Am descoperit. Iată ce facem în fiecare zi! Strângem cioburi de emoții pentru a compune un vas întreg. Atunci și numai atunci când el e gata, vasul face posibil să fie îndeplinite condițiile ca în următorul somn să vină visul. El vine doar când vasului nu-i lipsește nici măcar o câtime infimă și dacă l-am umple cu apă nu s-ar scurge nimic din el.

În sprijinul încrederii în afirmațiile de mai sus, azi-noapte am avut un vis. Se făcea că erau adunați prieteni și cunoștințe la un eveniment care urma să aibă loc. Centrul evenimentului eram eu și m-am așezat lângă omul pe care-l iubeam. Parcă era prima oară când îi arătam iubirea mea și tot prima oară când el mi-a dat dovada că mă iubește. Stăteam fiecare din noi așezați pe câte un scaun, dar ne atingeam brațele. Părea că mă certa pentru ceva, dar mie îmi făcea bine critica lui. Îi apăsam ușor brațul pentru orice dojană, de altfel, toate întemeiate.

Am simțit parcă, aproape material, ce înseamnă să sorbi pe cineva din privire. Din partea persoanelor invitate veneau săgeți de invidie, dar și de admirație care mă făceau și mai fericită. Asta era percepția mea.

Apoi, cineva mi-a dat o oglindă. M-am privit în ea și m-am văzut altfel decât mă știam de-a lungul întregii vieți. Eram tânără și frumoasă. Nu o frumusețe de revistă, ci o frumusețe blândă, venită din interior, așa cum ne dorim cu toții să arătăm când suntem priviți. În acele momente am simțit o bucurie deplină. Și m-am trezit. Nu mai doream decât să rămân cu acea amintire și s-o mai port cu mine măcar până o aștern pe hârtie.

De-abia după trezire mi-am dat seama că imaginea din oglindă era cea pe care o vedea cel pe care-l iubeam în vis și care îmi împărtășise cu câteva secunde înainte că nu-i sunt indiferentă. Părea că destăinuirea lui venea după o perioadă de suferință și incertitudine din partea amândurora. Visul sporise dorința de a trăi restul de viață pe care-l mai am.

Asta e!, mi-am zis. Iată secretul vieții frumoase și împlinite! Să visezi cum te văd oamenii pe tine și în mod special cei care contează în viața ta. Doar astfel primești energia adevărată de a merge mai departe și, totodată, visul îți însămânțează gândul că nu ai trăit în zadar.

Se spune că viața trece ca un fum. O fi, dar prefer să fie ca un fum al viselor de acest fel! Nici nu știu cui trebuia să mulțumesc la trezire pentru o astfel de revelație. Desigur, prima care mi-e la îndemână și căreia îi port recunoștință e însăși viața.

Acest vis m-a făcut să mai înțeleg că de mine depinde să adun în fiecare zi câte o piesă, fie ea cât de mică, iar una din ele va fi și cea care va completa un nou vas care așteaptă să fie întregit. Apoi, cu acest vas voi putea căra în suflet acel fluid benefic și voi putea visa din nou ceva care să mă încarce, tot ca pe un vas, pentru depășirea dificultăților pe care urmează să le întâmpin.

Din partea mea, fie ce-o fi! Viața poate să fie un vis sau visul să fie însăși viața!

Aștept încrezătoare, iar seara nu adorm ușor decât atunci când știu că ziua n-a trecut fără să mai pun o fărâmă cât de mică la vasul visului următor!

Elena Stoican,

15 decembrie 2023, București