Am să prezint câteva cugetări pe marginea articolului „Dezacord”, apărut în Revista Baabel din 4 noiembrie 2021 (https://baabel.ro/2021/11/dezacord/)

De la început subliniez că nu sunt virusolog, nici epidemiolog și nici măcar doctor în medicină, de aceea mă voi lega de aspectele sociale ale acestui pericol existențial.

Toate scrierile privitoare la rolul statului, indiferent de ideologia pe care se bazează, sunt de acord că acesta trebuie să-și apere obștea de pericolele interne și externe.

Dacă țara este atacată, statul își mobilizează cetățenii și forțele armate pentru a-și apăra cetățenii, iar aceștia sunt obligați să pună la dispoziția statului forța lor vitală, cât și bunurile materiale, pentru a evita pericolul iminent. Cei care refuză, dacă sunt în armată, sunt deferiți Curții Marțiale, iar dacă sunt civili, sunt deferiți organelor polițienești și judecătorești.

În lupta sa cu inamicul, statul are o strategie și tactici. Dezacordul cu acestea nu justifică dezertarea sau refuzul de a îndeplini ordine. Indiferent cât de “străluciți” strategi ar fi cei care se sustrag de la îndeplinirea datoriei sub acest pretext, ei sunt pedepsiți conform legilor în vigoare.

Dacă inamicul este vizibil sau invizibil asta nu schimbă esența problemei.

În cazul de față avem de a face cu un dușman invizibil care face ravagii, atât ca număr de victime, cât și ca repercusiuni economice.

Ca urmare a pandemiei, în SUA au murit până azi 650.000 de oameni, cu 200.000 mai mulți decât numărul victimelor americane din al Doilea Război Mondial, pe toate câmpurile de luptă: Asia, Africa și Europa.

Este adevărat că acest atac, această pandemie i-a surprins nepregătiți pe cei responsabili de siguranța publică. Nu știu dacă a existat vreo posibilitate de a se pregăti. Țări mari și competente nu au prevăzut și nu au fost pregătite la invazii militare în istorie. Dacă ne referim la trecutul imediat, Polonia la atacul german de la 1 septembrie 1939, Franța și Anglia la blitz-ul german din 1940, URSS la atacul german, român, maghiar și italian din 22 iunie 1941, SUA la atacul Japoniei asupra portului Pearl Harbor din decembrie 1941. În toate aceste țări populația s-a unit în sprijinul guvernului în apărarea statului. Unii, ca URSS, Anglia și Statele Unite, au reușit, altele, ca Franța, au eșuat. Dar peste tot socotelile politice s-au făcut după război, nu în timpul lui.

Autorul articolului practică unul din cele mai vechi “sporturi” – arătatul cu degetul. Aceasta ridică imediat întrebarea: ar fi putut dânsul să prevină această pandemie? Ar fi putut veni cu soluții mai bune? E ușor să arăți cu degetul, mai greu este să-ți asumi responsabilitatea unei munci grele, cu multe erori posibile, dar care până la urmă să asigure Victoria.

Autorul face o analiză provenită din prăfuita teorie bolșevică a îmbogățirii de pe urma vaccinurilor dăunătoare proletariatului oprimat. Da, în capitalism succesul are urmări materiale pozitive asupra celor care au generat succesul. Dacă autorul cunoaște un mod de producție mai eficace, e binevenit să-l încerce, eventual într-o grădină zoologică. Societatea a încercat și rezultatul a fost până la urmă negativ.

O întreagă lume aștepta cu sufletul la gura apariția vaccinului salvator. Eu m-am îmbolnăvit de Covid-19 în martie 2020, în timp ce eram la Viena, Austria. Am văzut ravagiile făcute de aceasta boală și neputința medicilor de a interveni din cauza lipsei de mijloace pentru a combate boala. Am fost o lună în spital. În salonul meu, din patru inși au murit doi și din cei care au venit în locul lor, unul avea o prognoză proastă. Ce n-ar fi dat acești bieți oameni și familiile lor, dacă ar fi existat un vaccin salvator!

Autorul critică vaccinul pentru că nu este 100% eficace și sigur. Eu nu cunosc niciun vaccin cu asemenea caracteristici. Niciun vaccin nu este 100% eficient și niciun vaccin nu este lipsit de efecte secundare nocive. În 2011 am făcut vaccin antigripal. Ca urmare – stabilit medical – brațul drept mi-a fost paralizat, timp de un an și jumătate nu am putut să-l ridic mai sus de nivelul umărului și am avut dureri mari. Mai târziu am aflat că există un procent mic din populație care are urmări nefaste de la acest vaccin, fapt confirmat de FDA. Oare înseamnă asta să expunem bolii peste 90% din populație și să renunțăm la vaccin? Desigur că nu! Viața e plină de riscuri și orice măsură care le reduce este salutară. Acesta e rolul vaccinului.

Autorul greșește când susține că acest vaccin ar fi făcut pe niște principii noi și neîncercate. Principiul acestui vaccin “nou” este cunoscut de mai multă vreme și el a fost studiat în scopul de a realiza un vaccin anti-cancer. Astfel de cercetări au avut loc la atât Universitatea Pennsylvania ,cât și în Germania, la BioN-Tech. Dar și aici autorul trece sub tăcere că cel puțin trei vaccinuri, Sinovac, Sputnik V și Astra-Zeneca, sunt bazate pe principiile clasice și bine cunoscute de realizare a vaccinurilor.

Autorul vorbește de metode mitice de întărire a sistemului imunitar în loc de vaccinare. Comunitatea medicala și industria farmaceutică mondială se străduiește din răsputeri de a găsi mijloace de luptă contra acestui dușman invizibil. Au produs vaccinuri, le-au încercat și organele de sănătate din SUA, EU, Rusia, China, Israel, India și multe alte țări le-au aprobat în lupta contra acestei molime.

Dacă autorul are “o metodă de a întări sistemul imunitar” în lupta cu succes contra Covid 19, îl sfătuiesc să o patenteze, să facă mulți bani pe spinarea “proletariatului exploatat” și să salveze multe vieți și suferințe. Deocamdată, în afară de vorbărie goală, autorul nu a implementat o asemenea metodă. Această vorbărie e foarte periculoasă, căci dă apă la moară la analfabeților funcționali, cu sau fără diplomă, să scindeze societatea, să împiedice vaccinarea și astfel să prelungească pandemia cu toate consecințele ei.

Mai mult, autorul încearcă să politizeze lupta contra pandemiei în Democrați și Republicani. Din păcate, societatea e suficient de divizată și paralizată. A extinde asta și asupra luptei cu molima e dăunător și necinstit.

În popor există o vorbă: dacă nu ai nimic cu ce să contribui, “tacă-ți fleanca”!

Ivan Sipos