Filmotecile sunt pline de filme artistice și documentare legate de cel de-al Doilea Război Mondial. În acest articol voi prezenta un documentar cu totul special, în care o parte din acțiunile reale par mult mai de neînchipuit decât într-o ficțiune.

Presupun că mulți cititori au văzut filmul lui Quentin Tarantino Inglourious Basterds (Ticăloșii lipsiți de glorie) inspirat în parte din filmul “spaghetti” italian produs în 1978 de Enzo Castellani Quel maledetto treno blindato (Acel blestemat de tren blindat), care în engleză este numit The Inglourious Basterds. (1)

Inglourious Basterds, apărut pe ecrane în 2009, este un film de război cu un subiect fictiv, scris de Tarantino, el fiind și regizorul filmului. În rolurile principale apar Brad Pitt și Christoph Waltz. Filmul vorbește despre două comploturi paralele, care aveau drept scop asasinarea capilor Germaniei naziste. Un grup de comando format din evrei americani soseşte în Germania, unde ucide și scalpează naziști. Al doilea complot este organizat de un comando britanic în nordul Franței ocupate. La Paris, o evreică, împreună cu iubitul ei afro-francez, pun o bombă la un cinematograf plin de lideri naziști. Ei reușesc să-l omoare pe Hitler și pe Goebbels. Filmul a fost premiat la mai multe festivaluri și a fost un mare succes financiar. Mie însă nu mi-a plăcut, nu sunt mare amator de filme cu scene violente, cu multă vărsare de sânge.

Dar Tarantino pare să se fi inspirat și din alte surse, nu numai din acel film italian. (2) Filmul documentar, bazat pe fapte reale, îi prezintă pe adevărații „bastarzi lipsiți de glorie”. Unii consideră că acestea au fost personajele și întâmplările care l-au inspirat pe Tarantino. (3, 4)

Filmul documentar The Real Inglorious Bastards, realizat în 2012, îl are ca povestitor pe Frederick (Fred) Mayer, protagonistul unor acțiuni de comando reale petrecute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Povestea sa apare și în cartea lui Patrick O’Donnell They Dared Return: The True Story of Jewish Spies Behind the Lines of Nazi Germany (Ei au îndrăznit să se întoarcă: Povestea adevărată a spionilor evrei din spatele frontului Germaniei naziste). Filmul a fost produs de Min Sook Lee, o canadiană de origine coreeană.

La începutul anilor 1940, agenția de contraspionaj de război OSS (Office of Strategic Services), precursoarea agenției CIA, a inițiat operațiunea Greenup. La începutul anului 1945 doi tineri evrei americani vorbitori de germană au fost parașutați în Tirol (Austria) cu misiunea de a sabota acțiunile naziștilor germani și austrieci care continuau războiul destructiv, deși era clar că nu mai aveau nicio șansă. Grupului format din Fred Mayer, originar din Germania, și Hans Wijnberg, originar din Olanda, i s-a alăturat mai târziu și austriacul Franz Weber, un locotenent care a dezertat din Wehrmacht. Parașutarea lor era extrem de riscantă, Tirolul era foarte bine apărat și împânzit de baterii antiaeriene, singurul loc unde puteau sări cu paraşuta era deasupra unui ghețar din Alpi. De acolo au reușit să ajungă într-un sat lângă Innsbruck, unde locuia familia lui Franz Weber, catolici antinaziști.Deși erau în retragere pe toate fronturile, germanii și-au concentrat forțele în jurul orașului Innsbruck, lăsând impresia că ar putea rezista acolo încă multă vreme. Misiunea operațiunii Greenup era în primul rând spionaj: să urmărească mișcările forțelor militare germane, depozitele de muniții, mișcările trenurilor care transportau muniții și fabricile care sprijineau eforturile armatei naziste, pentru ca acestea să devină ținte ale bombardamentelor aliate. Hans, ascuns într-un beci din satul lui Weber, transmitea informațiile în cifru. Adeseori Fred se deghiza în ofițer german, apărea la cluburile ofițerilor naziști și auzea de la ei ultimele știri, inclusiv despre buncărul lui Hitler. Surorile lui Weber îi transmiteau lui Hans informațiile culese de Fred, iar el le transmitea mai departe print-un sistem criptat organizației OSS, care acționa din Bari, Italia. Mai târziu Fred Mayer a obținut hârtii false care i-au permis să se deghizeze în electrician francez și să intre într-o fabrică unde se produceau avioanele de luptă Messerschmitt. Acolo a fost depistat ca spion, a fost arestat și a fost torturat zile în șir de către călăii de la Gestapo. Fred a rezistat și nu și-a trădat nici camarazii și nici planurile lor.

Bombardarea a 26 de trenuri cu muniții, atacurile continue ale forțelor aliate și blocarea pasului alpin Brenner l-au determinat pe Gauleiter-ul Tirolului, Franz Hofer, să ceară armistițiu și astfel Tirolul și capitala sa Innsbruck au fost ocupate fără vărsare de sânge. Filmul arată cum Gauleiter-ul îi predă lui Fred arma sa personală. În 1949 Hofer a fost condamnat la moarte în contumacie, dar, așa cum s-a întâmplat cu mulți alți naziști judecați în tribunale germane, și acest criminal a fost eliberat din închisoare în 1953. Întemeietorul OSS, generalul William Donovan, a afirmat că operația Greenup a fost una dintre cele mai brave acțiuni din timpul războiului.(5)

Despre eroii acțiunii de comando Greenup

După întoarcerea sa în SUA, Frederick Mayer, liderul acțiunii Greenup, a fost decorat cu mai multe medalii de onoare pentru faptele sale eroice. Până la pensionare, Fred a fost director la o termocentrală. A murit în SUA în 2016, la vârsta de 94 de ani.

Hans Wijnberg s-a întors în SUA și a studiat chimia, devenind profesor la Universitatea din Groningen, Olanda. A murit în 2011, la 89 de ani. Franz Weber a rămas în Austria și a intrat în politică. A fost membru în Parlamentul din Tirol, dar trecutul lui din cadrul Rezistenței era foarte puțin cunoscut. Abia după moartea lui a apărut o biografie cu toate detaliile. (5) Și Hans și Franz au fost decorați pentru eroismul lor în timpul războiului.

Alte acțiuni de comando la care au participat evrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Majoritatea acestor eroi erau refugiați de urgia războiului și mulți dintre ei și-au pierdut familiile în ghearele naziștilor.

În 1942, Churchill a ordonat formarea grupului comando secret X-troop, care a fost parașutat pe teritoriile ocupate de naziști. Unul dintre participanți, George Lane (născut la Budapesta cu numele Lányi György) a fost înainte de război membru al echipei naționale de polo a Ungariei. El a activat pe teritoriul ocupat de naziști în Normandia și a transmis de acolo informații care au ajutat la organizarea marii debarcări a trupelor aliate din Ziua Z. Manfred Gans a reușit să-și salveze părinții din lagărul Theresienstadt. Gans, Peter Arany, Hans Ludwig Hajos și alții din grup au ucis un mare număr de soldați naziști. Unii dintre ei au rămas și după război în Germania sau Austria ca să vâneze naziști scăpați de mâna legii. Peste 50 dintre cei 87 de membri ai trupei au fost uciși sau răniți.(6, 7)

O parte din Jewish Brigade – Brigada Evreiască a armatei britanice, recrutați în Palestina, au constituit după război organizația Tilhas Tizig Gesheften (TTG), care aveau rolul de a ajutora emigrarea evreilor în Palestina și asasinarea unor naziști scăpați de mâna legii.

Organizația NAKAM (răzbunare în ebraică), înființată în 1945 și condusă de Aba Kovner, a avut drept scop executarea a cât mai multor naziști și foști soldați germani (mai ales Waffen SS), drept răzbunare pentru exterminarea a șase milioane de evrei. Printre acțiunile controversate ale lor (activând după principiul “națiune contra națiune”) a fost otrăvirea cu arsenic a pâinilor în tabăra de prizonieri germani din Nürnberg. Două mii de prizonieri s-au îmbolnăvit, dar se pare că nu au fost cazuri letale.(8, 9, 10, 11)

Alte grupuri de evrei scăpați de urgia nazistă s-au alăturat partizanilor din diferite țări, iar alții au fost parașutați pe teritoriile ocupate din Europa de Est, ca să-i ajute pe evrei să părăsească acele țări și să-și salveze viețile.

Soldații și civilii evrei care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au participat în numeroasele operații de comando împotriva mașinii de război naziste, , au demonstrat potențialul poporului evreu de a se apăra și de a se organiza în mod exemplar, ceea ce s-a confirmat mai târziu și în războaiele defensive ale Israelului.

Tiberiu Ezri

Bibliografie:

1. https://en.m.wikipedia.org/wiki/The_Inglorious_Bastards
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Inglourious_Basterds
3. https://culturacolectiva.com/history/operation-greenup-quentin-tarantino-inglorious-basterds-real-story
4. https://www.theglobeandmail.com/arts/film/operation-greenup-a-story-better-than-inglourious-basterds-and-true/article5065865/
5. https://www.uibk.ac.at/zeitgeschichte/newsletter/01-19/thomas-albrich–.html
6. https://www.nationalww2museum.org/events-programs/events/128611-x-troop-secret-jewish-commandos-world-war-ii
7. https://www.lbi.org/events/x-troop/    
8. https://en.wikipedia.org/wiki/Tilhas_Tizig_Gesheften  
9. https://time.com/6074084/secret-unit-jewish-commandos-world-war-two/  
10. 10. https://www.nationalww2museum.org/about-us/notes-museum/x-troop-secret-jewish-commandos-world-war-ii  
11. https://en.wikipedia.org/wiki/Nakam