, echivalentul ebraic al numelui său, și s-a decretat mesia al unei noi religii, Koreshanity. În 1894, el a înfiinţat o biserică şi a fondat o comunitate de enoriaşi în Florida, unde a locuit cu cca. 250 de adepţi până în 1908.

De la inițieri esoterice în literatură și în curente de gândire mistică, la utilizări politice.

În 1871, Edward Bulwer-Lytton a publicat romanul The Coming Race/ Rasa care va veni sau The New Utopia/Noua Utopie, care a incitat imaginaţia cititorilor de pe tot globul cu istoria unei rase superioare subterane, care foloseşte forţa Vril pentru a-şi întreţine imperiul secret.

Împreună cu un prieten, inginer minier, naratorul explorează o prăpastie descoperită în urma unor excavaţii miniere. Cei doi coboară în prăpastie, dar frânghia se rupe și prietenul este ucis.

Povestitorul descoperă o lume subterană și pe locuitorii ei. Civilizaţia de acolo, numită Vril-ya, este extrem de avansată tehnologic, datorită unei forme de energie latentă asemănătoare cu electricitatea, numită Vril, pe care ei o dirijează prin voinţă. Ei o pot folosi în scopuri de tămăduire, dar şi în scopuri distructive. La întoarcere, el îi avertizează pe pământeni că în viitor, când populaţia Vril-ya nu va mai avea suficient spaţiu, ea va cuceri suprafaţa pământului, distrugând omenirea. Cu toate că aveau calităţi excepţionale, acestei rase îi lipsea empatia, trăsătura care defineşte societatea umană.

La vremea ei cartea – care pluteşte între utopie și distopie – s-a bucurat de o popularitate enormă, dar în epoca actuală ea este criticată pentru mesajul greu de descifrat şi o satiră a societăţii victoriene greu de apreciat. Dar nu putem neglija influenţa pe care a exercitat-o ideea de Vril.

E discutabil dacă Bulwer-Lytton poate fi etichetat drept “ocult”, cel puţin până în 1870, când Societatea Rosicruciană din Anglia l-a numit “Mare Patron”, dar frecvenţa tematicii esoterice din operele lui au convins unii comentatori că forţa fictivă Vril se bazează pe o energie reală.

Astfel, Helena Blavatsky, fondatoarea teosofiei, subscrie la această părere, modificând însă caracterul poporului subteran din cuceritori potenţiali, în ghizi spirituali plini de binevoinţă. În prelucrarea ei, forţa Vril, aflată în posesesia unei elite subterane, apare ca o doctrină mistică și rasială. Această metamorfoză reflectă spiritul epocii și tendinţea de ascensiune a mişcării naziste. În noua viziune, rasa subterană, de origine extraterestră, este superioară restului pământenilor, fiind considerată strămoşii rasei ariene.

Într-un articol publicat în 1947 în revista Uluitoare Ficţiune Ştiinţifică, inginerul german de rachete Willy Ley – emigrat în SUA în 1937 – remarcă popularitatea convingerilor iraţionale în Germania acelor timpuri şi faptul că Nazismul a aterizat pe un teren extrem de propice acceptării unor convingeri şi acţiuni pseudoştiinţifice. Primul Război Mondial și criza economică din 1929-33 au accentuat tendinţele antimoderniste și antiştiinţifice ale unor pături din societatea germană, deziluzionată de industrializarea rapidă şi de dezvoltarea oraşelor care, la finele secolului XIX, au înlocuit sistemul social tradiţional rural.

Castelul Wewelsburg

Castelul medieval Wewelsburg din Westfalia, care avea statut de mit în imaginaţia populară, a devenit în 1934 sediul central al SS sub conducerea lui Heinrich Himmler. El urmărea să-l lărgească și să-l transforme într-un complex extravagant de îndoctrinare, o „academie” pentru viitorii lideri fascişti. În 1935, Himmler a decis să iniţieze și un lăcaş de cult, inspirat de mitologia germană. În curând activitatea de la castel să îndreptat treptat spre cercetări pseudoştiinţifice în preistorie, istorie timpurie şi medievală germană, folclor şi genealogie, activităţi care sprijineau ideologia nazistă. Himmler era conştient de potenţialul arheologiei ca unealtă politică. Ea îi oferea o identitate pentru SS, dar tot atât de esenţial era conţinutul pseudoreligios, care Himmler credea că ar caracteriza acest domeniu.

În 1935, Himmler instaurează o nouă diviziune a SS, Das Ahnenerbe (Societatea Patrimoniului Ancestral). Membrii ei erau personalităţi din domeniul academic. Responsabil de Ahnenerbe era nazistul Wolfram Sievers.

În filmul documentar Hitler’s Search for the Holy Grail/Hitler în căutarea Sfântului Graal, istoricul britanic Michael Wood explică cum a reuşit Himmler să recruteze oameni de ştiinţă de prim rang pentri dezvoltarea miturilor naţionaliste și rasiste. Dacă vreun om de ştiinţă îndrăznea să se opună, el era ostracizat şi victimizat. Când institute ştiinţifice protestau contra metodelor şi teoriilor pseudoştiinţifice, li se tăiau fondurile. Aşa s-a întâmplat după ce Hitler şi Himmler au decernat un doctorat onorific lui Philipp Fauth, care, împreună cu Hanns Hörbiger, a avansat aşa-numita Welteislehre/Teoria Gheţii sau Cosmogonia Glaciară, conform căreia universul a fost creat de coliziunea a două stele, care au împrăştiat stele şi planete în toate direcţiile. Această teorie coincidea cu idei din mitologia nordică, aşa că a fost adoptată cu entuziasm de nazişti, în ciuda provenienţii ei dintr-un vis. Ei au creat o nouă diviziune a societăţii Ahnenerbe, care să coordoneze şi să propage Teoria Gheţii ca doctrină oficială nazistă.

Când Academia Prusiană de Știinţe a protestat, nu numai că nu au mai fost subvenţionaţi, dar li s-a și interzis să publice în presa guvernamentală.

Aceasta era văzută ca o alternativă la “ştiinţa evreiască,” bazată pe fapte empirice şi care a “corupt” ştiinţa tradiţional. Știinţa tradiţională lipsită de “suflet”, nu înţelege partea mistică a vieţii susţineau ei. Noua “ştiinţă” nazistă promova legătura organică dintre trup şi suflet și alte idei îmbrăţişate de adepţii curentelor și esoterice.

Odată cu declanşarea războiului, rolul jucat de Ahnenerbe a devenit tot mai sinistru. Conţinutul muzeelor, colecţii ştiinţifice și descoperiri arheologice din ţările ocupate au fost jefuite și expediate la Berlin sau la castelul Wevelsburg. Himmler şi Sievers au creat o unitate specială care să supravegheze jaful: Sonderkommando Jankuhn, după numele arheologului Jankuhn, membru al societăţii Ahnenerbe.

Cadre universitare, doctori şi cercetători au fost pe deplin angrenaţi în maşinăria infernală nazistă.

După război, participanţii la ororile naziste în toate domeniile nu au fost traşi la răspundere, din contră, ei au căpătat funcţii importante mai ales în RFG. La fel s-a întâmplat și cu foştii membri Ahnenerbe. Toţi au devenit oameni de ştiinţă respectaţi în poziţii importante, do Sievers a fost condamnat la moarte la procesul de la Nüremberg. Jahnkuhn, care a condus jaful arheologic, a continuat să se bucure de reputaţia şi stilul de viaţă al unui membru respectat din Academia, deşi trecutul lui era cunoscut.

Expediția din Tibet

Ahnenerbe a organizat expediţii în multe părţi ale lumii: în Islanda, în căutarea Sfântului Graal, în Iran, pe urmele unor regi antici de origine pur ariană, în Insulele Canare, în căutarea rămășițelor Atlantidei. Dar cea mai ambiţioasă expediţie SS a fost de departe cea în Tibet (1938-1939), condusă de exploratorul şi zoologul Ernst Schäfer. Era a treia expediţie a lui în Tibet și China. Ea a fost lansată sub egida Ahnenerbe, deşi Schäfer a fost nevoit să-şi procure singur fondurile, SS acoperind numai drumul de întoarcere.

Decizia SS de a nu subvenţiona întreaga expediţie se datora refuzului lui Schäfer de a se baza pe teoria pseudoştiinţifică Teoria Gheţii şi de a include în echipa lui pe Edmund Kiss, un adept al aceste teorii şi scriitor de romane fanteziste despre Atlantida. Schäfer a mai negociat unele condiţii care să-i garanteze libertatea ştiinţifică, dar manifestările lui de independenţă au fost limitate de circumstanţe. El a acceptat să devină membru SS ca o condiţie a sponsorizării expediţiei de către Himmler, al cărui sprijin nu dorea să-l piardă.

Deosebit de interesantă la toate expediţiile naziste este îmbinarea obiectivelor ştiinţifice cu cele politice. Investigarea posibilităţii de a folosi regiunea pentru a ataca trupele britanice din India se alătura misiunii de a verifica teoria nazistă după care un grup de arieni puri s-ar fi stabilit cândva în Tibet.

Himmler dorea să recupereze cât mai multe din legendele tibetane despre o civilizaţie aflată sub Munţii Himalaya, care ar avea puteri magice datorită forţei Vril.

Naziștii aveau o încrederea nemăsurată într-o voinţă umană fără limite impuse de realitate. Adică de ce să nu fie triburi ariene rătăcite în Munţii Himalaya, dacă teoriile naziste sugerează existenţa lor? De ce să nu considerăm universul ca un rezultat al unor coliziuni glaciale, cum susţin legendele nordice și Teoria Gheţii? Realitatea trebuie să se conforme teoriilor şi supoziţiilor naziste!

Pe agenda expediţiei figura deci şi investigarea teoriei despre o “rasă nordică” în Asia Centrală și Tibet. Antropologul expediţiei, Bruno Beger, a măsurat craniile și a examinat şi alte trăsături fizice a trei sute de tibetani și sikkimezi şi a luat măşti faciale şi amprente digitale. Procesul a fost filmat. Beger credea că proporţiile trupului uman constituie un indiciu al rasei şi că forma craniului determină capacitatea morală şi intelectuală a individului. Ca localnicii să-i permită să ia aceste măsurători, Berger poza ca medic, oferea ajutor medical și distribuia medicamente. Verdictul lui: tibetanii ocupă o poziţie intermediară între rasa mongolă şi cea europeană, elementele europene predominând mai ales în rândul aristocraţiei!

Există o legătură directă între aceste teorii și atrocităţile naziste. Beger a lucrat cu August Hirt la Reichsuniversität Strassburg, procurând de la Auschwitz deţinuţi de diverse tipuri etnice pentru experimente rasiale.

Jurnalul de călătorie a lui Beger, Mit der deutschen Tibetexpedition Ernst Schäfer 1938/39 nach Lhasa (Wiesbaden, a fost publicat după 60 de ani

Obiectivele expediţiei nu se rezumau însă la latura biologică; se examinau date din domeniile geografiei, geologiei, climei, se colecţionau plante și animale, între care şi unele specimene vii. Au fost trimise în Germania specimene a trei rase de câini tibetani, specii rare de feline, lupi, vulpi, păsări şi insecte.

Membrii expediţiei au colecţionat o cantitate uriaşă de plante, în special sute de varietăţi de ovăz, orz şi grâu din grânarele nobilimii tibetane. Aceste seminţe au fost păstrate la un institut din Graz, Austria pentru a se verifica dacă aceste soiuri ar rezista climei din Ucraina și Crimeea, care erau considerate drept “spaţiu locuibil” pentru nazişti.

Schäfer și colegii lui au fost trataţi regeşte de către oficialităţi, li s-a prelungit cu două luni şederea la Lhasa, capitala Tibetului, au fost primiţi cu căldură de populaţia locală şi de călugării budiști din Shigatse.

Dacă expediţia nazistă urmarea să-i câştige pe tibetani de partea lor în eventualitatea unui conflict cu Marea Britanie, tibetanii aveau și ei agenda lor: guvernul Tibetului dorea să menţină relaţii cordiale cu japonezii şi cu aliaţii lor germani, împotriva britanicilor și a chinezilor.

Printre obiectele colecţionate în Tibet, Schäfer a inclus cadouri pentru Hitler: un veşmânt de lama, un câine de vânătoare și o “Biblie” tibetană, Kangyur, în 120 de volume.

Expediţia a fost considerată de Himmler un mare succes; el i-a întâmpinat cu entuziasm pe membrii expediţiei pe pista aeroportului; Schäfer știa deja că fusese promovat în absentia la rangul de SS-Hauptsturmfϋhrer.

Din rolele de film aduse din expediţie s-a făcut documentarul Geheimnis Tibet/Misterul Tibetului; premiera a avul loc în 1943, cu ocazia inaugurării institutului propriu al lui Schäfer din cadrul societăţii Ahnenerbe, ca răsplată pentru realizările expediţiei.

Descrierea expediţiei a fost publicată de Schäfer abia în 1950, cu titilul: Festivalul eşarfelor albe: O expediţie de cercetare prin Tibet până la Lhasa, oraşul sfânt al împărăţiei zeilor.

Expediția bizară din insula Rügen

Ideea unui pământ găunos, locuit și în interior, cu oameni, oraşe şi chiar cu corpuri cereşti în lumi paralele, este foarte veche, reînviată în epoca modernă mai ales de Cyrus Teed, fondatorul Koreshanity. Ideile lui s-au răspândit, ajungând la sfârşitul secolului al XIX-lea la câteva mii de adepţi.

Printre adepţii unui pământ concav și găunos se număra și pikorul german Peter Bender. Teoria lui diferea în unele aspecte de cea a lui Teed. El susținea că prin forma concavă a pământului, razele de lumină cad pe pământ urmând o traiectorie curbilinie, pe când razele infraroşii urmează o traiectorie dreaptă sau aproape dreptă, iar ca rezultat avem o imagine deformată a universului.

Cercurile naziste au luat în serios afirmaţiile lui, numindu-l consultant într-un număr de proiecte secrete. Dar naziştii doreau rezultate practice, care puteau fi aplicate în sfera militară. Plecând de la ipoteza unui spaţiu curbat, Bender a declarat că prin raze infraroşii s-ar putea detecta prezenţa unor grupări de echipament inamic.

Aşa se face că în aprilie 1942, când al Treilea Reich investea un efort maxim în lupta contra Aliaţilor, s-a organizat o expediţie în insula Rϋgen din Marea Baltică, condusă de specialistul în raze infraroşii Heinz Fischer.

Conform indicaţiilor lui Bender, Rϋgen era unul din punctele “spaţiului curbat” ale “universului închis într-o rocă”, adică în interiorul suprafeţei concave a pământului. Scopul expediţiei era să detecteze de la distanţă și să monitorizeze poziția flotei britanice din Oceanul Atlantic. Conform teoriei spaţiului curbat, Fischer nu a îndreptat telescoapele spre ocean, ci spre cer. Aparatele de filmat au înregistrat doar… cerul, iar flota britanică nu a fost detectată.

Expediţia s-a soldat cu un eşec total; ea a dat lovitura de graţie teoriei “pământului concav și găunos”, precum și speranţei naziste de a descoperi intrarea spre lumea rasei superioare, cu care dorea să ia contact. Ca pedeapsă, Bender a fost trimis într-un lagăr de concentrare, unde şi-a sfârşit zilele.

***

Într-un interviu privitor la cartea Monştrii lui Hitler: O istorie supranaturală a celui de-al Treilea Reich, istoricul Eric Kurlander estimează că convingerile supranaturale au dăunat efortului militar nazist cu cca. 10-20%. Poate că Germania oricum ar fi pierdut războiul, dar impactul acestor convingeri nu poate fi neglijat.

Marina Zaharopol

Bibliografie:

https://en.wikipedia.org/wiki/Hollow_Earth

https://encyclopedia2.thefreedictionary.com/Thule+Society

https://en.wikipedia.org/wiki/Vril

https://en.wikipedia.org/wiki/Wewelsburg

https://www.wsws.org/en/articles/1999/o9/nazi-s23.html   Cannot be found

https://en.wikipedia.org/wiki/Ernst_Schafer

https://en.wikipedia.org/wiki/1938-1939_German_expedition_to_Tibet

https://mitchtestone.blogspot.com/2008/11/third-reich-and-hollow-earth.html

https://slate.com/news-and-politics/2017/08/an-interview with historian-eric-kurtlander-about-his-book-hitlers-monsters-a-supernatural-history-of- the-third-reich  Cannot be found  Îl cheamă Kurlander, nu Kurtlander!

https://religionandpolitics.org/2017/10/24the-supernatural-pseudoscience=of-nazi-germany/