Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă

La care să se închine și cruzii tăi dușmani.

Acestea sunt primele versuri ale Imnului patriei noastre pe care am sărbătorit-o de curând, la 1 Decembrie. Știm asta, desigur, dar acum vreau să vă introduc în universul unui copil de patru ani și jumătate care a învățat aceste versuri pentru prima dată la grădiniță, în avansul sărbătoririi unei zile importante și demne de tot respectul.

Mara este o fetiță minunată din familia mea mai extinsă, o fetiță aflată în al cincilea ei an de viață. Fratele ei mai mare, Gabriel, are deja opt ani și este elev în clasa a doua. Cei doi micuți sunt adorabili, deștepți, frumoși, bine crescuți, desfășoară multe activități și au interese specifice vârstei lor. Gabriel citește mult, joacă tenis, învață să cânte la ukulele și frecventează un cerc de teatru pentru copiii de vârsta lui. Evident că el este un model pentru micuța lui soră.

Cum spuneam, în zilele premergătoare sărbătorii de 1 Decembrie, doamnele educatoare de la grădinița frecventată de Mara i-au învățat pe copii să cânte imnul țării. Nu știu cât le-au explicat educatoarele înțelesul cuvintelor sau cât o fi fost fetița de atentă, cert este că anumitor expresii Mara nu le-a pătruns înțelesul. O fi rămas în căpșorul ei o dilemă peste care însă a trecut, ea având o bună doză de nonșalanță din fire.

În marea zi de sărbătoare, Gabriel era absorbit să privească la televizor transmisiunea paradei militare de la București, unde sunt prezentate forțele noastre de luptă prin defilarea de tancuri, de blindate, avioane, elicoptere și trupe fel de fel. Întotdeauna, cu prilejul defilării, este plin de copii pe care părinții îi duc spre mare încântare să vadă, o dată pe an, aceste interesante mașinării.

Gabriel se uita și el cu entuziasm la desfășurarea de forțe de pe ecran, iar micuța Mara voia să știe și ea despre ce este vorba. Desigur că atât fratele ei cât și părinții i-au dat explicații: ”Uite, azi este ziua aceea importantă, ziua patriei noastre, pentru care ai învățat și tu imnul, cântecul special al țării, și tot ceea ce se arată la televizor, tancurile, avioanele și soldații sunt pentru apărarea țării noastre de dușmani. Vezi, Mara, defilarea aceasta se face la București, cel mai mare și mai important oraș al țării, capitala, și uite câți oameni s-au adunat acolo să privească și să se bucure de sărbătoarea națională.”

În fine, am redat în mare explicațiile de care s-a bucurat fetița. Le-a ascultat cu interes, a mai pus întrebări, apoi a procesat totul și a făcut legături misterioase în căpșorul cu plete blonde unde explorările Marei asupra lumii își definesc contururile specifice copilăriei. După un timp, concluzia ei a fost ”aș vrea să mergem și noi la București să vedem barbarii de tirani”!

Le doresc Marei, lui Gabriel, tuturor copiilor și părinților lor să nu vadă niciodată vreun barbar și nici vreun tiran, să afle despre ei din versuri scrise demult, al căror înțeles se ascunde în istorie și a devenit doar simbolic.

Anca Laslo

Fotografia aparține site-lui ziare.com