În continuarea articolului pe care l-am publicat nu demult la Baabel (https://baabel.ro/2023/01/atitudinea-statelor-unite-față-de-holocaust/ ) voi arăta că nu numai legile rasiale, descrise de Hitler în Mein Kampf și promulgate la Nürnberg în 1935, au fost inspirate din America. S-au întâmplat și lucruri mai grave. Una din sursele mele de informații este filmul documentar de mai jos.
Deși filmul nu menționează sursele pe care le folosește și nici numele prezentatorului, majoritatea informațiilor le-am verificat și din alte surse, inclusiv din prestigioasele jurnale The Guardian, NY Times, Washington Post etc. Știam unele lucruri despre ajutorul pe care antisemitul Henry Ford l-a acordat Germaniei naziste, dar nu știam cât de vast era ajutorul dat Germaniei de unii miliardari și politicieni americani și europeni și care a fost rolul lor în “miracolul economic” al Germaniei naziste. Așa-zisul miracol economic al Germaniei, pe care Hitler și l-a atribuit sie însuși după ce a ajuns la putere, avea o explicație logică.
Criza economică în care se afla Germania era catastrofală. După înfrângerea din Primul Război Mondial, umilitorul acord de la Versailles o obliga să plătească țărilor aliate mari despăgubiri. Apoi mai era și criza economică mondială din 1929-1930. Refacerea economiei germane s-a datorat mai ales generosului ajutor financiar acordat regimului hitlerist de către unii magnați americani și europeni. Pentru a construi șosele și uzine, nemții aveau nevoie de mulți bani și de investiții. Acestea veneau, printre altele, de la banca americană Brown Brothers Harriman și aliatul lor financiar, germanul Friedrich (Fritz) Thyssen; bancherul britanic Sir Montagu Collet Norman, guvernatorul băncii Angliei; suedezul Axel Wenner-Gren, fabricant de arme și unul dintre cei mai înstăriți oameni din lume în acele vremuri, precum și omul de afaceri american originar din Franța, Charles Badeaux.
Principala lor legătură prin care făceau afaceri cu Germania nazistă era ministrul economiei celui de-ai Treilea Reich, Hjalmar Schacht.
Toți aceștia erau simpatizanți ai naziștilor, la fel ca ducele și ducesa de Windsor (fratele mai mare al regelui George al VI-lea care a abdicat din cauza legăturii cu Wally Simpson), frații Dulles, Prescott Sheldon Bush și George Herbert Walker.
Frații Dulles erau parteneri la firma financiară Sullivan & Cromwell. Ei au adunat fonduri pe care le-au transferat Germaniei naziste prin intermediul lui Hjalmar Schacht. Culmea ipocriziei a fost că după război, în loc să fie pedepsiți pentru faptele lor, unul a devenit secretar de stat, iar celălalt șeful C.I.A.
Conspiratorii au înființat banca The Union Banking Corporation (UBC) care servea la “spălarea” banilor destinați Germaniei hitleriste. Banca înființată și condusă de frații Harriman și Prescott Bush transfera în mod ilicit Germaniei naziste bani, aur, cărbune și oțel. După intrarea SUA în război, banca a fost desființată de către guvernul american în 1942 pe motivul întemeiat că avea legături cu inamicul, dar colaborarea a continuat și conducătorii băncii nu au fost pedepsiți. Conspiratorii au adunat bani de la firme cunoscute care făceau afaceri cu Germania, ca de exemplu banca Brown Brothers Harriman, Chase-Manhattan Bank, Ford Motors, Dow Chemical, Coca-Cola, Woolworth, Kodak și chiar Metro-Goldwyn-Mayer (MGM) în conducerea căreia se aflau și evrei, dar atrăgând spectatorii germani, firma profita financiar. General Electric a colaborat cu firma germană Krupp în construirea camerelor de gazare, folosind munca gratuită a sclavilor din lagărele de concentrare. Alcoa a exportat aluminiu Germaniei. IBM nu numai că a exportat tehnologie, ci i-a ajutat chiar şi pe naziști să depisteze familiile evreiești în Olanda. Compania International Business Machines a furnizat Germaniei precursoarele computerelor moderne. Pe frontul din Africa, piloții avioanelor Messerschmitt își răceau sticlele de Coca Cola învelindu-le în cârpe ude și urcându-le la mare altitudine, unde înghețau.
Compania Standard Oil a lui Rockefeller producea tetraetilplumb, un agent antidetonant adăugat la benzină, un component critic pentru funcționarea aviației naziste. Ei au continuat să furnizeze germanilor această substanță de-a lungul întregului război, prin intermediul Elveției neutre. Una din faptele cele mai odioasele comise de Rockefeller și Chase-Manhattan Bank a fost subvenționarea experimentelor de eugenie efectuate de către naziști. General Motors și Ford Motors au produs camioanele folosite de naziști în cucerirea Poloniei. Ca urmare, Ford a fost decorat de Hitler cu cea mai înaltă distincție civilă, iar în semn de admirație, în biroul lui Hitler atârna fotografia lui Ford. Compania chimică DuPont i-a ajutat pe naziști din motive ideologice. Filmul prezentat la începutul articolului vorbește și despre colaborarea companiilor Colgate și Birds Eye cu Germania nazistă, însă nu am găsit nicio altă documentație despre acest lucru. Guvernul american știa, dar închidea ochii, iar afacerile acestor firme cu dușmanul hitlerist continuau nestingherite. Chiar după ocuparea Franței, banca americană JC Morgan continua să facă afaceri cu germanii și timp de 70 de ani acești trădători au reușit să ascundă lumii faptul că erau implicați în mașina de război nazistă. Pentru ei era o afacere foarte rentabilă. Zyklon B care a ucis milioane a fost fabricat de IGFarben în colaborare cu concernul Royal Dutch Shell. Compania americană Standard Oil a furnizat petrol Germaniei naziste chiar și după intrarea SUA în război. Următorul clip enumeră doar zece dintre companiile care au colaborat cu naziștii. Au fost însă mult mai multe.
Și europenii au tras foloase prin sprijinirea hitleriștilor și din munca sclavilor din lagărele de concentrare. Directorii olandezi ai concernului petrolier Royal Dutch Shell Group au practicat o politică antisemită. Înainte de al Doilea Război Mondial, concernul Shell a fost condus de nazistul Sir Henri Deterding care s-a întâlnit cu Hitler și a finanțat Germania nazistă. Sute de angajați ai concernului erau naziști fanatici. Multe tranzacții murdare s-au făcut prin intermediul unor bănci elvețiene.
În afară de ajutorul financiar acordat Germaniei fasciste, se pare că banii unor magnați ar fi servit la organizarea unei armate proprii de 500.000 de veterani care ar fi trebuit să înlăture guvernul american ales în mod democratic și să declare supremația nazismului în America. Deși mai sunt multe lucruri neclare, această tentativă de puci din 1933, numită The business plot, a fost un fapt real, după cum scrie și jurnalul Washington Post. Greșeala organizatorilor puciului a fost să aleagă în fruntea conspirației pe distinsul general Smedley Darlington Butler. Acesta era un democrat adevărat și a raportat totul șefului FBI, Edgar Hoover.
Din diferite motive cazul a fost mușamalizat, dar precum spuneam, magnații și-au intensificat afacerile cu Germania. Într-o declarație radiofonică din 1935, Butler a demascat public complotul fascist. Bineînțeles că cei implicați au negat totul. Președintele Roosevelt nu îndrăznea să aresteze atâtea figuri cheie din economie, bancheri și industriași, într-o perioadă în care America abia ieșise din criza economică. Nu numai că făptașii nu au fost spânzurați pentru trădare, dar nu au fost nici măcar învinuiți de trădare. Ei au reușit să amâne intrarea SUA în război împotriva Germaniei până la 7 decembrie 1941, după atacul japonez contra trupelor americane de la Pearl Harbour.
Bineînțeles și concernele industriale germane, cum au fost Krupp și IG Farben (care mai târziu s-a transformat în trei: BASF, AGFA și Bayer) au sprijinit economic și ideologic Germania hitleristă.
Unul din principalii organizatori ai mișcării naziste subversive americane a fost senatorul Prescott Bush, tatăl și respectiv bunicul celor doi președinți Bush. El este considerat unul dintre arhitecții “miracolului economic” din Germania nazistă. Acest adevăr a fost dezvăluit la începutul anilor 2000 de către Arhivele Naționale Americane. Printre altele, Bush a fost unul dintre întemeietorii Consolidated Silesian Steel Company care folosea forța de muncă a sclavilor de la Auschwitz. În multe afaceri, Bush a colaborat cu frații Harriman și cu George Herbert Walker. Toți au profitat de munca gratuită a sclavilor, în cea mai mare parte evrei, deținuți în lagărele naziste. Aceste mârșăvii au fost demascate de un agent olandez care a transmis informațiile la doi evrei, Goldstein și Gingold, supraviețuitori ai Holocaustului. Ei au dat în judecată guvernul american. Precum era de așteptat, guvernul a câștigat procesul. Totuși, guvernul știa de aceste lucruri, dar nu a făcut nimic ca să le oprească. În plus, începând cu aprilie 1944, americanii ar fi putut distruge lagărul Auschwitz și mai ales calea ferată care ducea din Ungaria la Auschwitz, ceea ce ar fi putut salva de la moarte 400.000 de evrei din Ungaria, dar nu a făcut-o. (Vezi articolul din The Guardian).
Deși se știa ce se întâmplă în lagărele de exterminare naziste, adevărul a fost multă vreme trecut sub tăcere de presa americană și europeană, finanțate de marii magnați. Oare de ce acei conspiratori americani și europeni, acei naziști deghizați în oameni de afaceri nu au fost judecați și condamnați la procesele de la Nürnberg?
Documentarul citat la începutul articolului se încheie cu o frază zguduitoare: “deși am învățat la școală că aliații au câștigat războiul, de fapt l-au câștigat miliardarii europeni și americani, îmbogățindu-se fără a fi trași la răspundere pentru faptele lor. Pecunia non olet! (Banii nu au miros!) Și mai tristă ca lăcomia pentru bani este solidaritatea ideologică a acestor bogătași cu nazismul. Mă îngrozește gândul ce s-ar fi întâmplat dacă puciul naziștilor americani ar fi reușit. Este plauzibil că etnia evreiască ar fi dispărut de pe globul pământesc.
Din fericire Am Israel Hai (Poporul evreu trăiește)!
Tiberiu Ezri
Bibliografie
https://www.nytimes.com/2013/11/10/books/review/the-brothers-by-stephen-kinzer.html
https://www.britannica.com/topic/Union-Banking-Corporation
https://www.britannica.com/biography/Prescott-Bush#ref1271201
https://libcom.org/article/how-allied-multinationals-supplied-nazi-germany-throughout-world-war-ii
https://www.marxists.org/history/etol/writers/preis/1942/04/so-nazis2.htm
https://www.shellnazihistory.com/
https://www.washingtonpost.com/history/2021/01/13/fdr-roosevelt-coup-business-plot/
https://www.theguardian.com/world/2004/sep/25/usa.secondworldwar
53 Comments
D-le Tiberiu Ezri In art “Omagiindu-l cu obstinatie pe Horthy” din 23 feb 2023, d-na Andrea Ghita arata clar ” Horthy si-a pastrat functia de guvernator si dupa 19 martie 1944, data ocuparii Ungariei de catre trupele germane. Horthy a fost cel care l-a numit premier pe Sztojyi…..” D-le Tiberiu Ezri ati facut chiar comentariu la art d-nei Andreiei Ghita dar nu ati combatut deloc responsabilitatea totala a lui Horthy. Acum dl Klein Ivan care ca si dvs a comentat la art d-nei Andreiei Ghita si-a schimbat ” argumentatia”.
Stimate D-le Cepoi. Mie îmi este greu să diferențiez între cei răi și cei foarte răi. Ceea ce e sigur este că Antonescu și-a meritat din plin gloanțele
D-le Ezri . Subscriu la comentariul dvs. Total de acord . K.I.
Va multumesc d-le Klein.
Stimate D-le Tiberiu Ezri diferentierea o face chiar Comisia Elie Wiesel si eu despre aceasta diferentiere am comentat.
Eu nu am contestat ca atat Horthy cat si Antonescu (dar si multi altii) au participat la o infractiune foarte grava impotriva evreilor, dar in materie de drept participantii sunt pedepsiti in raport cu contributia fiecaruia la acea infractiune. Asa ca Horthy se face vinovat pentru 440.000 de morti si lipsa vointei de a se opune lui Hitler iar Antonescu va avea circumstanta atenuanta ca s-a opus lui Hitler si vinovatia pentru un numar cuprins intre 104.522 si 120.810 de morti. Evident intr-un proces real exista si alte circumstante agravante sau diminuante. Eu stiu sa fac diferentierea intre rau si mai rau insa orice jurnalist trebuie sa aiba cunostintele necesare de drept.
Domnule Cepoi, în SUA şi în alte ţări, uciderea unui singur om poate fi sancţionată cu pedeapsa capitală (dacă s-a comis cu intenţie, violenţă şi a fost însoţită de jaf). Exact aceasta s-a ntâmplat cu evreii care au fost jefuiţi, deportaţi şi apoi ucişi. De câteva zile încoace, dvs. pledaţi, aici pe Baabel, pentru diminuarea culpei unui criminal de război care a ucis “numai” 104.522 (i-aţi numărat?) de evrei! Atât Horthy, cât şi Antonescu au fost criminali de război. Horthy a fost scăpat de occidentali şi de Stalin. Din păcate nu poate fi înviat ca să fie judecat şi condamnat la moarte. Ne străduim ca crimele lui să nu fie uitate. Acelaşi lucru îl facem şi în legătură cu crimele lui Antonescu. Consider subiectul încheiat, cel puţin aici, pe Baabel. Evident, Dvs- aveţi libertatea de a contina propaganda negaţionistă unde doriţi, dar nu aici.
O referinta :
Hitler’s Forgotten Ally de Denis Deletant, cercetator englez al Istoriei recente a Romaniei, pg. 127-128
=======================================
Dennis Deletant (b.1946) is a British-Romanian historian of the history of Romania. As of 2019, he is Visiting Ion Rațiu Professor of Romanian Studies at Georgetown University and Emeritus Professor of Romanian Studies at the UCL School of Slavonic and East European Studies (SSEES). )
pg. 127:
The Jews were the principal victims of Ion Antonescu’s regime. As Romania’s
largest ethnic minority, their deportation constituted the principal means
for Antonescu to satisfy his desire to ‘purify’ and ‘homogenize’ Romania’s
population. But deportation was not the only fate of the Jews. Romania is
part of the geography of the Holocaust because on its territory, and in lands
under Romanian control, Antonescu was responsible for the systematic
murder of Jews.
The Holocaust in Romania was unlike that in other parts of Europe and
the Soviet Union. 1 In the first place, the mass murder was carried out by the
Romanian authorities under Antonescu’s military dictatorship, and Romania
was a sovereign German ally. Second, the deaths of Jews at the hands of the
Romanians were the result not only of systematic killing, but also of
deportation and its consequences. The Romanian and German armies shot
12,000-20,000 Jews in Bessarabia and Bukovina during July and August
1941.2 Romanian forces themselves put to death an estimated 15,000-20,000
Jews in Odessa in a similar manner in October 1941. Of the 14 7,000 Jews who
were deported from Bukovina and Bessarabia to Transnistria between 1941
and 1943, at least 90,000 died, the majority from typhus and starvation.3
During the same period, 130,000-170,000 local Ukrainian Jews are estimated
to have perished in the same province.4 These figures- almost 300,000 Jews in
all – give the Antonescu regime the sinister distinction of being responsible for
the largest number of deaths of Jews after Hitler’s Germany- the deportation
of 500,000 Jews from Hungary, including 151,000 from the formerly Romanian
territory of northern Transylvania, to the death camps in Poland was carried
out after the German occupation of that country on 19 March 1944.5 Third,
Romania’s ‘Jewish policy’ was independent of Germany’s in the sense that
Antonescu acted of his own volition, but in a context established by Nazi domination of continental Europe. For example, in the summer of 1942 Antonescu
changed his mind about acceding to German requests that the remaining
Jewish population of Romania, from the Banat, southern Transylvania,
Wallachia and Moldavia, be deported to the death camps in Poland.
pg. 128:
It was not by chance that the word ‘purification’ came most frequently
from the lips of Ion and Mihai Antonescu when referring to the need for
deportation of the Jews; this connotation underlines the racial character of
their policy towards the Jews. When examining the regime’s minority
policies, it should be borne in mind that the legislation regarding the Jews
in the period 1941-44, like that in the years immediately preceding, was
directed against the Jews as a race, and the Jews in Romania were the only
minority population to suffer such racial discrimination. The deportation of
the Jews, while representing the fundamental objective of Antonescu’s
minority policy, was accompanied by a less draconian project to remove
Romania’s other minorities and to bring in Romanians who lived outside
her borders.6
Antonescu himself indicated that the fate of the ost-Juden (lit. eastern
Jews) had been raised at his meeting with Hitler in Munich on 12 June 1941.7
This emerges from a complaint made by Antonescu in August to von Killinger,
the German Minister in Bucharest, that the German army had begun, on
7 August, to send back from the Ukraine the Jews from Bessarabia and
Bukovina whom the Romanian gendarmes had driven across the
Dniester as part of the plan to ‘cleanse’ the two provinces of Jews.
Antonescu claimed that the rehun of these Jews was ‘contrary to the guidelines
which the Fiihrer had set forth to him in Munich regarding the treatment of
the eastern [my emphasis] Jews’.8 For Hitler and Antonescu ‘eastern’
connoted Jews who had come under the influence of Soviet Communism
and this reading would explain the different policy adopted by Antonescu
towards the Jews of Bessarabia and Bukovina compared with that towards
the Jews in the provinces of Romania which had not been under Soviet
rule. 9 What exactly these guidelines were is not a matter of record,
although it is not difficult to imagine, given the massacres of Jews carried
out subsequently by the SS Einsatzgruppe D and the Romanian army in
Bessarabia and beyond the Dniester.
Antonescu’s obsession with the Bolshevik menace was the principal driving
force behind his policy to remove the Jews from territories taken by the Romanians in summer 1941. The vast majority of the Jews in the provinces bordering
on, and occupied by, the Soviet Union between 1940 and 1941 – Bessarabia
and Bukovina – were deported to Transnistria and more than 60 per cent of
them were murdered or died as a result of disease or starvation. Among
Transnistrian Jews, more than 80 per cent are estimated to have perished. On
the other hand, the Jews in the Old Kingdom of Romania – the provinces of
Wallachia and Moldavia -and in southern Transylvania, which remained in
Romanian hands after the Vienna Award of August 1940 gave the northern half
to Hungary, were more assimilated, were deemed by Antonescu to be less
Communist in their propensities and were, therefore, largely spared.
To ascribe the deportation of Jews solely to fear of Bolshevism would be a gross simplification. IT WAS ALSO INSPIRED BY Antonescu’s IN-NATE ANTISEMITISM.
D-le Klein Ivan nu in acest comentariu trebuie sa motivati “parerile aberante…” ci inainte de a acuza prin aceste pareri. In art “Omagiindu-l cu obstinatie pe Horthy” din 23 feb 2023, d-na Andrea Ghita arata clar ” Horthy si-a pastrat functia de guvernator si dupa 19 martie 1944, data ocuparii Ungariei de catre trupele germane. Horthy a fost cel care l-a numit premier pe Sztojyi…..” D-le Klein Ivan ati facut chiar comentariu la art d-nei Andreiei Ghita dar nu ati combatut deloc responsabilitatea totala a lui Horthy. In acelasi art d-na Lya Benjamin pe baza raportului Comisiei Elie Wiesel afirma ca in Transnistria au murit intre 104522 si 120810 cetateni romani de origine evreiasca iar dvs afirmati “sute de mii”. Cate mii, 300.000 sau …
800.000?Nu se fac asemenea aproximari “pe picior ” la o tragedie. Am inteles ca nu puteti accepta ceva si ca” o replica trebuia data”
Paperclip” ( agrafă de birou):
“Un nume inofensiv sub care se ascunde una dintre cele mai mari minciuni ale secolului XX. 1600 de oameni de ştiinţă nazişti au fost duşi în SUA, după cel de-al Doilea Război Mondial. Majoritatea erau susţinători convinşi ai ideilor naziste, ofiţeri SS, lideri ai celui de-al treilea Reich şi criminali de război. Serviciile secrete ale SUA le-au “curăţat” biografiile şi CV-urile şi, astfel aceştia au primit cetăţenie americană şi au fost angajaţi să lucreze pentru armata Statelor Unite sau pentru diferite institute de cercetare americane”….
Va multumesc.
Ma intrebam deseori cum Germania, infrânta in RM1, obligata sā plăteasca datorii uriaşe de război, a reuşit intr- un timp record sa se refacă, să devină o asemenea putere economica si militară.
Articolul dvs D- le Doctor Ezri , este veriga ce lipsea in cunostințele mele pentru a lega, a pune cap la cap evenimentele din Germania interbelică.
Sa nu uităm ca până in 1933 a existat Republica de la Weimar, o democratie liberala si progresistă, in care evreii au jucat un rol insemnat la reconstruirea Germaniei dupa RM1.
Si cercetările in obținerea bombei nucleare erau avansate.
Va multumesc pentru un articol atât de bine structurat si aproape exaustiv, pentru mine de mare ajuror in a intelege declanşarea RM2.
Va multumesc Doamna Lewin!
Articulul mi-a lasaat un gust amar. La lungă lista a pronazistilor enumerată mai sus treuie să adaug pe tatăl ex-președintelui JF Keenedy ambasadorul UȘA în UK și Eduard al VIII-lea al Regatului Unit (in foto)
Adevarat.
Stimate domn,
Articolul Dvs. e interesant, dar se referă la exemple și la material faptic, fără a atinge un element deosebit de important: situația generală a țărilor foste beligerante în Primul Război Mondial și deciziile luate atât în cadrul tratatelor de pace de la Versailles, St-Germain-en-Laye, Trianon, Neuilly-sur-Seine, Sevres, cât și la conferințe internaționale care au urmat: San Remo, Locarno, Lausanne. Nu era vorba de particulari cu diverse orientări personale, ci de guverne. Acestea au trebuit să ia în considerare câteva aspecte. Primul era situația din diferite țări europene și extra-europene în anii 1920. Prntre altele, dispariția imperiilor austro-ungar, german, țarist, otoman; schimbările de graniță; apariția naționalismelor devenite forță conducătoare politică în multe state; apariția regimurilor „comuniste” (reușită în Rusia și în unele state care s-au desprins de ea, dar au fost realipite forțat: prăbușite în Ungaria și Germania, respectiv Bavaria); apariția regimului fascist în Italia; dezorientarea intelectualității și manipularea maselor; obligația Germaniei de a plăti despăgubiri; slabiciunea „democrațiilor”. Dar problema cea mai gravă era a Germaniei: obligaiția de a plăti „reparațiile”, o sumă uriașă, pe care nu o putea plăti. Atunci s-a recurs la o soluție: investiții masive în Germania, care a fost lovită și de criza economică. Aceste investiții au reconstruit economia Germaniei. S-a afirmat chiar, că Germania s-a refăcut economic datorită „plății reparațiilor”. Dar a urmat criza și mai puternică, in 1929-33. A apărut și alt aspect: necesitatea salvării economiei germane, pentru ca să poată face față atât plăților, cât și situației generale, precum și pentru evitarea unui regim comunist. Acest regim comunist era considerat pericolul real. Nu pot extinde afirmațiile într-un ecou. Deocamdată, mă bucur că ați publicat acest articol, vă urez succes în continuare.
Va multumsc Domnule Lucian pentru interesantele completari.
“Dar problema cea mai gravă era a Germaniei: obligaiția de a plăti „reparațiile”, o sumă uriașă” – Prusia , învingătoare în 1870 , a impus Franței condiții mult mai grele . Tratatele de la București și Brest-Litovsk ( 1918 ) erau de asemenea mai nemiloase ca tratatul de la Versailles . Să nu uităm că în toate cazurile distrugerile provocate de acțiuni militare nu erau pe teritoriul statului agresor . K.I.
Mulțumesc Domnilor Herscovici și Klein pentru comentarii. Aș vrea totuși să precizez că articolul nu a avut ca scop contestarea legitimității Germaniei de a primi ajutoare ca să-și reconstruiască economia după Primul Război Mondial (pentru asta se pot scrie încă multe articole), care până la urmă a degenerat în scopurile diabolice de a cuceri lumea și exterminarea evreilor.
Articolul caută să explice rolul nefast, mai ales al concernelor americane în sprijinirea eforturilor economice și militare ale Germaniei naziste, chiar și atunci când intențiile naziștilor erau clare și chiar după intrarea Statelor Unite în război împotriva Germaniei. Este clar că aceste ajutoare au fost mânate nu numai din cupiditatea capilor acelor concerne, dar și (poate cu excepția MGMului care era condus de evrei) dintr-o solidaritate ideologică și simpatizantă față de naziști și Hitler.
Mulțumesc Domnilor Herscovici și Klein pentru comentarii. Aș vrea totuși să precizez că articolul nu a avut ca scop contestarea legitimității Germaniei de a primi ajutoare ca să-și reconstruiască economia după Primul Război Mondial (pentru asta se pot scrie încă multe articole), care până la urmă a degenerat în scopurile diabolice de a cuceri lumea și exterminarea evreilor.
Articolul caută să explice rolul nefast, mai ales al concernelor americane în sprijinirea eforturilor economice și militare ale Germaniei naziste, chiar și atunci când intențiile naziștilor erau clare și chiar după intrarea Statelor Unite în război împotriva Germaniei. Este clar că aceste ajutoare au fost mânate nu numai din cupiditatea capilor acelor concerne, dar și (poate cu excepția MGMului care era condus de evrei) dintr-o solidaritate ideologică și simpatizantă față de naziști și Hitler.
Cutremurător și bine documentat/ ilustrat materialul D-lui Tiberiu Ezri! În mare, aspectele relevate aici sunt cunoscute celor interesați.
În secvența filmului ”Procesul de la Nürnberg” ce însoțește articolul, avocatului apărării părții germane, interpretat magistral de Maximilian Schelll ,pronunță o necrutătoare diatribă la adresa susținătorilor externi ai lui Hitler. Exemplele oferite de dl Ezri sunt deplin grăitoare, iar mie îmi oferă meschina satisfacție a mai vechiului scepticism privind unii/ alții aliați fie bu(ll)shiți în generații sau alte statui de închinare a banului.
Însă atenție! Tot valsul complicității se continuă după Razboi Mii și mii de naziști ”sadea” au fost extrași din Germania: numeroși oameni de știință, cel mai ilustru fiind Werner von Braun (părintele rachetelor cosmice dar și unul din actorii realizării bombei atomice), iar apoi – scandalos!- SS-iști ai Serviciilor secrete din al III-lea Reich au fost transbordați în poziții similare ai SUA: FBI, în special CIA.sub pretextul ”Razboiului rece” Câteva nume: Gustav Hilger, Reinhard Gehlen,
Alfred von Bolschwing, precum și susținătorul înfocat al Gărzii de Fier din România: Constantin Papanace.
Greu de tras concluzii ferme, nu-i așa? Categoric, fermă e admirația mea pentru demersul d-lui Tiberiu Ezri!
Multumesc doamna pentru importantele informatii!
Acest articol este este o “bomba nucleara” in istoria Holocaustului. Desi o parte din aceste evenimente au fost cunoscute de jurnalistii specializati pe problematica Holocaustului informarea onesta a fost ocultata.
In articolul “Omagiindu-l cu obstinatie pe Horty” din 23 feb. 2023 al d-nei Andreiei Ghita, d-na Lya Benjamin afirma fara a fi combatuta ca Raportul final al Comisiei Ely Wiesel, concluzioneaza : ” dintre toti aliatii Germaniei naziste Romania poarta responsabilitatea pentru cea mai mare contributie la exterminarea evreilor in afara Germaniei insesi” . Ely Wiesel , era cetatean american, laureat al premiului Nobel si eu cred ca avea cunostinta de multe din faptele relatate in acest articol.
Daca d-na Lya Benjamin s-a apucat sa faca o ierarhizare a vinovatilor(ceea ce in principiu este corect in drept), atunci Ion Antonescu nu este mai vinovat in ce priveste Holocaustul in comparatie cu Horty. Antonescu s-a opus lui Hitler sa trimita evreii la Auschwitz si a trimis o parte din ei in Transnistria ( nu a deportat evreii din Transilvania de sud si nici din Muntenia , ci mai ales pe cei din Moldova si Basarabia de Nord ), pe cand Horty i-a trimis in cvasitotalitate la Auschwitz fara ca Germania sa exercite presiuni asupra Ungariei. Horty cu mult inaintea Germaniei, in anul 1920 a introdus legislatia antievreiasca si a trimis in Ucraina nazista 20 000 de evrei. Si totusi una este Transnistria si altceva este complexul de exterminare de la Auschwitz. Apoi chiar dupa terminarea razboiului in multe locuri din Europa au avut loc pogromuri impotriva evreilor abia scapati din lagare, dar nu si in Romania care a intors armele si si-a eliberat propriu teritoriu de germani, pe cand Ungaria fost cucerita prin lupta inclusiv de catre armata Romaniei.
Dar si Holocaustul a devenit de mult o problema politicianista, adica Dreptatea este a invingatorului iar cel invins sau slab nu are dreptul la nici o aparare in lumea reala a dreptului de astazi. Acum apare acest fulminant articol si pentru ca Occidentul colectiv face tot ce poate pentru atragerea celui de al ” 51-lea stat american ” , adica a Israelului in inarmarea cu armanent performant a Ucrainei , dar Israelul nu poate din motive intemeiate.
Domnule Cepoi, Dvs. Comparaţi Răul cu Răul şi asta nu merge aritmetic. Diavolii nu funcţionează după legile matematicii şi comparaţia lor este o formă documentată de negaţionism. Unii au ucis mai puţine sute de mii decât ceilalţi. Asta înseamnă că erau mai buni?! Cei care au susţinut economia nazistă au fost vinovaţi, dar nu erau ucigaşi, vă rog nu amestecaţi lucrurile. Se ortografiază Elie Wiesel şi Horthy. Nu ştiu ce înţelegeţi prin faptul că “Holocaustul a devenit de mult o problemă politicianistă”? Holocaustul a fost o imensă tragedie.
D-na Andrea Ghita comparatia care “este o forma documentata de negationism” nu imi apartine mie ci Comisiei Elie Wiesel dupa cum precizeaza d-na Lya Benjamin in articolul dvs intitulat “Omagiindu-l cu obstinatie pe Horthy” . Acolo trebuia sa combateti negationismul Comisiei.
Unde fac eu in comentariu laritmetica, matematica cu diavolii sau sutele de mii de morti? Eu am precizat un aspect calitativ: una este sa te opui lui Hitler sa trimiti evreii la Auschwitz ( eu nu cunosc un alt exemplu) si alta este ca fara o presiune din partea Germaniei Horthy sa trimita repede pe toti evreii la Auschwitz.
Ma opresc aici cu analiza.
Părerea mea este că d. Cepoi A. nu cunoaște evenimentele la care se referă și cred că nici nu vrea să facă vre-un efort de a le cunoaște , avînd teama că asta ar dărîma concluziile care-l fac să se simtă bine . K.I.
D-le Klein Ivan in loc de “pareri” si consideratii psihologice gresite ar trebui sa stiti ca nu este admis atacul la persoana ci prezentarea de date si informatii veridice.
Care este atacul la persoană, domnule Cepoi? Dl. Klein a exprimat o părere.
D-na Andrea Ghita comentariile trebuie sa se refere la date si informatii despre problematica articolului si nu la pareri si consideratii psihologice despre mine. Nu eu sunt obiectul articolului!
Putem continua discuţia asta până poimarţi. Dvs. sunteţi autorul unui comentariu în care v-aţi expus părerile pe care le-am comentat atât eu cât şi alţii. Nu pot impune cum şi despre ce să se comenteze, am impus însă regula ca autorul comentariului să nu fie jignit, ofensat. Nu a fost cazul.
D-na Andrea Ghita , revista Baabel declara:”Textele indecente si atacurile la persoana se elimina” Dl. Klein Ivan a savarsit clar un atac la persoana” Comentariul lui trebuia eliminat!
D-le Cepoi Alexandru , Vă voi da , printr-un comentariu adecvat , replica la un articol . în care veți susține părerile din comentariile de mai sus . Nu văd nici-un sens să comentez păreri aberante și fără legătură cu articolul . K.I.
D-le Klein Ivan “parerile aberante si fara legatura cu articolul ” sunt exact ale dvs cand faceti atacul la persoana.
D-le Cepoi A. – drept ” păreri aberante și fără legătură cu articolul ” am considerat afirmațiile dvs. -1- “Antonescu s-a opus lui Hitler sa trimita evreii la Auschwitz si a trimis o parte din ei in Transnistria” – Chiar nu știți de sutele de mii de evrei care și-au găsit sfîrșitul acolo datorită “grijii” lui Antonescu ? – 2 – “Horty i-a trimis in cvasitotalitate la Auschwitz fara ca Germania sa exercite presiuni asupra Ungariei” – Chiar nu știți că Horty nu mai avea putere de decizie Ungaria fiind ocupată de nemți care au impus un prim ministru progerman , că nemții l-au luat ostatic pe fiul lui Horty , că Eichman era venit la Budapesta pentru urmări personal trimiterile la Auschwitz etc. , etc….? În comentariile dvs. apar și alte “perle” dar numai la acestea două mă refer și nu detailat , dar o replică trebuia dată . K.I.
Deși unele afirmații ale domnului Cepoi ar putea fi logice, sunt de acord cu descrierea de către domnul Klein a realităților istorice, așa cum s-au întâmplat de fapt.
D-le Tiberiu Ezri In art “Omagiindu-l cu obstinatie pe Horthy” din 23 feb 2023, d-na Andrea Ghita arata clar ” Horthy si-a pastrat functia de guvernator si dupa 19 martie 1944, data ocuparii Ungariei de catre trupele germane. Horthy a fost cel care l-a numit premier pe Sztojyi…..” D-le Tiberiu Ezri ati facut chiar comentariu la art d-nei Andreiei Ghita dar nu ati combatut deloc responsabilitatea totala a lui Horthy. Acum dl Klein Ivan care ca si dvs a comentat la art d-nei Andreiei Ghita si-a schimbat ” argumentatia”.
Stimate D-le Cepoi. Mie îmi este greu să diferențiez între cei răi și cei foarte răi. Ceea ce e sigur este că Antonescu și-a meritat din plin gloanțele.
D-le Klein Ivan nu in acest comentariu trebuie sa motivati “parerile aberante…” ci inainte de a acuza prin aceste pareri. In art “Omagiindu-l cu obstinatie pe Horthy” din 23 feb 2023, d-na Andrea Ghita arata clar ” Horthy si-a pastrat functia de guvernator si dupa 19 martie 1944, data ocuparii Ungariei de catre trupele germane. Horthy a fost cel care l-a numit premier pe Sztojyi…..” D-le Klein Ivan ati facut chiar comentariu la art d-nei Andreiei Ghita dar nu ati combatut deloc responsabilitatea totala a lui Horthy. In acelasi art d-na Lya Benjamin pe baza raportului Comisiei Elie Wiesel afirma ca in Transnistria au murit intre 104522 si 120810 cetateni romani de origine evreiasca iar dvs afirmati “sute de mii”. Cate mii, 300.000 sau …
800.000?Nu se fac asemenea aproximari “pe picior ” la o tragedie. Am inteles ca nu puteti accepta ceva si ca” o replica trebuia data”
Vă mulțumesc pentru comentariu. Nici eu nu am înțeles la ce vă referiți cu fraza că Holocaustul a devenit o problemă policianista. Eu stiu doar că din familia soției și din a mea au fost uciși la Auschwitz 65 de persoane, inclusiv bunicile noastre. Fotografia unchiului meu, fratele mamei pe care nu l-am cunoscut, stă pe noptiera mea. Ziua Holocastului este cea mai tristă pentru noi. Milioane de familii au dispărut de pe fata pământului.
Articolul si informatiile exceptionale pe care le-ai procurat, draga Tibi sunt aducatoare de “tzmarmoret”, adica iti fac pielea gaina, atunci cand intelegi cu dovezi taioase unde ne-am aflat si probabil unde putem reveni oricand. Jocul cu banii in scopul imbogatirii fara limite, totala lipsa a acelei entitati numita MORALA din cercurile cele mai elitiste, ridiculizata mai mult ca sigur, in fata obsesivei nevoi de a a fi bogat si cat mai inalt pozitionat in politica, economie, viata sociala, aceste date puse aici la dispozitie te infioara, cel putin pentru ca practic au fost uitate.
Felicitari Tibi pentru dezvaluiri atat de importante !
Iti multumesc draga Veronica!
Romanul lui Kazuo Ishiguro “Remains of the Day” (Ramasiitele Zilei) reda in mod sugestiv activitatile unui asemenea sprijinitor al Germaniei fasciste, un lord englez care organiza sedinte secrete ale simpatizantilor nazisti – totul filtrat prin ochii eroului romanului, un butler (majordom/valet) tipic, devotat meseriei sale (jucat de Anthony Hopkins in ecranizarea romanului.)
Extrem de interesant articolul; am aflat multe lucruri noi!
Multumesc Marina! Am sa incerc sa gasesc filmul.
Am gasit filmul online. Multumesc!
Remains of the Day este una din cele mai bune filme și joc de artiști -Hopkins și Emma Thomson- pe care le-am văzut în viața mea.
Merci Evi, il vizionez si eu acum.
Un articol extraordinar de interesant, cu informatii, pentru mine, absolut inedite. Felicitari!
Multumesc!
Mișcarea de eugenie Americană are rădăcini în determinismul bilogic a lui Sir Francis Galton din 1880 .Galton a studiat clasele sociale înalte din Britania și a ajuns la concluzia că poziția lor socială e determinată de superioritatea genetică.Eugeniștii americani au crezut în superioritatea genetică a popoarelor Nordice, Germanice și Anglo saxone . Ei au adus legi de interzicere a imigrării anumitor popoare și au introdus legi de segregație rasială și de sterilizare a oamenilor cu disabilități și “imorali”
Articolul ne spune adevăruri care doar în ultimul timp au fost dezvăluite. Mulțumim !
Multumesc!
Un articol foarte bine venit. Foarte puţină lume ştie aceste realităţi, ca şi altele. De curând am vizionat serialul Transatlantic pe Netflix ( citisem mai demult cartea Juliei Orringer, pe baza căruia e realizat serialul) care prezintă – sub formă romanţată, dar respectând adevărul istoric – activitatea lui Varian Fry în Marsilia anilor 1940-1941. În serial este redată foarte bine atitudinea SUA faţă de Germania hitleristă ( un aliat economic important) cât şi reticenţa (uneori refuzul clar) de a ajuta, accepta refugiaţii europeni (mulţi dintre ei evrei) să părăsească Franţa unde viaţa lor era în pericol.
Mulumesc!
Extraordinar de interesant și foarte bine documentat! În Statele Unite au acționat – și mai acționează – forțe oculte de care lumea nu prea e conștientă.
Multumesc Hava!