Cred că foarte puțină lume a auzit de Ben, de fapt Benjamin B. Ferencz, după nume de proveniență est-central europeană. Așa și este, s-a născut în 1920 la Șomcuta Mare, Maramureș, fiul unei familii de evrei care a emigrat în Statele Unite când Ben avea 10 luni. A absolvit City College din New York și a obținut o bursă la Harvard, unde a terminat Facultatea de Drept. De menționat că City College a fost, nu știu dacă este și acum, un fel de ”universitate a săracilor”. Creat în 1847, a fost prima universitate fără taxe, destinată copiilor de emigranți și celor din familii fără venituri, admiși pe baza rezultatelor la învățătură. Aceasta nu însemna că nivelul predării ar fi fost inferior altor universități americane, ceea ce se vede și din performanțele absolvenților – 10 laureați ai premiului Nobel, un deținător al medaliei Fields (matematică), un câștigător al premiului Turing (computere), trei câștigători ai premiului Pulitzer și trei deținători de burse Rhodes.

După absolvire, în 1944, Ben s-a înrolat în armata americană și-a încheiat cariera militară ca sergent. La scurt timp după aceea, deși nu avea experiență juridică, a fost invitat să facă parte ca procuror din echipa de juriști americani care a participat la Procesul de la Nürnberg, unde a primit gradul de colonel.

El făcea parte din grupul procurorului Telford Taylor. Acesta care l-a desemnat pe Ben Ferencz, în funcţia procuror șef, în procesul criminalilor naziști care au comis ”Holocaustul prin gloanțe”. E vorba de membri ai Einsatzgruppen care au împușcat sute de mii de evrei în teritoriile ocupate din URSS-Belarus și Ucraina-. Toți cei 22 de oficiali naziști acuzați în proces au fost condamnați, 13 dintre ei la pedeapsa cu moartea, patru fiind executaţi.

După terminarea procesului de la Nürnberg, Ben Ferencz a rămas în continuare în Germania și împreună cu Kurt May, viitorul director al United Restitution Organization, și alte persoane a participat la realizarea unor programe de reabilitare și compensare pentru victimele persecuțiilor naziste. Ben Ferencz a jucat un rol important și în negocierile care s-au finalizat cu semnarea în 1952 a Acordului de Reparații și Compensări între Israel și Germania de Vest și la prima Lege Germană de Despăgubiri. El a fost șeful uneia dintre cele trei comisii care s-au ocupat de problema despăgubirilor care urmau să fie plătite de Germania și anume cea legată de compensațiile pentru supraviețuitori.

După ce a revenit în America și și-a deschis un birou de avocatură, a intentat un proces concernului Flick care a folosit munca de sclavi a deținuților din lagărele de exterminare, inclusiv de la Auschwitz. Demersurile au durat șase ani, dar Ferencz a avut câștig de cauză și a reușit să obțină despăgubiri.

Având experiența celui de al Doilea Război Mondial și a Războiului din Vietnam, Ferencz s-a lansat în crearea unui Tribunal Penal Internațional (TPI) care să fie considerat drept cea mai înaltă instanță de judecare a crimelor împotriva umanității și crime de război. El a criticat vehement autoritățile americane care nu au ratificat aderarea SUA la TPI.

El a afirmat că legea trebuie să se aplice în mod egal tuturor chiar și în context internațional. Într-un interviu din 2006, Ferencz a declarat că nu numai Saddam Hussein trebuie judecat, ci și George W. Bush, deoarece SUA au început războiul din Irak fără acceptul Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, a susținut că ”folosirea forței armate pentru scopuri politice ar trebui condamnată drept crimă internațională și națională”.

Ben Ferencz a fost și profesor universitar, a scris mai multe cărți despre experiența lui de jurist și a fost subiectul unor filme documentare.

Propunerea pentru a i se acorda Medalia de Aur a Congresului SUA a fost făcută de o organizație evreiască. Acesta s-a adresat celor două Camere și o comisie formată din membri ai Camerei Reprezentanților și Senat a făcut toate demersurile. Propunerea a fost supusă votului celor două Camere și pentru a deveni validă, trebuia să primească voturile a trei sferturi din membrii Congresului, ceea ce s-a și realizat. Astfel că, la vârsta de 102 ani cât are acum, Ben Ferencz a fost distins cu această medalia care, în decurs de peste 250 de ani, nu a fost acordată decât unui număr de 175 de persoane, primul deținător fiind George Washington.

Legiuitorii americani care și-au dat votul erau conștienți nu numai de realizările deosebite ale lui Ferencz de-a lungul vieții, de probitatea lui morală, dovedită în toate acțiunile lui, ci și de valoarea de simbol a acestui gest în condițiile actuale, când războaiele și actele de genocid se perpetuează în lume.

Eva Galambos