Voi începe în trombă cu esența articolului. WQ în loc de IQ. Acesta e trendul general în societățile occidentale, am încercat să-i dau o formă simbolică rezumativă. Încerc să mă explic.

Idealul meritocrației a dat avânt boomului economic capitalist de după al Doilea Război Mondial. Rezultatele au fost pe măsură, iar în anii 50-70, s-a clădit un real welfare state – stat al bunăstării economice și sociale, după dezastrul și ruina din 1945. Bineînțele că în această meritocrație au pătruns și membrii vechilor elite aristocrate și oligarhice, în mod nemeritat, doar în virtutea apartenenței lor la familii cu pedigree sau deosebit de bogate. Doar că datorită presiunii sociale și a fricii de revolte sau revoluții, până și membrii privilegiați ai păturilor dominante au fost obligați să pună ceva pe masă, înainte de a ajunge în fruntea bucatelor.

Odată cu dezvoltarea postindustrială exponențială și noua revoluție tehnologică și informatică din anii 90 și 2000, inechitățile și nedreptățile sociale, civilizaționale și culturale s-au adâncit, ajungându-se la falii periculoase în interiorul societăților occidentale dezvoltate sau chiar a celor în curs de dezvoltare.

Din acest moment a pornit noul egalitarism și s-a ajuns treptat la dezastrul actual al woke și cancel culture, care riscă să ne arunce înapoi într-un totalitarism pe invers, unde fostele clase năpăstuite vor institui o cruntă dictatură asupra actualelor elite meritocrate, academice, tehnice, culturale, respectiv asupra actualei clase de mijloc. Suntem aproape de o nouă revoluție culturală asezonată cu esențe rasiste contrare, când întregul eșafodaj al valorilor tradiționale, iudeo-creștine și liberale, dominația așa-zisei rase albe va fi spulberată de minoritățile de culoare, sexuale, sociale, imigrante, periferice.

Printre bazele ideologice ale noului progresism demolator doresc să vă ofer în atenție două cărți de referință: The Tyranny of Merit (Tirania meritului) de Michael Sandel și The Meritocracy Trap (Capcana meritocrației) de Daniel Markovits.

Startul noului egalitarism l-a constituit celebra campanie globală a corectitudinii politice care practic a deprins mass media, mediile academice, apoi mediul politic și economic în întregime să ocolească sau să escamoteze adevărul și chiar realitatea faptică, înlocuind-o cu jumătăți de adevăruri, cu fake news, cu ascunderea esenței, sau cu construcții ideologice absurd-egalitariste.  

De la o promovare a forței de muncă prin talent, hărnicie și excelență s-a ajuns treptat la promovarea ei pe bază de echitate, diversitate și incluziune. Atacul asupra meritocrației se face în mod concertat la diverse niveluri și paliere sociale, sub stindardul egalității sociale, rasiale, sexuale. Cel mai periculos ingredient, mai ales în SUA și fostele puteri coloniale, este aruncarea în luptă a chestiunii discriminării rasiale, care a avut deja precedente dramatice. Practic, foștii asupriți devin asupritori și sar la beregata fostelor majorități de orice fel.

A aparține unei majorități sau minorități nu trebuie să fie nici un privilegiu dar nici un păcat originar. Ideologizarea originii sau apartenenței la o religie, ideologie sau națiune este pusă din nou pe stindardul stângii radicale. Practic asistăm la încercarea de instaurare a unei noi dictaturi, de data asta cea minorităților. Ele sunt legatarii noii dreptăți sociale, care pune baza pe origine, apartenență, deducând direct din acestea virtutea și noul rol dominant în societate. Promovarea în rândul noilor elite se va face nu pe bază de merit, ci pe bază de echitate și virtute. Propagarea acestor idei subversive va duce oare la o revoluție culturală de tip maoist? Oare hoarde de tineri surescitați ideologic și cu substanțe halucinogene vor face pogromuri și vor devasta instituții democratice considerate fortărețe ale dominației albe?

Întregul mecanism al meritocrației este respins ca fiind o moștenire a supremației albe și a imperialismului. Atacurile frontale din Marea Britanie, leagănul democrației mondiale, asupra unor statui ale lui Shakespeare și Churchill indică în mod alarmant negarea oricăror valori spirituale tradiționale, fapt care riscă să ne arunce într-un nou Ev Mediu intolerant. Unica forță mobilizatoare a noii revoluții culturale wokiste este dorința de răzbunare și accederea cu violență în vârful piramidei.

Allison Collins, fost comisar pentru educație în San Francisco, consideră că „meritocrația este rasistă și reprezintă antiteza corectitudinii”. Un alt ideolog al noilor mișcări woke și cancel, Ibram X. Kendi, autorul cărții How to be an antiracist (Cum să fiu un antirasist) consideră că „folosirea testelor standardizate pentru a măsura aptitudinile și inteligența este una dintre cele mai eficiente politici rasiste concepute vreodată pentru a degrada mințile negrilor și a exclude legal corpurile negre”.

Un proeminent universitar de la Cambridge, Priyamvada Gopal, susține univoc:

„Aboliți albul! Viețile albilor nu contează.”

Credința că rasismul nu se limitează la acte intenționate de discriminare, ci este țesut în ADN-ul societății, implică faptul că oamenii albi sunt automat vinovați de gânduri rasiste și văd lumea cu ochi rasiști. 

Oamenii sunt din nou judecați mai degrabă pe baza caracteristicilor de grup decât pe baza realizărilor individuale, ca de atâtea tragice ori în trecut. Ab ovo, chiar dacă albii nu sunt explicit rasiști, ei poartă în ADN-ul lor această atitudine. Aceasta e una din esențele noii ideologii woke. În mod similar, dacă ești heterosexual, ești privit cu mari rezerve, ca o entitate dominatoare, mai bine să fii homo, trans sau orice altă variație. Atunci ești considerat absolut în regulă.

Mai ales în universitățile americane se practică de cel puțin un deceniu un numerus clausus invers. Studenții sunt selectați în funcție de WQ și nu de IQ. Multe universități reduc ponderea acordată notelor standardizate la teste, punând mai mult accent pe criterii subiective. Atunci când candidează pentru un post, aspiranților la catedră li se cere să prezinte declarații privind diversitatea, precum și CV-uri academice prefabricate ideologic. În marile universități americane și mai nou în cele occidentale, în administrația academică au apărut posturi de „director responsabil cu diversitatea”. Acești birocrați au un cuvânt decisiv în accederea studenților și în acordarea de subvenții, practic reprezintă echivalentul secretarului de partid din universitățile comuniste.

În multe universități occidentale, materia de studiu profesională este diluată cu cursuri despre DEI – Diversitate, Echitate și Incluziune.

Noua și virtuoasa birocrație woke și cancel se extinde și în cadrul corporațiilor și firmelor, punând accentul pe diversitate și incluziune, în detrimentul pregătirii profesionale. Capitalismul performant informatic este subminat din temelii de acești activiști ai echității, precum în comunism erau șefii de cadre, care tăiau și spânzurau personalul după bunul plac al partidului unic, în toate fabricile și instituțiile comuniste.

Ideologizarea dorinței de răzbunare a minorităților radicale și eforturile pentru obținerea unei piramide sociale inverse reprezintă un șoc societal ce va avea rezultate sinistre, aievea revoluției culturale din China sau din Coreea de Nord.

„Persoanele de culoare au nevoie de spații fără oameni albi”, declară cu emfază Kelsey Blackwell, scriitoare, profesoară și antrenoare somatică certificată. Universitatea California din Santa Cruz are o Casă a Justiției Sociale și colac peste pupăză și un etaj LGBTQ&A separat.

Universitatea Goldsmiths din Londra organizează evenimente la care bărbații albi sunt excluși.

O conferință a tinerilor laburiști pentru egalitate din 2018 a exclus persoanele care nu erau „diverse”.

Distrugerea actualelor elite meritocratice va avea consecințe rapide și dramatice. Avansul economic, tehnologic, informatic, civilizațional și cultural al Occidentului față de restul lumii se va reduce drastic și în cele din urmă, dacă continuă nebunia revoluționară, Vestul se va prăbuși inevitabil într-o stare de medie dezvoltare, în cel mai bun caz.

Până acum, exodul de creiere s-a desfășurat într-o singură direcție: din lumea subdezvoltată și mediu dezvoltată, dinspre dictaturile ne-meritocrate înspre lumea democratică, meritocratică și liberală. În condițiile actuale, asistăm deja parțial la un flux invers, chiar dinspre state dezvoltate occidentale spre China, India, Rusia, Africa de Sud, Argentina, Brazilia, Coreea de Sud, Singapore, Malaysia, Dubai, Emiratele Unite, Kuweit, Arabia Saudită.

Nu ar trebui ignorată de către noua elită revoluționară legea socială a lui A.L. Rowse, potrivit căreia fără oameni de primă mână care să tragă în direcția corectă, cei de mâna a doua vor numi întotdeauna în funcții oameni de mâna a treia și de mâna a patra și așa mai departe, într-o viitură a mediocrității atotdevastatoare.

WQ în loc de IQ ? This is the question. Acesta-i întrebarea.

George Vigdor