Noah era agricultor, avea o fermă de flori în sudul țării. Fiind căpitan în rezervă în trupele speciale, era deja a doua oară concentrat în 2023. Era într-o misiune într-o localitate în teritoriile ocupate, lângă Șhem, (cunoscut în presa internațională sub numele de Nablus). Erau cazați în corturi, nu departe de oraș. De fiecare dată când era chemat la datorie, încredința afacerea unui muncitor thailandez, Huan, în care avea încredere. De data acesta, Huan tocmai era plecat pentru un scurt concediu în țara lui. Nu a găsit altă soluție decât să-l roage pe bătrânul său tată să se ocupe de flori. Oare se va descurca? se întreba Noah.

Ca de obicei, misiunea plutonului era capturarea unor teroriști palestinieni vinovați de uciderea unor cetățeni israelieni. În marea majoritate a cazurilor, acțiunile militare aveau loc seara sau noaptea. Într-o dimineață, când trupa se odihnea, Noah a ieșit din cort, a pornit să alerge, ceea ce acasă făcea în fiecare zi. Era pe o pajiște verde smălțată cu flori de păpădie. Deodată a apărut în fața lui o minge de fotbal și împreună cu ea un copil localnic de vreo 6-7 ani, cam de vârsta lui Avi, fiul lui cel mare. Noah s-a oprit din alergare și l-a privit pe băiatul cu mingea. Purta un trening cu însemnele echipei F.C. Barcelona.

– Vrei să jucăm fotbal? – l-a întrebat băiatul în arabă.

– Numai noi doi? – a răspuns mirat Noah care vorbea bine limba arabă.

– Jucăm la două porți mici pe care le facem din pietre, a răspuns Mustafa, (așa se numea copilul cu mingea), dar dacă vrei, mai chem și alți copii și facem două echipe.

Fără să aștepte răspunsul, a fluierat strident și de după un copac au apărut încă doi copii cam de aceeași vârstă. Lui Noah îi plăcea să joace fotbal, așa că a fost de acord.

– Care e echipa ta preferată? – l-a întrebat Mustafa pe Noah.

– Real Madrid, a răspuns căpitanul.

– Atunci tu faci echipă cu Ibrahim care e tot suporter al lui Real Madrid, a spus Mustafa, arătând spre un copil înalt, cu pielea tuciurie. Eu și Jamal suntem F.C. Barcelona. De acord?

Au jucat aproape o oră, cu o pauză de zece minute. Învingătorul a fost F.C. Barcelona.

A doua zi, cam la aceeași oră, Mustafa apărut cu trei jucători, cei doi din ziua precedentă la care s-a asociat și Ismail.

– Salaam aleikum, soldatule, l-a salutat Mustafa pe Noah.

– Aleikum salaam, i-a răspuns Noah. Cum jucăm azi? Suntem cinci.

– Nu poți să chemi încă un soldat căruia îi place fotbalul? – l-a întrebat Mustafa.

În câteva minute Noah a revenit cu un coleg, Avișai, și s-au împărțit în două echipe de câte trei jucători.

În seara următoare plutonul lui Noah a arestat câțiva din teroriștii dați în căutare. În timpul operațiunii au avut loc schimburi de focuri între soldații israelieni și palestinieni înarmați, doi din dintre cei din urmă au murit în timpul luptei. Grupuri de tineri localnici au atacat cu pietre vehiculele militare israeliene. A doua zi s-a declarat grevă în Șhem.

Plutonul lui Noah și-a terminat misiunea și se pregătea de plecare. Totuși Noah a mai ieșit la o scurtă alergare. Deodată l-a zărit pe Mustafa apropiindu-se cu un steag alb într-o mână și o minge de fotbal în cealaltă.

– Salaam aleikum, soldatule. Putem să mai jucăm fotbal azi? – a întrebat Mustafa.

Noah s-a uitat lung la copil, i-a explicat că nu mai avea timp, după care l-a întrebat:

– De ce ai venit cu un steag alb?

– Ca să-ți arăt că eu vreau pace, a răspuns Mustafa… Vreau să-ți dau cadou mingea aceasta de fotbal. E semnată de toți copiii cu care ai jucat. Și fără să mai aștepte răspunsul, i-a întins mingea și a dispărut…

L-a mai zărit încă o dată pe copil înainte de a ieși pe șosea; mai flutura steagul alb…

Povestirea se bazează pe fapte reale.

Andrei Schwartz

13/04/2023