Trenul spre Samarkand sau restituirea istoriei

Titlul articolului meu este și titlul unei cărți extraordinare despre care vreau să scriu. Trenul spre Samarkand de Guzel Iahina (Editura Humanitas, 2021) este un roman istoric inspirat de propria familie a scriitoarei, bunicul ei patern fiind unul din cei cinci sute de copii dintr-un tren spre Samarkand, cu care se evacuau orfanii rămași pe drumuri în regiunea Povolgia, din apropierea Volgăi, în primii ani de după revoluția bolșevică. Cartea, o apariție recentă, cel mai nou roman al scriitoarei ruse, de origine tătară, pe care o cunosc și o admir deja datorită cărților anterior apărute în România, este bestseller, a fost tradusă în 20 de limbi și i s-au cumpărat drepturile de ecranizare de către cineastul rus Aleksei Efimovici.

Trenul spre Samarkand este epopeea unei călătorii, un roman pasibil de a fi așezat în galeria marilor romane rusești, o carte ce spune povestea încercării de a salva cinci sute de copii orfani sau pribegi de la foamete, prin strămutarea lor din Kazan în blândul, însoritul și îndestulatul sud uzbec, la Samarkand. Cinci sute de copii în zdrențe, înfometați și înfrigurați sunt urcați într-un tren care-i va duce cale de 3000 de km, ca Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste să-i salveze de dezastrul care o bântuie. Suntem în anul 1923, la scurt timp după un război devastator și după o revoluție bolșevică aproape neîncheiată încă, după trei ani de secetă accentuată și după o politică a rechiziționării produselor agricole ținute de țăranii ruși drept rezerve, care au declanșat o tragedie inimaginabilă, generalizată în toată țara. Bunicul scriitoarei a fost un astfel de copil, căci dacă nu am ști asta și dacă nu am ști cât de mult s-a documentat scriitoarea în arhivele vremii, am putea crede că totul este o născocire a ei, un tren simbolic ca o arcă a salvării unor vieți, în care ne dăm seama că salvatorii înșiși sunt, la rândul lor, salvați prin demersul lor. Vom călători, în această carte care ne acaparează, într-un tren al speranței de viață care este, în egală măsură, un tren al groazei: de moarte, de boală, de foame, de sete, de frig, de pericole. Drumul va fi deopotrivă aventuros în modul cel mai concret, dar și spiritual, plin de momente neașteptate și de răsturnări de situație, de factură cinematografică, întregul ansamblu de scene excepționale create de Iahina fiind unul luminos până la urmă. Limanul va fi atins după momente de un simbolism superb.

Guzel Iahina accentuează prin scene de un umanism de netăgăduit, capacitatea omului de a recunoaște binele diluat în rău și invers, fără a banaliza răul descris, dar și fără a idealiza binele, nuanțând realitatea descrisă, cu cele două laturi omniprezente împletindu-se credibil și formând magistral țesătura întregii cărți.

Ceea ce scrie Guzel Iahina este ficțiune, dar ceea ce face ea este transformarea istoriei în literatură, ajutând cititorul să cunoască o istorie bine ascunsă, o istorie a oamenilor de rând, aceea care alcătuiește desigur istoria unei țări. Alături de ea vom cunoaște fapte, vom simți spaime, dureri și bucurii dar, mai ales, vom reconsidera aspecte neștiute ale unei porțiuni de istorie rusă de acum o sută de ani, în care vom identifica, din nefericire, imagini aidoma celor pe care le putem vedea chiar în acest prezent al nostru, în diferite părți ale lumii, unele mai apropiate, altele mai îndepărtate de noi, dar existente și cutremurătoare.

Eroii maturi ai cărții sunt salvatorii copiilor, ei înșiși fiind salvați și purificați în această călătorie răvășitoare. Deev este comandantul sovietic, cu pete întunecate pe conștiință, tânăr soldat devotat, fost participant la acțiunile de rechiziții duse la îndeplinire de armată, orfan el însuși, care trebuie să conducă acest tren plin de copii la destinație. El va fi ajutat, dar și supravegheat, de frumoasa Belaia, femeia comisar răspunzătoare de evacuarea copiilor, de Bug, felcerul bătrân și de câteva femei care se vor îngriji de copii. Una dintre ele, Fatima, este reprezentarea unui înger păzitor, o mamă care și-a pierdut băiețelul și care îi numește pe toți copiii din tren cu numele fiului ei. Citind, ne vom apropia de ei, îi vom cunoaște, vom pricepe ce îi motivează și vom lua parte la întâmplările fabuloase prin care trec. Aceste personaje sunt conturate de nuanțele multiple ale personalităților lor, toți conțin și rău și bine, nimic nu e alb sau negru, totul este dual și policrom la acești eroi și tocmai acest lucru îi face credibili, în timpuri frământate de istoria necruțătoare. Dacă veți citi cartea veți vedea că ea se poate asemăna de multe ori cu un tablou imens pictat de Guzel Iahina, în care tonurile folosite sunt multiple: tragedie dar și ironie, sarcasm, bunătate solară, oroare, chiar și umor, umanitate mai presus de orice.

La un moment dat, Deev realizează că omul are nevoie de foarte puțin ca să își desăvârșească fericirea. El are nevoie de liniște, să se bucure de munca lui, de familia lui, de prieteni, de grădina lui, de copii. O existență care ar trebui să poată fi simplă. Atunci când i se refuză natura simplă a vieții, refuz determinat de regimul politic, de dictatură, de război, omul se dezumanizează chiar fără să-și dea seama. Tocmai de această grozăvie a dezumanizării se salvează cei care duc trenul cu cinci sute de copii la Samarkand, plătind prețul moral și emoțional cerut de vremuri.

Copiii din tren au toți porecle, numele lor sunt pe jumătate cele date de părinți, pe jumătate cele câștigate în pribegia întinsă pe ani de zile, pribegie căreia i-au supraviețuit tocmai prin activitățile cuprinse în aceste porecle. În mod surprinzător, încercând să deslușesc cât mai multe despre această carte, am aflat că poreclele nu au fost născocite de către Guzel Iahina, ea le-a găsit în documentele vremii, din arhivele cercetate luni de zile. Astfel, am înțeles și mai bine de ce, în ultimele pagini ale cărții sunt înșirate toate aceste cinci sute de nume/porecle, fiecare urmat de un punct. Nu de virgulă, nu de un număr ci de un punct care să te facă, pe tine cititor, să te oprești. Și să respiri.

Cărțile lui Guzel Iahina se părăsesc cu greutate, ieși greu din atmosfera care te învăluie și te bântuie încă un timp îndelungat după ce ai sfârșit de citit. Vrei să afli ce se întâmplă, pagină după pagină și vrei, în același timp, să nu se termine… dorințe antagonice care te vor însoți pe tot drumul spre Samarkand.

O scenă anume m-a făcut să vreau să scriu despre această carte, să nu o las să se sedimenteze în tăcere în mintea și inima mea, printre altele multe. Trenul pornește din gara Kazan, în jurul lui, în fiecare stație se adună mulți pribegi care ar vrea să se urce și ei. Acum, o mamă cu un nou născut în brațe, aleargă după tren întinzând pruncul ca cineva să-l ia și astfel să-l salveze. Mama aleargă și aleargă și, pentru că nimeni din tren nu ia copilul, aceasta îl pune, în ultimele secunde, pe scara metalică a ultimului vagon. O sută de ani mai târziu, în acest prezent pe care îl străbatem, într-un aeroport din Kabul, o mamă afgană disperată își întinde peste gardul din sârmă ghimpată, copilul înfășat implorând ca un soldat american să-l ia și să-l salveze. Gestul transcende timpul și timpurile, instinctul se dovedește același.

Zilele acestea, în acest război al nostru, pe care îl traversăm zi după zi, în Europa și în lume au loc proteste, unele violente, împotriva restricțiilor impuse de autoritățile diferitelor țări pentru a se lupta cu ravagiile pandemiei.

În timpul lecturii acestei cărți, gândurile mele au ajuns adesea la pribegii afgani, sirieni sau cine știe ce alte neamuri, care așteaptă în fața gardurilor de sârmă din pădurile înghețate de la granița Poloniei cu Belarus, îndurarea unor autorități europene, care s-ar cuveni să găsească soluții.

Nimeni nu protestează împotriva acestei situații inacceptabile, pur și simplu. Mii de oameni, nu contează cine îi manipulează, cum au ajuns acolo, ființe umane vii, mulți copii, stau afară și așteaptă o soluție îndurătoare, fiind folosiți ca niște pioni lipsiți de viață pe uriașa tablă de șah a istoriei momentului.

În Europa se protestează pentru dreptul inalienabil al omului de a merge la restaurant.

Anca Laslo

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

65 Comments

  • Marina Zaharopol commented on December 13, 2021 Reply

    Interesant cum s-au tradus toate cărţile lui Iahina în romană , în timp ce în engleză poţi obţine numai romanul ei de debut: “Zuleiha deschide ochii!”

    Căutând cărţile ei online, am aflat un amănunt interesant: sursa de nspiraţie în scrierea romanelor lui Iahina a fost chiar istoria familiei autoarei. “Zuleiha” se bazează pe relatările bunicii ei care a petrecut 16 a într-o colonie de muncă din Siberia, iar bunicul patern a făcut parte – asemenea copiilor din “Trenul spre Samarkandt” – dintr-un eşalon de copii trimişi în Turkestan.

    Deşi sunt convinsă că Iahina ar fi vibrat oricum la acest subiect al ingeniozităţii necesare pentru a supravieţui iin condiţii horifice, cred că elementul biografic conferă o nuanţă în plus intimităţii ei cu această tematică.

  • BORIS MEHR commented on December 9, 2021 Reply

    Actualmente este în curs de traducere în peste 20 de limbi, iar drepturile de ecranizare au fost deja cumpărate de cunoscutul regizor rus Aleksei Efimovici. În total, cărțile lui Guzel Iahina sunt în curs de traducere în peste 40 de țări.

    • BORIS MEHR commented on December 9, 2021 Reply

      MAI ESTE O CARTE VALOROASĂ 0 COPIII DE PE VOLGA

  • Hava Oren commented on December 9, 2021 Reply

    Acuma m-am învrednicit și eu să mă duc să caut cartea. Din păcate se pare că în Israel nu se găsește, cel puțin la Steimatzky (cel mai mare lanț de librării din țară) nu au auzit de ea, nici în ebraică, nici în engleză.

    • Veronica Rozenberg commented on December 9, 2021 Reply

      Singura carte ce se poate gasi in Israel in limba engleza este cartea numita

      Zuleikha, la libraria Universitatii din Tel Aviv.

      Cartea este tradusa in engleza
      I︠A︡khina, Guzel’ (author.)
      London : Oneworld, 2019

      si aceeasi carte este tradusa si in ebraica

      “Zuleicha deschide ochii”/

      זוליכה פוקחת עיניים

      Numele de familie este Iachina//Yakhina/Yahina/Yachina
      iar prenumele este Guzel.

  • Andrea Ghiţă commented on December 9, 2021 Reply

    Cred că în momentul în care un autor şi-a încheiat scrierea şi i-a dat drumul în spaţiul public aceasta îşi urmează soarta, Va fi receptată într-un fel sau altul, în funcţie de calitatea scrierii şi caracterul cititorului care o lecturează. Controversele, privind modul în care cineva a înţeles o scriere sau nu nu, nu aduc valoare adăugată nici articolului şi nici revistei.

    • BORIS MEHR commented on December 9, 2021 Reply

      ABSOLUT DE ACORD, MAI CU SEAMĂ CĂ EU NU AM NEGAT VALOAREA RECENZIEI, CI AM VENIT CU SUGESTII DE VIITOR. MULȚUMESC

  • BORIS MEHR commented on December 9, 2021 Reply

    SUNT 48 DE COMENTARII, ZECE COMENTATORI ȘI UN SINGUR PARTICIPANT A CITIT CARTEA. POATE CĂ VOI SCRIE ȘI EU DESPRE EA, ORICUM O RECENZIE AXATĂ PE CONȚINUTUL ȘI VALOAREA LITERARĂ A CĂRȚII MERITĂ GUZEL IAHINA, FĂRĂ TRIMITERI LA MIGRANȚII DE LA GRANIȚA CU POLONIA SAU LA PANDEMIE. ADRESEZ MULȚUMIRI DOAMNEI ANCA LASLO CĂ A PROVOCAT DISCUȚII ÎNDELUNGATE, SINCERĂ SIMPATIE.

    • Marica Lewin commented on December 9, 2021 Reply

      Așteptăm cu nerăbdare recenzia Dvs . Mai ales ca ați citit- o in original, ați putut vibra la măiestria literară a scriitoarei.

      • BORIS MEHR commented on December 9, 2021 Reply

        MULȚUMESC

  • Veronica Rozenberg commented on December 8, 2021 Reply

    👍
    N am aparat o pe Anca, am simtit ca trebuie sa va arat ca ati fost pe langa esenta celor scrise 🤔

    Sorry !

    • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

      V-AM RĂSPUNS DEJA, NE OPRIM

    • Marica Lewin commented on December 9, 2021 Reply

      Veronica, sunt de- a dreptul confuza de reproșurile tale aduse D- lui Boris Mehr.
      D- lui este singurul care a citit cartea și încă in original, in afara de D- na Anca Laszlo, autoarea articolului.
      D- l Mehr doar a subliniat Frumusețea romanului, faptul ca literatura rusa revine la mari dimensiuni și s- a bucurat pentru prezentarea lui Guzel Iahina unui public românesc.
      Cum poți insinua ca D- l Mehr nu a înțeles articolul și da lecții, erijàndu- se in Profesor?
      D- l Mehr este un poet și scriitor romàn remarcabil, un distins intelectual și Persoana de Mare Calitate.
      Este f grav și răuvoitor ca gândurile si cuvintele unui comentator sa fie răstălmăcite.

      • Veronica Rozenberg commented on December 9, 2021 Reply

        Ma bucur ca a aparut la baabel si “O APARATOARE”

        a domnului Mehr, care nu numai ca nu a inteles articolul Ancai Laslo, dar a avut si indrazneala sa se erijeze in profesorul care da lectii elevilor sai.

        De ce nu a inteles articolul, cred ca e foarte usor de observat, daca vei citi CU ATENTIE, tot ceea ce a fost scris, de la articol si pana la nenumaratele comentarii ale cititorilor incantati de calitatea lui si doritori de a citi cartea.

        Insasi ultima ta propozitie dovedeste cele scrise mai sus:

        “Este f grav și răuvoitor ca gândurile si cuvintele unui comentator sa fie răstălmăcite.”

        • Veronica Rozenberg commented on December 9, 2021 Reply

          Si inca ceva straniu, Marica….

          nu ai scris nimic despre articol, ci te-ai prezentat la mijlocul agorei ca sa tii o mica cuvantare fara legatura cu subiectul acestul articol.

        • BORIS MEHR commented on December 9, 2021 Reply

          Mehr, care nu numai ca nu a inteles articolul Ancai Laslo, dar a avut si indrazneala sa se erijeze in profesorul care da lectii elevilor sai.- SCRIE VR
          SE PARE CĂ ÎNDEMNUL MEU LA O ÎNCHEIERE A DISCUȚIEI , nu are efect. este bine că nu toți babelienii sunt exigenți la max. ca doamna V R , pe care o apreciez fiind autoarea unei cărți de impact. A repeta cuiva că nu înțelege un articol care este lesne de înțeles pentru un om chiar cu studii medii, necum superioare devine obstrucționant și neplăcut. DE UNDE ACUZA CĂ MĂ ERIJEZ ÎN PROFESOR ȘI APOI CE ESTE GRAV, FIECARE POATE FI PROFESOR LA CEVA, NIMIC RĂU. AM SCRIS DEJA CARE ERA SUGESTIA – O RECENZIE LITERARĂ, ȘI EU CRED CĂ ȘTIU CE ESTE EA, CITESC PRESA LITERARĂ DE CIRCA 60 DE ANI, AR TREBUI SĂ CONȚINĂ O EVALUARE ARGUMENTATĂ A CONȚINUTULUI ȘI APORTULUI LITERAR AL OPEREI, ALTE TRIMITERI LA SITUAȚII PARALELE, PRECUM STRĂMUTAREA ARABILOR DIN ISRAEL SAU MIGRANȚII DIN EUROPA, PANDEMIA , ETC. SUNT OARECUM ÎN PLUS, TONUL ACESTA , DE GENUL, CUM ÎȚI PERMIȚI, CINE TE CREZI NU CRED CĂ FACE CINSTE NIMĂNUI. FAPTUL CĂ NIMENI NU A ADUS COMPLETĂRI SAU SUGESTII AUTOAREI RECENZIEI, PE CARE EU O APRECIEZ ORICUM, NU ESTE UN ARGUMENT ci un fel de impunere prin puterea majorității. REGRET CĂ NU MĂ POT ALINIA. ÎN RUSEȘTE SE SPUNE, fiecare e nebun în felul lui. SPER SĂ NE OPRIM, LA FIECARE RELUARE , DOAMNA VR VINE CU ACELEAȘI ABSURDE REPROȘURI. PAX VOBISCUM, SHALOM TUTUROR.

      • BORIS MEHR commented on December 9, 2021 Reply

        MULȚUMESC, MARICA LEWIN, ORICE OPINIE ESTE CRED BINEVENITĂ, DISCUTĂM LIBER, CUM SE CUVINE ÎNTR-O LUME LIBERĂ, FĂRĂ PRESIUNI ȘI ALTE CELEI

  • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

    CITAT FINAL – DE LA RĂSĂRIT ÎI PRIVEA PE TOȚI, RIDICÂNDU-SE PE CER, UN SOARE TÂNĂR ȘI ROȘU.
    ESTE UN FINAL APOTEOTIC ȘI CONȚINE O IRONIE AMARĂ. URGIA ABIA ÎNCEPEA ÎN ANUL 1923.
    LITERATURA ÎN L. RUSĂ REVINE TREPTAT LA VALORILE CLASICE PRIN CARE S-A IMPUS. SCRIITORI CA GUZEL IAHINA, EVGHENI VODOLAZKIN, MARIA STEPANOV Ș.A PROMIT MULT.

    • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

      STEPANOVA

      • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

        REMARCABILĂ ESTE ȘI DOCUMENTAREA DE ZILE MARI A AUTOARE RELATIV TÂNĂRĂ,, GUZEL IAHINA

  • Lucian-Zeev Herșcovici commented on December 7, 2021 Reply

    Un articol și o carte care ne învață să fim OAMENI CU ADEVĂRAT. Voi căuta cartea și eu, Felicitări pentru articolul recenzie, doamnă Laslo – și pentru ideea de a-l scrie.

    • Anca Laslo commented on December 7, 2021 Reply

      Îndemnul de a scrie despre carte mi l-a dat un bun prieten vazând cât m-a impresionat lectura ei. Cuvintele dumneavoastra imi dau multa bucurie, va multumesc!

  • Ildikó Mészáros commented on December 6, 2021 Reply

    Mi-ai stârnit interesul pentru această carte cu prezentarea ta excelentă,așa că n-am ce face,trebuie să citesc în românește,că- n traducere maghiară n-am găsit-o.😊Chiar bine, îți mulțumesc,Anca!🥰

    • Anca Laslo commented on December 6, 2021 Reply

      Nu vei regreta draga Ildi, sunt sigura de asta. Iti multumesc pentru ca imi citesti articolele.

  • Klein Ivan commented on December 4, 2021 Reply

    Eu sînt în dezacord cu comentatorile în care , ca și în articol , se vede o asemănare între “strămutarea” ( termen folosit în comentariu V.R. ) de persoane ce are loc în prezent . E un sacrilegiu să privești un grup omogen de micuți nenorociți și cu aceeași ochi să vezi masele neomogene de imigranți ( ilegali ) , amestec de refugiați politici / economici , reali / falși etc. Referindu-mă la America , unde de mai multe decenii politicienii consideră că e necesară o reformă legilor legate de imigrație . Pe teren legile se aplică numai pentru imigranții legali ( criterii / cote ) – peste un milion pe an . Imigranții ilegali – sosiți prin granița cu Mexic , peste un milion în ultimele 11 luni – sînt de o mare diversitate . Guvernatorul Texas remarca – veniți din continent american , din Africa , chineji , români etc. ( plătind mii de dolari pentru trecerea ilegală ) – imigranți ilegali despre care nu se știe nimic . Mi-aș permite o afirmație – cei mai nenorociți nu au posibilitatea de a imigra și apoi de a primi de la început ajutoare . Spațiul nu-mi permite decît o abordare generală . Revenind la comparație – e ca și cum ai pune pe Romeo și Julieta vs. niște perechi mondene de care vorbește presa de scandal . K.I.

    • Klein Ivan commented on December 4, 2021 Reply

      Completare . – 1 – Autoritățile de la graniță depășite de valul de ilegali îi urcau în autobuze , sau îi răspîndeau cu avioane pe la aeropoarte mici ( aduși în statul N.Y. de ex. ) – fără identificare , control sănătate .- 2 – Haiti e un stat cu situația economică deplorabilă . Haitienii intrînd ilegal prin granița sudică nu proveneau de acolo , ci erau din cei care lucrau legal în state ca Chile etc. K.I.

    • Veronica Rozenberg commented on December 4, 2021 Reply

      Ivan, trebuie sa recunosc ca nu sunt la curent cu cele scrise de tine, dar

      evreii din diferite locuri, care au incercat sa treaca granite, sau sa se departeze de pericolul pe care cu greu, il percepeau atunci in anii de dupa venirea lui Hitler la putere, ce erau, daca nu
      un grup omogen de micuti nenorociti”?

      Sigur ii poti exclude pe cei care avea bani, ei erau un
      “grup omogen de oameni cu stare”

      In aceasta lume, daca o tara ca USA, sau altele cu o situatie economica deosebit de buna, ar fi acordat ajutoare grupurilor omogene de nenorociti, si asta in decursul deceniilor, e posibil ca nu am fi stiut ce inseamna 11/09/2001.

      Si eu m-am simtit nu odata facand parte dintr-un grup (poate neomogen) de micuti nenorociti). Totul in aceste vorbe este “in the eyes of the beholder”.

      Tu, asa cum pui problema, nu odata, nu de acum,, desi eu stiu ca esti empatic, ai o “PATA PUSA” pe nenorocitii profitori ai omenirii.

      Desigur ca sunt multi paraziti, dar ce a facut societatea ca sa-i sprijine sa treaca pe cealalta parte a baricadei?

      • Klein Ivan commented on December 5, 2021 Reply

        “Ivan, trebuie sa recunosc ca nu sunt la curent cu cele scrise de tine” – Apreciez mult această declarație care nu pune la îndoială adevărul celor relatate de mine . Spațiul unui comentariu rezonabil ca lungime nu-mi permite să prezint o multitudine de fapte cu care cei din afară nu sînt la curent , să arăt de ce politica imigrării e abordată greșit de Occident , iar la final să compar situația actuală cu cea a evreilor în urmă cu aproape un veac . K.I.

        • Veronica Rozenberg commented on December 5, 2021 Reply

          Draga Ivan, daca lucrul acesta este foarte important, banuiesc ca ai putea sa scrii chiar un articol, a carui lungime nu este limitata asa precum este cea a unui comentariu.

          Multumesc, Veronica

  • Veronica Rozenberg commented on December 3, 2021 Reply

    Draga Anca, am citit cu emotie articolul tau.
    Personal cand citesc articolele baabelului, eu ii invat pe autorii lot, prin nenumaratele aspecte ale prezentei lor aici, de care ma bucur de cativa ani buni si pentru care le multumesc, si le doresc cu ocazia acestei luni a sarbatorilor de iarna, sa fie sanatosi, sa-si pastreze capacitatile umane si intelectuale pe care le disting de fiecare data cu entuziasm, atunci cand imi spun ca pentru unii dintre ei, prezenta scrritoriceasca la baabel este ea insasi o implinire.

    Astfel as spune draga Anca, ca felul in care relatezi aceasta carte denota calitati scriitoricesti si ale unui rafinat critic literar, in felul in care alegi a relata si a povesti, sau in acela de face asociiatile interesante pe care ni le prezinti.
    Ca exemplu a acestor calitati as dori sa citez pasajul:
    “Guzel Iahina accentuează prin scene de un umanism de netăgăduit, capacitatea omului de a recunoaște binele diluat în rău și invers, fără a banaliza răul descris, dar și fără a idealiza binele, nuanțând realitatea descrisă, cu cele două laturi omniprezente împletindu-se credibil și formând magistral țesătura întregii cărți.”

    Gandindu-ma la tragedia acestei calatorii facuta in scopul stramutarii, inteleg ca in cele din urma finalizarea a transformat tragedia, cauza a epopeii scrise, intr-o eliberare a celor care au reusit sa ajunga la destinatie.
    Referintele la prezent sunt evocate cu sensibilitatea omului care “observa” o alta caltiate prezenta nu odata in povestirile baabeliene, iar despre actualitatea proceului de emigrare din tarile Asiei si Africii in ultimul deceniu s-a mai scris in acest loc.
    Daca empatia si intelegerea ar putea inlocui egoismul si uramarirea exclusiva a interesului propriu, s-ar putea ca lumea sa sufere o “schimbare la fata”.
    Suntem probabil departe de asa ceva.

    Eroul Deev imi aminteste de eroul Ari Ben Canaan, cel care a avut un rol de conducator in cartea Exodus de Leon Urris, vorbind de campania de salvare a evreilor din porturile europene pentru a ajunge in Palestina.

    De altfel vorbind de stramutare, ar fi de distins intre stramutarea (care are loc in carte) in scopul imbunatatirii unei conditii omenesti (chiar daca drumul catre scopul dorit este traumatic) si stramutarea cu un scop mult mai putin nobil (despre aceasta nu voi vorbi prea mult, dar nu pot sa nu mentionez ca o asemenea stramutare a avut loc cu o parte a arabilor din noul stat Israel pana la inceputul anilor ’50 si chiar ulterior)
    PS. Am verificat in dex semnificatia cuvantului stramutare, ca sa nu gresesc.
    Stramutarile sunt traumatice, la bine sau la rau, si poate ca si emigrarea este ea insasi – toutes proportions gardees – o astfel de mica trauma

    • Veronica Rozenberg commented on December 3, 2021 Reply

      In continuarea comentariului meu lung, de lungimea galutului, cum se spune in ebraica, as fi dorit sa-l mentionez pe Vasili Grossman cu cartea sa Forever flowing.

      • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

        NICI O ASEMĂNARE, CITIȚI CARTEA ÎNAINTE DE A FACE COMPARAȚII

    • Anca Laslo commented on December 3, 2021 Reply

      Sunt fericita si onorata ca imi pretuiesti scrierile in care exprim valorile in care cred cu putere si intuiesti cu precizie implinirea pe care mi-o ofera Baabel. Iti multumesc din suflet, draga Veronica, pentru cuvintele apreciative si pentru urari!

      • Veronica Rozenberg commented on December 3, 2021 Reply

        Deocamdata iti strang mana virtual, dar sigur o voi face peste sper nu multa vreme de-adevaratelea.

        • Anca Laslo commented on December 3, 2021 Reply

          Va fi minunst, ma bucur de pe acum!

  • BORIS MEHR commented on December 3, 2021 Reply

    CRED CĂ IAHINA ȘI ULITSKAIA SUNT LA ORA ACTUALĂ CELE MAI APRECIATE SCRIITOARE DIN RUSIA.

    • BORIS MEHR commented on December 7, 2021 Reply

      talentul scriitoare, prea puțin subliniat, atinge indirect multe situașii tragice din contempaneitate, srmn al indiscutabilei dăruiri

      • BORIS MEHR commented on December 7, 2021 Reply

        talentul scriitoarei, prea puțin subliniat, atinge indirect multe situații tragice din contemporaneitate, semn al indiscutabilei dăruiri

        • Anca Laslo commented on December 7, 2021 Reply

          Ce rau imi pare ca nu am reusit sa subliniez suficient de mult talentul Guzelei Iahina, banuiesc ca m-a acaparat aspectul restituirii istoriei pe care o face. Dar, desigur, doar un mare, foarte mare autor este in stare sa te fure in asemenea masura!

          • BORIS MEHR commented on December 7, 2021 Reply

            AȚI FOST CONVINGĂTOARE, POATE CĂ LIPSESC NIȘTE CITATE BINE ALESE, AVEȚI LOC

    • BORIS MEHR commented on December 7, 2021 Reply

      AȘ SUGERA NIȘTE CITATE SCURTE ȘI BINE ALESE DIN CARTEA RECENZATĂ, SPRE LĂMURIREA ORICĂRUI CITITOR, AUTOAREA FIIND ÎNCĂ PUȚIN CUNOSCUTĂ

    • Veronica Rozenberg commented on December 7, 2021 Reply

      Dle Mehr,

      Cred ca EXAGERATI, si mai ales nu aveti cred dreptul sa impuneti unei persoane care scrie la baabel, NIMANUI, ce vrea sa arate, ce alege sa sublinieze, ce NU ALEGE sa subliniezei, in articolul pe care il scrie.

      Apropos ati citit cartea?

      • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

        am citit-o simată doamnă, nu prea apreciez tonul dvs. ., pot veni cu sugestii oricărui autor, sunt fără intenții rele, iar pe IAHINA am citit-o în original, spre mirarea dvs.

        • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

          apreciez faptul că scrieți – CRED, deci nu sunteți sigură, eu spun că vă înșelați uneori

          • Veronica Rozenberg commented on December 8, 2021 Reply

            Am sa reiau mai jos cele scrise de dvs, dle Mehr:

            Dupa un comentariu “normal” ca si majoritatea comentariilor:

            CRED CĂ IAHINA ȘI ULITSKAIA SUNT LA ORA ACTUALĂ CELE MAI APRECIATE SCRIITOARE DIN RUSIA.

            Ati inceput sa va erijati in PROFESORUL, care da lectii si note “elevului”:
            si in consecinta voi comenta si eu, comentariile Profesorului
            1. talentul scriitoare, prea puțin subliniat, atinge indirect multe situașii tragice din contempaneitate, semn al indiscutabilei dăruiri
            1.1 Daca nu vi s-a parut suficient subliniat, aveti doua posibilitati:
            a. Sa recititti articolul ca sa intelegei mai bine care au fost scopurile autoarei, si probabil ca nu a fost printre ele ceea ce v-asti fi asteptat sa fie. Tant pis pour vous, 1.2 Deoarece ati citit cartea “in originall”, nu aveti decat sa scrieti o completare legata de talentul scriitoarei, INSUFICIENT SUBLINIAT in articol. Nimeni nu va impiedica, este destul LOC.

            2.AȚI FOST CONVINGĂTOARE, POATE CĂ LIPSESC NIȘTE CITATE BINE ALESE, AVEȚI LOC
            De ce sa credeti ca lipsesc citate, dintr-o carte de aproape 500 de pagini. Incaodata, nu ati inteles scopul articolului, va recomand sa-l rectiti.
            3. AȘ SUGERA NIȘTE CITATE SCURTE ȘI BINE ALESE DIN CARTEA RECENZATĂ, SPRE LĂMURIREA ORICĂRUI CITITOR, AUTOAREA FIIND ÎNCĂ PUȚIN CUNOSCUTĂ

            Eu as sugera :-)) ca dvs care ati citit cartea si credeti ca e important de a fi prezentate cititorilor spre LAMURIREA OPRICARUIA DINTRE EI, sa va luati timpul necesar si sa alegeti citatele care vi se par dvs reprezentative.

            Si in incheiere, va mai sugerez ca sa cititi si comentariile cititorilor, inainte de a va erija in profesor, care crede ca stie mai bine decat “elevul “sa prezinte o lucrare. Daca ati fi facut efortul sa cititi ce au scris comentatorii, ati fi sesizatt cateva aspecte importante:
            – calitatea deosebita a articolului Ancai Laslo
            – interesul starnit de articol la unii comentatori sa cumpere sau sa citeasca cartea (si fara sa simta nevoia unor citate, bine alese, pe care le puteti aduce dvs. in viitor)

            Si ultima, dar nu cea mai importanta impresie este ca dvs nu ati inteles acest articol. Nu l-ati inteles pentru ca articolul era descrierea unor situatii deosebite, impresionante, pe care lectura unei carti le-a declansat in sufletul si mintea Ancai Laslo, care a dorit sa imparta cu noi aceste ganduri si senzatii create prin lectura.

            • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

              MULȚUMESC PENTRU LECȚIE, FIECARE NE CREDEM CUMVA PROFESOR, CU STIMĂ,

              TOATĂ STIMA AUTOAREI, ANCA LASLO CARE NU ȘTIU DACĂ AR AVEA NEVOIE DE APĂRĂTORI DIN OFICIU CÂND NICI NU ESTE CAZUL, MĂ OPRESC AICI, OK?

              • Veronica Rozenberg commented on December 8, 2021 Reply

                👍
                N am aparat o pe Anca, am simtit ca trebuie sa va arat ca ati fost pe langa esenta celor scrise 🤔

                Sorry !

                • BORIS MEHR commented on December 8, 2021 Reply

                  PEDAGOGIC GEST – EU SUNTT SINGURUL DE AICI CARE AM CITIT CARTEA, DAR NU ÎNȚELEG ESENȚELE, BEAUTIFUL, E BINE CĂ NU NE CUNOAȘTEM

                  • Veronica Rozenberg commented on December 8, 2021 Reply

                    PEDAGOGIC GEST – EU SUNTT SINGURUL DE AICI CARE AM CITIT CARTEA, DAR NU ÎNȚELEG ESENȚELE, BEAUTIFUL, E BINE CĂ NU NE CUNOAȘTEM

                    Deci nici macar ce am scris clar inainte, nu ati inteles.
                    Nu era vorba de neintelegerea cartii, era vorba exclusiv de faptul ca NU ATI INTELES articolul, Nu ati inteles sensul cauzele si scopul in care articolul a fost scris.

                    • BORIS MEHR commented on December 9, 2021

                      OK, VĂ OFER ULTIMUL CUVÂNT, ALLES GUTE ȘI LECTURĂ PLĂCUTĂ, DISPUTELE DE ACEST GEN NU MERITĂ CONTINUATE, BUCURAȚI-VĂ CĂ NU V-AM ÎNȚELES PÂNĂ LA CAPĂT, AȘA-S BĂRBAȚII, MAI GREI DE CAP. AM DAT UN MIC CITAT DIN FINALUL ACESTEI FORMIDABILE CĂRȚI.

                    • BORIS MEHR commented on December 9, 2021

                      ÎMI REPROȘAȚI CĂ VIN CU SUGESTII PENTRU AUTOAREA RECENZIEI IAR DVS. ÎMI OFERIȚI MULTE REPROȘURI. GENUG. SAU IDIȘ GENIK

  • Andrea Ghiţă commented on December 3, 2021 Reply

    Acest articol m-a convins să cumpăr cartea lui Guzel Iahina.. Acum vreo zece zile, intrând într-o librărie, am răsfoit două cărţi: Trenul spre Samarkand şi Vestiarul, de Romain Gary. Am ales-o pe cea de a doua. Ar fi cazul, ca într-un articol viitor, să vă conving s-o citiţi :))

  • Marina Zaharopol commented on December 3, 2021 Reply

    Prietenii din România mi-au recomandat de mult această carte; acum că ţi-am citit articolul minunat, nu am să mai tergiversez nici un moment şi am s-o comand online.

    În afara faptului că romanul lui Guzel Iahina ne oferă o fereastră spre o realitate istorică, cartea ei este fără îndoială, aşa de atractivă şi datorită relevanţei ei pentru momentul actual. Acţiunea are loc acum o sută de ani, dar ea se desfăşoară, puţin deghizată, cu alte configuraţii. şi sub ochii noştri: câţi oameni, copii şi maturi. au fost înghiţiţi de apele albastre ale Mediteranei, câţi au fost repatriaţi în iadul din care evadaseră?

    • Anca Laslo commented on December 3, 2021 Reply

      Dacă ai ști, dragă Marina, cât de mult mă dor astfel de tragedii care au devenit aproape cotidiene, În plan personal nu putem să facem concret mare lucru, dar putem să spunem măcar că nu le ignorăm și că nu suntem indifierenți. Îți mulțumesc frumos!

  • Eva Grosz commented on December 3, 2021 Reply

    Am inpresia din recenzia făcută că e vorba de o scriitoare bună,dar cartea ar trebui să o citesc. înainte de a decide. Mă tot gândesc, că scritorii de aztăzi rușii scriu de perioada care urmează revoluției bolșevice.
    . Cartea lui Bulgakov Master și Margerita , care e o satiră a vremii lui Stalin , simbolică și chiar grotească a fost cezunzurată până mult timp după moartea autorului și moartea lui Stalin.
    Oare când vor scrie scriitorii ruși ,cu adevărat și fără teamă de perioada comunistă ,care a distrus viața atâtor oameni ?Câți intelectuali, artiști, oameni de știință și oameni de toate categoriile sociale care au îndrăznit să deschidă gura…și-au pierdut viața ori chinuiți ,ori înghețați ,ori înfometați.

    • Anca Laslo commented on December 3, 2021 Reply

      Va multumesc frumos! Aceste restituiri istorice ale celor ce scriu azi mi se pare enorm de importante.

      • Eva Grosz commented on December 3, 2021 Reply

        Și mie .

  • Tiberiu ezri commented on December 2, 2021 Reply

    Un articol special, scris in mod cursiv, despre indulgenta, toleranta si despre mutilarea adevaratelor valori spirituale si umanistice atat in Rusia anilor 1920 cat si in Europa de astazi.

    • Anca Laslo commented on December 3, 2021 Reply

      Mulțumesc mult!

  • Hava Oren commented on December 2, 2021 Reply

    Un articol extraordinar despre un subiect extraordinar. O să caut negreșit cartea. Dar cel mai mult îmi place atitudinea umanistă, care recunoaște că strămutarea, ca un mijloc de a scăpa de foamete și de primejdii iminente, este un fenomen care continuă până în zilele noastre și modul în care îl abordează societatea „civilizată” este foarte discutabil.
    Iar despre cei care demonstrează pentru dreptul de a merge la restaurant și de a se molipsi, pe sine și pe alții, nu pot decât să comentez: „Casa arde și baba se piaptănă!”

    • Anca Laslo commented on December 2, 2021 Reply

      Multumesc frumos! Sunt incantata cand mesajul pe care il transmit e inteles exact.

  • Klein Ivan commented on December 2, 2021 Reply

    Articolul este un îndemn și o garanție pentru o carte de excepție . Cartea ” este ficțiune, dar ceea ce face ea este transformarea istoriei în literatură, ajutând cititorul să cunoască o istorie bine ascunsă ” prin prezentarea de fapte ce au credibilitatea unor documente autentice . Paralela făcută de autoare – mama alergînd după tren vs. mamă transferînd bebelușul – nu e corectă . Părinții bebelușului aveau certitudinea că vor fi evacuați , ei fiind reuniți cu copilul în aeroport – caz fericit față de alte cazuri similare cînd s-a pierdut copilul .K.I.

    • Anca Laslo commented on December 2, 2021 Reply

      Va multumesc frumos pentru atentia acordata textului meu. Desigur că voiam să pun accentul pe imaginea prezentă în carte ca și în realitate, în legătură cu bebelușul. Și apoi, exită certitudini?

      • Klein Ivan commented on December 3, 2021 Reply

        Da ! Există certitudini , cea menționată fiind una din ele . ( tatăl bebelușului a lucrat 10 ani la ambasada americană deci avea certitudinea imigrării iar decizia de a da copilul peste gard a fost luată pentru a-l feri de o eventuala rănire în îmbulzeala de la intrare .). O altă certitudine este răsturnarea lumii peste noapte , cu susul în jos pentru afganii cinstiți , naivi – vai de ei ( pentru fetele la liceu , trimise acasă e doar un ex. ) . Mi se strînge inima pentru aceștia la fel de nevăzuți ca și micuții trenului spre Samarkand . Astea fiind zise , finalul articolului ( Afganistan , Belarus , restaurant ) aș fi preferat să lipsească . Mulțumesc pentru articol – nu știu cînd voi citi cartea. K.I.

    • Veronica Rozenberg commented on December 3, 2021 Reply

      Este foarte corecta comparatia, pentru ca in situatia in care ne aflam, un articol ce comenteaza o carte aducand asociatii interesante care definesc autoarea comentariului, exista aspecte metaforice, care nu pot sa faca din relatari teoreme matematice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *