Date biografice

Fala iudaismului mondial, cum era supranumit Filderman nu doar în cercurile evreilor din România, dar și în cele din America și Europa, s-a născut la București, de Iom Kipur, în 14/25 septembrie 1882. Provine dintr-o familie de meseriași. Tatăl său, proprietarul unui mic atelier de tipografie și legătorie, a murit la 35 de ani, când copilul abia împlinise 3 ani. La această vârstă, desigur, nu a putut înțelege semnificația acestei tragedii. Mama, proprietara unui atelier de broderie și lenjerie, a rămas unica sursă de susținere a familiei cu cinci copii. Wilhelm era cel mai mic. Veniturile nu i-au permis mamei să-și dea toți copiii la studii. Intuind însă capacitățile lui Wilhelm, a făcut cele mai mari eforturi ca să-i poată asigura condițiile necesare nu doar pentru studii primare și medii, ci și pentru studii superioare. Dar până la studiile superioare, copilul și adolescentul Filderman a trecut prin școala primară, gimnaziu și liceu.

Cu antisemitismul s-a confruntat chiar din această etapă a vieții. Antisemitismul era parte integrantă din existența noastră zilnică – scrie Filderman în Memoriile sale. Printre altele relatează următoarea întâmplare: În școala noastră s-a înființat ceva de tipul unui club cu obiectivul de a invita persoane care să vorbească despre teme de cultură generală. Un coleg de clasă, Petru Locusteanu, mi-a cerut să fiu prezent la prima întâlnire care a fost prezidată de profesorul Banu. În prezența mea, desconsiderând regula, unul dintre colegi s-a ridicat și a cerut ca toți evreii să fie excluși din club. Locusteanu, care inițial m-a invitat, a aplaudat cel mai zgomotos. M-am ridicat și l-am întrebat pe profesorul Banu dacă clubul are drept scop să ne învețe elemente de cultură generală sau să promoveze o politică antisemită. Obiectivul este de a face buni români, a răspuns el. Am părăsit încăperea și m-am dus la directorul școlii relatându-i cele întâmplate, drept care el a refuzat să permită clubului excluderea evreilor. Ce-i drept, același Petru Locusteanu, realizând greșeala pe care a făcut-o și-a cerut scuze, invitându-mă să rămân la club. În prima fază eram înclinat să-l dojenesc pentru atitudinea pe care a avut-o, în cele din urmă i-am spus însă că nu-mi stătea în caracter să intru pe fereastră când ușa îmi era închisă.

Această experiență și altele de acest fel nu l-au împiedicat pe Filderman să fie legat de realitățile românești și să se implice încă din adolescență în frământările vieții sociale inclusiv în cele ale românilor. Astfel S. Schafferman, primul biograf al lui Filderman, scrie că într-o vacanță petrecută la Turnu Măgurele, Filderman vine în contact pentru prima oară cu pătura țărănească, cu problemele ei specifice; rămâne impresionat de condiția ei mizerabilă. Ameliorarea stării țăranilor, credea el, depinde printre altele și de îndrumarea lor spre o plugărie mai puțin primitivă. Această convingere îl determină pe Filderman să scrie o broșură intitulată Lecțiuni de agricultură practică, semnată cu pseudonimul VIȘAN. Lucrarea ajunge pe masa ministrului Spiru Haret. El cere să i se prezinte autorul. Când îl primește, rămâne mirat să se găsească în fața unui tânăr de 16 ani aparținând unei etnii despre care se spunea că nu are nici înclinare și nici pregătire pentru munca pământului. Știam, se adresează ministrul către vizitator, că evreii au dat cele mai bune studii despre limba și folclorul românesc, dar nu m-am așteptat să-i văd ocupându-se cu atâta competență și de problemele agricole.

La terminarea liceului, Filderman trebuia să se hotărască ce facultate să urmeze. Mama  îl îndemna să studieze medicina. Până la urmă a optat pentru facultatea de drept. A considerat că în calitate de jurist va putea mai degrabă lupta pentru drepturile legitime ale omului. Din toți rărunchii mei aspiram să mă fac folositor, scrie în MEMORII. La insistențele mamei, la vârsta de douăzeci de ani a plecat la Paris ca să-și continue studiile. A terminat facultatea în anul 1905 obținând diploma în drept. S-a întors în România pentru îndeplinirea serviciului militar. În 1907 a plecat din nou la Paris pentru susținerea doctoratului. Teza de doctorat avea ca subiect ”Drepturile de moștenire”. Printre altele s-a referit și la teoria socialistă în această problemă, demonstrând că socialismul, care pretindea că împiedică exploatarea omului de către om, înlesnea exploatarea omului de către stat. Teza a fost susținută public în 7 iunie 1909. S-a întors în România la 1 noiembrie 1909. L-a scurt timp s-a căsătorit.

Neavând cetățenia română, ca evreu, nu avea dreptul să practice avocatura. În această situație a obținut aprobarea de la ministrul educației să predea limba română la un liceu evreiesc. S-a angajat la liceul Cultura din București, unde a predat până când a obținut cetățenia română, în 1912. A luptat în rândurile Armatei Române, participând la Războiul Balcanic, apoi la Primul Război Mondial.

În articolele următoare vom prezenta contextul politic al existenței evreilor în România în primele decenii ale secolului XX și lupta politică a lui Filderman până în anul 1948 când, din cauza incompatibilității cu regimul comunist, a părăsit clandestin România.

(Va urma)

Lya Benjamin