Within every patient there resides a doctor, and we as physicians are at our best when we put our patient în touch with the doctor inside. (În fiecare pacient există un doctor, iar noi, medicii, suntem cei mai buni dacă reușim să punem în legătură pacientul cu doctorul său lăuntric.) – Dr. Albert Schweitzer.
Din acest motto se pot trage cel puțin două concluzii: una că pacienții trebuie ascultați cu atenție, fiindcă ei își cunosc cel mai bine simptomele, iar a doua, mai modernă, că mulți pacienți se consultă cu “Dr. Google” înainte de a merge la medic.
Multe boli au o componentă psihosomatică, de exemplu vezica sau colonul iritabil, migrena, fibromialgia, etc. Ca urmare, o vorbă bună și compasiunea doctorului pot ajuta la vindecare. Aș adăuga și psihoterapia, meditația, mindfulness (concentrarea atenției la ceea ce simțim) și alte metode de medicină alternativă.
Termenul “pacient” vine de la cuvântul latin paciens, care presupune răbdare și tolerare pasivă a suferințelor și intervențiilor medicale. Acest lucru îl pune pe pacient într-o poziție de inferioritate față de medic.(1)
Relația dintre medic și pacient a evoluat de-a lungul timpului datorită progresului tehnic, dar mai ales datorită schimbării rolului medicului. Digitalizarea medicinei a creat medicul-funcționar. Astăzi unii medici sunt specializați într-un domeniu foarte restrâns, alții, cum sunt medicii de familie, știu câte puțin despre multe boli.
Accesul pacienților la medic este liber și de obicei gratuit (cel puțin în Israel), dar ca urmare medicul are mai puțin timp pentru fiecare bolnav, în timp ce pacienții, conștienți de drepturile lor, cer un tratament adecvat, bazat pe medicina modernă, precum și înțelegerea și compasiunea medicului. Apare o discrepanță între așteptările pacientului și ceea ce le poate oferi medicul, cauzând deziluzii, adesea manifestate prin agresiuni verbale și chiar fizice ale personalului medical.
Ilustrația de pe frontispiciu este luată din serialul american The Good Doctor. Eroul principal este un chirurg autist, un geniu cu o memorie extraordinară, care știe totul despre toate bolile și tehnicile chirurgicale. El explică bolnavului și familiei absolut totul, în cele mai mici (și adesea neplăcute) detalii. Aparent, acestui medic îi lipsește un singur lucru, dar unul esențial – manifestarea compasiunii. De fapt el este nu numai un chirurg talentat, ci are și un suflet de aur. Lipsa de manifestare a compasiunii este cauzată de autismului, dar în ultimele episoade ale serialului el progresează. Deci nu este suficient ca medicul să fie un bun profesionist, el trebuie să stabilească și o relație pozitivă, de încredere, cu pacientul.
Care au fost oare relațiile medic-pacient în trecut și cum au evoluat ele de-a lungul timpului? Relația medic-pacient a fost dintotdeauna un factor central care a determinat calitatea tratamentului.(2)
Epoca antică
Vindecători / vraci au existat de când lumea, dar nu se poate vorbi despre o relație medic-pacient, când “medicul” este preot, iar “pacientul” un credincios care primește cu umilință “tratamentele” pe care preotul i le dă în numele divinității. În secolul al V-lea î.e.n., Hipocrate și discipolii lui au separat medicina de magie și de religie, făcând din ea o profesiune aparte.
În ilustrația de mai jos se observă contactul direct între medic și pacient, ceea nu întotdeauna este cazul în medicina modernă.
Epoca medievală
În epoca medievală medicina era deja o profesiune de sine stătătoare – dar chirurgia încă nu, ea fiind de obicei practicată de bărbieri! Totuși legătura dintre medicină și religie era încă foarte strânsă. Mulți medici erau călugări și primele spitale au fost întemeiate pe lângă mănăstiri, existau chiar ordine monastice înființate special pentru îngrijirea bolnavilor (Ordinul Ospitalierilor, al Antoniților…) Principalul „medicament” era efectul placebo al credinței, iar dacă vindecarea era percepută ca un act divin, bolnavul trebuia să se supună fără crâcnire unor tratamente neplăcute, dureroase, dacă nu chiar periculoase. Asta nu înseamnă că medicii erau total neputincioși. Multe mănăstiri aveau grădini de plante medicinale, iar acestea erau folosite cu destul de mult succes.
Poate cea mai mare problemă a medicinei medievale era gândirea dogmatică și mistica religioasă care a înlocuit medicina pragmatică din antichitate. Ideile noi erau suspecte și vindecătorii laici, adesea femei, erau acuzați de vrăjitorie și arși pe rug.
Emanciparea europeană de la sfârșitul secolului al XIX-lea
Această epocă s-a caracterizat prin dezvoltarea medicinei ca știință, apariția unor specializări cum ar fi chirurgia, psihiatria, anestezia și înflorirea cercetărilor medicale, mai ales în domeniul microbiologiei. Doctorii și-au creat o imagine de stăpâni ai corpului uman, la fel cum un inginer cunoștea o mașină, ceea ce a condus la o relație medic-pacient dominată de inferioritatea celui din urmă.
Medicina modernă
Fără îndoială medicina de astăzi este cu mult superioară celei de acum o sută de ani și chiar celei de acum 43 de ani, de când am început eu să lucrez în domeniul anesteziei. La fel ca celelalte ramuri ale medicinei, anestezia s-a dezvoltat enorm, mai ales datorită progreselor în tehnică, monitorizare, farmaceutică și organizare profesională prin ghiduri, algoritme și asigurarea calității tratamentului (quality assurance). Rezultatul este speranța de viață în continuă creștere, diverse tratamente la pacienți în vârstă de peste 90 de ani devenind o rutină. Mortalitatea atribuită anesteziei a scăzut de la 1:6.000 în anii 1960, la 1:100.000 sau chiar mai puțin la ora actuală.
Dar ce s-a întâmplat cu relația medic-pacient?
Istoric, relațiile medic-pacient se pot clasifica după specificul fiecărei epoci (3), în:
– epoca paternalismului (din antichitate și până în anii 1960, caracterizată prin atitudinea autoritară a medicului față de pacient;
– epoca autonomiei din ultimii 50 de ani, în care rolul principal s-a îndreptat spre pacient, ținând cont în primul rând de drepturile legitime ale pacientului;
– epoca birocrației din ultimii 30 de ani, în care pe primul loc nu stă calitatea tratamentului, ci interesele casei de asigurare a sănătății. Există situații în care un medic prescrie un examen costisitor, cum ar fi RMN, dar casa de asigurări refuză să îl compenseze, considerând că „nu este strict necesar”. Și cum mulți bolnavi nu îl pot plăti privat, diagnosticul este pus cu întârziere care poate fi fatală. Acest lucru se întâmplă destul de des în SUA și mai rar în Israel. Nu cunosc situația din România.
– epoca actuală, a deciziei comune a medicului și pacientului asupra tratamentului, cu limitele descrise mai sus, mai ales cele financiare. Un caz extrem este refuzul pacientului de a primi anumite tratamente ca dializă, operații chirurgicale, intubație traheală, reanimare, sau chiar internare în spital.
În unele țări vest-europene și în unele state din SUA se practică eutanasia sau sinuciderea asistată la cererea bolnavului, în multe țări se practică și DNR (do not resuscitate – a nu reanima). În Israel există sistemul de “recomandări anticipate” (hanhaiot makdimot), prin care o persoană aflată în deplinătatea facultăților mintale hotărăște anticipat ce tratamente este dispusă să primească (și ce nu) și poate împuternici o rudă sau un prieten să vegheze ca preferințele sale medicale să fie îndeplinite în caz că persoana nu mai este conștientă.
Ilustrația de mai jos prezintă un alt model de relație medic-pacient, pe care îl consider cel mai corect, modelul interpretativ: medicul îl informează pe pacient despre boala lui și despre opțiunile de tratament și îl ajută să-și aleagă preferințele de tratament.
În această relație, pacientul este pus în centrul atenției medicului – în engleză patient-centered care.(4) În mod ideal, acest tip de medicină se bazează pe șapte principii:
– acces rapid la o consultație medicală competentă;
– acces la un tratament eficace, administrat de un personal medical de încredere;
– continuarea tratamentului atâta timp cât este necesar;
– implicarea și sprijinirea familiei care îl îngrijește pe pacient;
– transmiterea de informații clare și comunicare continuă și deschisă cu pacientul și familia;
– decizie comună cu pacientul asupra tratamentului, cu respectarea preferințelor lui dacă acestea sunt pertinente;
– sprijin emoțional, empatie, respect și atenție la necesitățile fizice și psihologice ale pacientului.
Alte aspecte ale tratamentului centrat pe pacient sunt concentrarea medicului asupra persoanei în ansamblul său, nu numai asupra bolii, instrucțiuni asupra prevenirii bolilor, tratament realist în funcție de gravitatea bolii și dorințele pacientului și întărirea relațiilor dintre medic și pacient.(5)
Ca medici și chiar ca educatori în domeniul medicinei, ne putem întreba de ce majoritatea medicilor nu adoptă principiile de mai sus în relațiile lor cu pacienții. Un motiv ar fi că normele sociale actuale nu sprijină relațiile inter-umane apropiate, mai ales de când am intrat în epoca rețelelor de socializare, iar valorile individuale sunt preferate celor ale comunității, știința este preferată artei și tehnica este preferată înțelepciunii. Toate acestea scad capacitățile noastre de a duce o viață spirituală și iubitoare de om.
Deși tendința generală ne împinge spre o viață mai ușoară, bazată pe tehnici de consultație medicală la distanță (telemedicine), noi medicii avem obligația morală și profesională de a perpetua tradiția consultațiilor față în față, respectând condițiile care definesc relațiile corecte și empatice între medici și pacienți, altfel în mod inevitabil vom fi înlocuiți cu inteligență artificială.
Bibliografie
1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1116090/#:~:text=Patient%20comes%20from%20the%20Latin,interventions%20of%20the%20outside%20expert.
2. Thomas S. Szasz, et al. The doctor-patient relationship and its historical context. Read at the 114th annual meeting of The American Psychiatric Association, San Francisco, Calif., May 12-16, 1958.
3. Mark Siegler. The Three Ages of Medicine and the Doctor Patient Relationship. Monographs of the Víctor Grífols i Lucas Foundation Nº. 26 (2011).
4. https://cancerworld.net/evolution-of-the-doctor-patient-relationship-from-ancient-times-to-the-personalised-medicine-era/
5. Moira Stewart. Reflections on the doctor-patient relationship: from evidence and experience. British Journal of General Practice, October 2005: 793-801.
Tiberiu Ezri
36 Comments
Relația pacientului cu medicul său este de un tip deosebit . Obiectul de lucru al medicului este pacientul însuși nu un obiect oarecare aparținînd acestuia din urmă . Avînd speranța că medicul e bine pregătit profesional , pacientul dorește să aibă și convingerea că medicul este un om integru care , spre binele pacientului , va încerca la nevoie să nu urmeze ca un robot “protocolul” ( în U.S.A. ) impus de “sferele înalte” . Regretatul Dr. Cocioba Șerban a fost un astfel de MEDIC – vezi youtube “Covid 19: Noi tratamente fara spitalizare cu Dr. Serban Cocioba, NY.” K.I.
Multumesc.
Completare … Iar medicul să aibă convingerea că are de a face cu un pacient în stare să înțeleagă că medicina își are limitele ei și că medicul își asumă anumite riscuri prin încălcarea limitată a “protocolului” .( S.U.A. ) . K.I.
De acord.
M- am bucurat ca ati menționat serialul ” Doctorul cel bun” Am o slabiciune pentru acest serial, si mai ales pentru actorul Freddy Highmore care- l interpreteaza pe tànărul doctor autist, dar genial. Datoritå bolii, nu are empatie față de pacienți, desi de multe face de- a dreprul sacrificii ca sa- i salveze. Si reușește.
Cred ca am vazut serialul de cel purin 10 ori. Ma linisteste. Imi face bine
Ma bucur ca v-a placut. E un serial deosebit. Autistii sunt niste enigme, de multe ori genii. Acum cativa ani l-am vazut la TV pe “Rainman” cel real, modelul celui interpretat de Dustin Hoffman.
Se spunea ca era in stare sa reproduca din memorie cincizeci de mii de pagini din diferite carti.
Am să mă uit și eu dacă mai merge.
Eu recomand filmul francez רופא הכפר . Doctorul satului . E excepțional . Cei care au făcut stagiul la sat se vor delecta ! Apropo Tibi !
Am vazut filmul. Intr-adevar excelent!
Eva, este un Serial excrptional ” The good doctor”, pe NetFlix.
Sunt 4 serii, fiecare continąnd 30 de episoade. Acum se lucreaza la a 5- a serie.
Primele parti mai ales sunt f bune. Mie psihic, imi face bine.
De acord!
Sunt sigură că serialul e bun bazându-mă pe părerea ta Marica și a lui Tibi. Mă cam sperie faptul să stau de de 4 ori 30 de episoade . Dar voi încerca să văd una . Chiar în seara asta.
Marica ,aștept și de la tine recomandări, mai ales de filme întregi. Poți să-mi trimiți și pe watsap ,știi numărul meu. Nu filme triste.
Este preferabil că anestezistul să discute cu bolnavul în limba maternal a acestuia.
Înainte de o operație (vezica biliară) chirurgul și anestezista care m-au examinat, se sfătuiau în românește asupra procedurii. Un alt bolnav din salon strigă la ei în ivrit:
– Fiți atenți ce vorbiți, că ăsta știe românește!
Aveti dreptate.
După cîte știu eu , în America de foarte mulți ani viitorii medici nu mai depun jurămîntul lui Hipocrate . K.I.
Nu ma mira!
Articol bine scris Parerea mea e ca increderea pacientului in doctorul lui e tot atit de importanta precum calitatea profesonala a medicului
De acord!
Tehnica progreseaza intotdeauna mai rapid decat alte aspecte umane. De aici si discrepanta dintre progresul tehnic uluitor si relatiile umane, care nu pot tine pasul, ba cateodata dau cativa pasi inapoi… Important este ca s-a formulat o etica medicala laudabila, care, sa speram ca se va incetatani cu timpul. Un articol foarte timely, concis si frumos scris!
Aveti dreptate in privinta discrepantei dintre progresul tehnologiei si progresul capacitatii umane. Nu m-am gandit la acest lucru.
Va multumesc!
Articolul surprinde foarte bine şi obiectiv relaţia dintre medic şi pacient, în secolul XXI. În trecut medicul avea autoritate, iar pacientul se supunea indicaţiilor sale, fiind încrezător în competenţa sa. Până la urmă pacientul merge la medic ca să fie vindecat şi nu consolat. Într-adevăr, e mult mai plăcut să întâlneşti un medic prietenos, dar esenţial este ca medicul, căruia îi încredinţezi corpul tău bolnav, să fie competent. Astăzi pacienţii citesc indicaţii pe Internet, participă la forumuri de discuţii pe internet şi pun la îndoială deciziile şi indicaţiile medicilor. Aşa cum există relaţia medic-pacient, există şi reversul, relaţia pacient-medic. Pacientul “digital” e atotştiutor. Dacă i se indică un medicament, citeşte toate efectele şi poate nu-l mai foloseşte, dar aşteaptă să se facă bine! Pe de altă parte, sunt medici mult mai mulţi decât înainte şi, statistic, pot fi unii mai slabi. Şi în trecut existau eşecuri ale unor tratamente sau intervenţii chirurgicale, dar astăzi ele sunt excesiv mediatizate, în timp ce succesele nu prea sunt promovate în presă. Pentru că (după cum se ştie) o ştire pozitivă nu este ştire. Eu pot spune cu mâna pe inimă că medicii la care am apelat la Cluj erau competenţi şi amabili. Chiar şi cei tineri. Poate că nu am nimerit la ceilalţi, pentru că sigur există şi din aceia.
Multumesc pentru comentariul facut dintr-un unghi pozitiv si optimist. Este bine ca ati avut numai experiente positive in relatia cu medicii.
IN CEEA CE PRIVESTE RELATIA MEDIC-PACIENT IN STOMATOLOGIE EXISTA DEOSEBIRE INTRE TARA SI TARA.DE PILDA IN GERMANIA UNDE MAJORITATEA LUCRARILOR PROTETICE SINT PLATITE DE KRANKEN-KASSE CIND VREI SA-I ARETI BOLNAVULUI LUCRAREA TERMINATA ITI RASPUNDE CA NU E NEVOIE DACA TU CA MEDIC CONSDERI CA E IN REGULA.IN ISRAEL DIN CONTRA DUPA CE-I ARATI LUCRAREA INCEP CRITICILE SI OBSERVATIILE DE MULTE ORI NEINTEMEIATE SI DE MULTE ORI PACIENTUL CHEAMA SI ALTI MEMBRII DE FAMILIE SA APRECIEZE SI SA CRITICE LUCRAREA..
Va multumesc pentru comentariul foarte interesant legat de stomatologie. In general israelienii sunt pretentiosi fata de altii dar mai putin fata de ei insisi.
Un articol util si interesant prin privirea clar si frumos prezentata asupra acestei relatii speciale intre doi oameni: pacient si medic. Tehnologia moderna regasita in medicina este exceptionala dar nu va inlocui legatura dintre omul vulnerabil in suferinta si omul capabil sa-i dea incredere si sa-l faca bine.
Multumesc Anca.
In prima zi a saptamanii ma voi duce la Macabi – ret3a medical de care apartin sa discut despre o serie mult prea lunga a doctorilor si a procedurilor care devin din ce in ce mai agasante in Israelul acesta inundat de persoane obraznice, lipsite de cei sapte ani de acasa, care cred ca l-au prins pe Dumnezeu de picioaresi si care isi permit , sub autoritatea managerilor lor,, sa isi faca de cap. Nu generalizez, dar sunt prea multi, prea anitpatici, prea indiferenti, prea siguri de sine, si MAI ALES, nepasatori cu oamenii varstnici.
Imi povestea o doamna scriitoare de 94 de ani, perfect lucida si inteligenta, ca fiind obligata sa viziteze oculistul cand da sa intre pe usa o intreaba :
de ce ai venit ? si raspunsul ei a fost : ca sa beau impreuna cu dvs o cafea :-))
Veronica, îmi pare rău, dar eu găsesc că și ei sunt la fel ca toți oameni .Simpatici, antipatici, talentați sau mai puțin. Cât mă privește prefer un medic bun în meserie, care se ocupă de pacient, chiar dacă nu e simpatic. Sigur e bine să fie și un om plăcut.
Cred că și pacienții sunt handicapați din cauza faptului că suferă și depinde de acel medic ca să fie salvați de acea suferință. Nu e totul negru.
Eva, ma faci sa zambesc. Ce importanta are ca sunt si ei ca si toti oamenii, ca fire sau ca personalitate.
Un doctor are responsabilitate ca sa nu mai vorbim de aceea ca ar trebui ca prin aptitudinile sale sa incerce sa ajute, dar majoritatii nu le pasa, intelegi, sunt plictisiti. In acest caz sa-si dea demisia si sa se ocupe de altceva, sau de nimic. Nu e vorba de a fi placut, e vorba in primul rand de a fi serios, iar multi dintre ei nu sunt, nu le pasa, ca sa nu mai vorbim ca si gresesc, uneori greseli fatale. Dar cum ERRARE HUMANUM EST, probabil ca fiecare doctor are greselile sale, de aceea niciodata nu trebui mers pentru ceva putin mai serios la unul singur, trebuiesc consultate cateva parerei.
Sistemul medical in Israel, inca probabil destul de bune, s-a degradat serios in ultimi 8 ani, incepand cu 2016, asigurari, administratie si desigur grupele insele care asigura doctorii. Dar asta e un alt capitol.
Este adevăr în ce spui . Și sistemul e de vină.
Și asta reiese din textul lui Tibi foarte bine scirs :
“Ca medici și chiar ca educatori în domeniul medicinei, ne putem întreba de ce majoritatea medicilor nu adoptă principiile de mai sus în relațiile lor cu pacienții. Un motiv ar fi că normele sociale actuale nu sprijină relațiile inter-umane apropiate, mai ales de când am intrat în epoca rețelelor de socializare, iar valorile individuale sunt preferate celor ale comunității, știința este preferată artei și tehnica este preferată înțelepciunii. Toate acestea scad capacitățile noastre de a duce o viață spirituală și iubitoare de om.” O explicație care merită atenție .
Da, astia nu-mi sunt pe plac nici mie.
Problema este ca si medicii au devenit functionari, iar telemedicina a inrautatit acest lucru. Acum cativa ani am aflat de la un student la medicina ca ei nu au invatat de loc la facultate etica medicala. In plus asta e ce vad ei la tot pasul: gunoi pe strada, urlete in loc de dialog, injuraturi in loc de scuze, coruptia politicienilor si extremism politic.
Eu sunt o fire pesimistă Veronica, dar nu pot generaliza un grup de oameni care să aibe doar trăsături negative. În Israel nu sunt doar oameni needucați și nu toți medicii sunt antipatici, indiferneți siguri de sine . Nici medicii nici farmaciștii. Poate sunt, dar în minoritate. Un pic mai mult optimism…mă întreci și pe mine…Și mai alșes multă sănătate !Sper să ai succes la vizitele care te așteaptă.
Perfect de acord cu tine Evi! Generalizarea aduce dupa sine nedreptati in toate domeniile.
Multumesc Evi!
O problemă care ne preocupă pe toți. Nu toți suntem medici, chiar dacă citim în Google, dar toți ,inclusiv medicii suntem cândva în viață pacienți .
De aceea știim bine cât de mult contează comunicarea între medic și pacient.
Mulțumim Tibi pentrucă ai scris despre acest subiect. Sunt convinsă, că fiecare din noi, medic sau pacient ar avea ceva de adăugat la această temă. Scrieți , avem timp, alegerile au luat sfârșit….
Din cate am observat eu printre colegi, medicii care sunt indiferenti fata de pacienti sunt de obicei si superficiali din punct de vedere profesional, desi Evi ai dreptate ca pot fi si antipatici care sa opereze bine. E ca un psihiatru care cunoaste ultima farmacopeie pe de rost, dar nu are timp sa vorbeasca cu bolnavul fiindca sunt prea multi langa usa care au nevoie de el.