Număr vizualizări 409 ori
A fost odată… A fost odată un mare boier. Era putred de bogat, trăia într-un castel și mai măreț decât al împăratului. Dar era un om cam ciudat. Avea o barbă neagră-albăstruie, de unde îi venea și porecla. Boierul era văduv, fusese însurat de mai multe ori, dar despre soarta nevestelor sale nu se știa nimic precis și se zvoneau lucruri dintre cele mai cumplite…
De bună seamă că știți povestea. Ca orice basm popular, ea a circulat în diferite variante – cea considerată „originală” apare în culegerea lui Charles Perrault Contes de ma mère L’oye, din 1697, dar teme înrudite apar și la Frații Grimm. După Wikipedia, povestea ar fi fost inspirată de o legendă bretonă sau poate de un cavaler care a luptat alături de Jeanne d’Arc și despre care se povestea că a fost un criminal în serie. Mie basmul îmi amintește mai degrabă de cele șase soții ale lui Henric al VIII-lea, regele Angliei (doar că acesta avea barba roșcată).
Povestea lui Henric al VIII-lea este tragedia unui rege dispus să facă orice sacrificiu pentru a avea un fiu care să continue dinastia, dar toate încercările lui sunt zadarnice. Într-o lume catolică, în care divorțul nu este permis, el rupe relațiile cu Vaticanul și instituie o nouă formă de protestantism pentru a putea divorța, își condamnă la moarte două soții pentru crime fictive… Este o poveste de groază. Regele nu era infertil, dovadă că a avut patru copii care au rămas în viață, de vină trebuie să fi fost femeile! Dar șase, una după alta??? De-a lungul timpului s-au propus diferite explicații (că ar fi avut sifilis, diabet…), dar niciuna nu era convingătoare. Abia știința modernă a reușit să găsească explicația și ea mi se pare atât de surprinzătoare, încât merită povestită. Să rezumăm.
Prima soție, Caterina de Aragon, a avut întâi un avort, apoi trei fii, unul care a trăit numai 52 de zile, unul născut mort și unul mort imediat după naștere, apoi o fiică sănătoasă care a moștenit tronul, Maria I a Angliei („Bloody Mary”) și încă un copil născut mort.
O concubină i-a dăruit regelui un fiu (pe care el chiar l-a recunoscut), ceea ce l-a convins că de vină era soția, după care a decis să divorțeze.
A doua soție, Anne Boleyn, a avut o fiică sănătoasă, viitoarea regină Elisabeta I, apoi un copil născut mort și un avort, după care Henric a condamnat-o la moarte ca să-și poată încerca norocul din nou, cu altă femeie.
A treia soție, Jane Seymour, a născut un fiu și după câteva zile a murit de infecție. Iar fiul, Eduard al VI-lea, a murit și el la 15 ani, probabil de tuberculoză, nemaiajungând să domnească.
Următoarele trei soții nu au avut copii, probabil că regele era deja prea bătrân și bolnav.
În toate aceste date se observă o anumită ordine: primul copil născut de fiecare femeie era sănătos (doar Caterina de Aragon a început cu un avort – se întâmplă!), iar următorii copii au murit cu toții. Singura excepție este „Bloody Mary”. Totul a putut fi explicat pe baza grupelor sanguine și s-a dovedit că de vină a fost… regele însuși!
Despre grupele sanguine am învățat cu toții la școală. Se știe că transfuziile nu se pot face la întâmplare, dacă sângele nu este potrivit pentru bolnavul respectiv, el se coagulează (ca laptele care se brânzește), cu rezultate fatale. Pe suprafața globulelor roșii se află doi antigeni, A și B, astfel că unii oameni au antigenul A, alții B, alții îi au pe amândoi sau niciunul, ceea ce face patru grupe sanguine: A, B, AB și O. Dacă un om ar primi sânge cu un antigen pe care nu îl are în mod normal, acesta ar fi văzut ca „străin” și anticorpii produși de sistemul imunitar ar respinge transfuzia.
La majoritatea oamenilor, pe suprafața globulelor roșii se află încă un antigen: factorul Rh. (La unii el lipsește – ei sunt Rh negativi.) Și aici, dacă un om Rh negativ primește sânge de la un donator pozitiv, antigenul este văzut ca „străin” și transfuzia este respinsă. Problema începe când o femeie Rh negativă are un partener pozitiv și copilul este pozitiv. În timpul unei sarcini normale, sângele mamei și al fătului nu se amestecă, deci nu e niciun pericol și primul copil se naște sănătos. Dar în timpul nașterii mama vine în contact cu sângele copilului și sistemul imunitar începe să producă anticorpi împotriva factorului Rh. Dacă al doilea copil este tot pozitiv, el va fi atacat de acești anticorpi și sarcina va fi compromisă. În zilele noastre acest lucru poate fi prevenit printr-un „vaccin anti Rh” care împiedică formarea acestor anticorpi.
În afara sistemelor ABO și Rh mai există încă câteva, mai puțin cunoscute, printre care și sistemul Kell. El cuprinde câteva zeci de antigeni, dintre care K1 este deosebit de periculos – din fericire, el nu apare decât foarte rar. Când o femeie este K1 negativă și copiii ei sunt pozitivi, prima sarcină decurge de obicei normal. Dar după ce mama vine în contact cu antigenul K1, ea produce anticorpi care distrug globulele roșii ale fătului. Și după câte se pare, Henric al VIII-lea era purtătorul unui asemenea antigen. Ca urmare, la partenerele lui, prima sarcină a fost în general normală, dar apoi, copiii fiind K1 pozitivi, anticorpii din sângele mamei au traversat placenta, distrugând globulele roșii ale copilului încă nenăscut, astfel încât sarcinile s-au sfârșit tragic. Fiecare nou avort și fiecare naștere, chiar a unui copil mort, stimula producția de anticorpi la mamă și riscul nu făcea decât să crească.
Asta explică și de ce purtătorii genei K1 pozitive sunt atât de rari: majoritatea femeilor pot naște doar un singur copil K1 pozitiv sănătos. Iar excepția, „Bloody Mary”, s-a nimerit să fie K1 negativă și nu a pățit nimic. Studii genealogice au determinat chiar sursa genei K1 pozitive: străbunica pe linie maternă a lui Henric al VIII-lea, Jacquetta de Luxemburg – printre urmașii ei (bărbați) au fost multe cazuri de copii morți, pe când femeile au avut familii perfect normale.
Încă o dovadă că Henric al VIII-lea era K1 pozitiv este că după vârsta de 40 de ani sănătatea lui s-a deteriorat rapid și au apărut simptome descrise în sindromul McLeod: slăbiciune, schimbări de personalitate, paranoia, scăderea memoriei și a capacității de a gândi. La vârsta de 44 de ani, Henric a fost rănit la picior într-un turnir și rana nu s-a mai vindecat niciodată. Cine știe, poate că avea și diabet? A suferit dureri, nu a mai putut umbla, trebuia cărat (la dimensiunile lui nu era deloc simplu) și în plus se temea pentru soarta dinastiei și îi era rușine de eșecurile repetate de a avea un fiu.
Să recunoască că vina era a lui și să se facă de râsul lumii? Imposibil! Mai bine să ajungă la fel ca Barbă Albastră din poveste. Și, ironia sorții, tocmai fiica pe care a disprețuit-o, Elisabeta, a devenit una din cele mai mari regine ale Angliei.
Hava Oren
Bibliografie:
https://fr.wikipedia.org/wiki/La_Barbe_bleue
https://museeduluxembourg.fr/fr/actualite/henry-viii-t-il-inspire-le-mythe-de-barbe-bleue
https://en.wikipedia.org/wiki/Henry_VIII
https://www.sciencedaily.com/releases/2011/03/110303153114.htm
Sursa ilustrațiilor:
1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Contes_De_Fees_(1908)_(14752453772).jpg Internet Archive Book Images, No restrictions, via Wikimedia Commons
_(14752453772).jpg){kind=link}
2.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Henry_VIII_of_England,_by_Hans_Holbein.jpg Hans Holbein the Younger, Public domain, via Wikimedia Commons
3.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Daniel_Maclise_Henry_VIIIs_first_interview_with_Anne_Boleyn.jpg Daniel Maclise, Public domain, via Wikimedia Commons
4.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Antigen_component_for_ABO_and_Rh_factor_presence.svg Claraoldenburg, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
11 Comments
Mulțumim pentru aceste informații istorice și medicale foarte interesante și importante. Aș dori să adaug câteva lucruri.
Grupele de sânge ABO au fost descoperite de evreul convertit la creștinism, austriacul Karl Landsteiner în 1901. Câțiva ani mai târziu colegii lui au descoperit grupul sanguin AB. În 1930 Lansteiner a primit premiul Nobel pentru această descoperire importantă care a salvat multe vieți de la transfuzii nepotrivite. Antigenul Rh a fost descoperit în 1940 tot de Landsteiner și colegul sau Alexander Wiener esxperimentând pe maimuțele Macacus Rhesus. de unde și numele antigenului Rh. Deci grupele de sânge O nu au acest antigen pe eritrocite (globulele roșii) și la fel Rh negativ nu are acest antigen.
Antigenul Rh se mai cheamă și D. În afară de asta, mai sunt încă doi antigeni periculoși, K de care amintește autoarea și c. La prima naștere (sau avort), sau alte proceduri făcute prima oară (de exemplu amniocenteza) sângele mamei se amestecă cu sângele fătului. Dacă mama este Rh negativ și fătul pozitiv, mama produce anticorpi împotriva eritrocitelor fătului. Prima naștere poate să treacă fără complicații și copilul să rămână în viață, dar următoarele nașteri vor pune fătul în pericol de moarte prin sângerare, gălbenare, insuficiență cardiacă, cauzate de anticorpii produși de mamă după primul amestec de sânge dintre cei doi.etc.
Teoria cu antigenul K al lui Henry este speculativă, dar așa cum sunt unele diagnostice chiar în zilele noastre este un diagnostic prin excluzie când nu găsești alt motiv pentru o patologie sau boală. Deci problema o face nou născutul care este fie Rh pozitiv, c pozitiv sau K pozitiv, în cazul când mama este negativ, deci nu are acești antigeni, de exemplu Rh negativ. Numai 15% din populație sunt Rh negativ. Antigenul este transmis genetic de la ambii părinți. Rh pozitiv este transmis dominant, adică ajunge dacă un părinte are acest antigen, iar Rh negativ este transmis recesiv adică numai dacă ambii părinți sunt Rh negativ. La fel și cu antigenii K și c. Chiar dacă fătul este Rh pozitiv, mama nu are probleme nici dacă ea este negativ sau pozitiv. În schimb când mama este negativ ia un timp până se produc anticorpii împotriva antigenului pozitiv de la copil la prima naștere, când se amestecă sângele mamei și a pruncului. Acest lucru explică de ce primul băiat de la Caterina de Aragon după un avort anterior a trăit 52 de zile până a crescut cantitatea de anticorpi. Ceilalți doi au murit devreme fiindcă aveau deja anticorpii Caterinei care era probabil Rh sau K sau c negativ și copiii aveau Rh sau K sau c pozitiv. Apoi ea a avut o fiică sănătoasă, Maria I a Angliei („Bloody Mary”) care a moștenit tronul lui Henry VIII, probabil cu Rh sau K sau c negativ și încă un copil născut mort probabil Rh pozitiv. Și totuși cum se putea că Maria I a supraviețuit având Rh negativ ca mama ei, când pentru asta (genetică recesivă) trebuia să aibă ambii părinți Rh negativ? O fi făcut -o pe Măria cu un alt bărbat? Dacă ambii părinți ar fi fost negativi, niciunul din acești copii nu trebuiau să moară. Poate au murit din alte cauze într-o eră când neonatologia încă nu se cunoștea și nici obstetrica.
O prietenă veche, hematoloaga Erica Siegler m-a ajutat să interpretez aceste lucruri interesante.
Între timp, medicina a progresat mult în acest domeniu. Încă în primele luni ale sarcinii sau după un avort sau amniocenteză, sângerare în timpul sarcinii, esc, se analizează grupa de sânge a mamei și dacă este Rh negativ (la fel și K și c care sunt antigeni foarte rari dar foarte periculoși) se administrează o doză de anti D (Rh), o imunoglobulină numită și
RhIg or RhoGAM, chiar dacă este vorba de prima sarcină sau avort. Această imunoglobulină nu se administrează dacă mama are deja anticorpi dintr-o sarcină sau un avort anterior, nefiind efectivă. Dacă nu are anticorpi, a doua doză de anti-D se dă la 28 săptămâni de sarcină și a treia până la 72 de ore cel tărziu după naștere. Repet, prima sarcină, fără avort anterior, chiar dacă mama este Rh negativ și copilul pozitiv trece cu bine fiindcă încă mama nu a apucat să producă anticorpi și copilul va fi sănătos.
Îi mulțumesc unei prietene vechi, tot originară din România, hematoloaga Dr. Erica Siegler, care m-a ajutat să elucidez acest subiect interesant.
Articolul aduce în atenţia cititorului explicaţia ştiinţifică ulterioară a unor drame, tragedii care au marcat istoria Angliei, dar şi cultura ei. Comportamentul lui Henric al VIII-lea stârneşte interesul publicului şi în ziua de azi, motiv pentru care e un subiect constant al diverselor seriale documentare. Totuşi, în niciunul dintre cele vizionate de mine nu se aduce ca argument existenţa acestui factor K1 care dezleagă misterul comportamentului lui Henric al VIII-lea. Mi se pare originală conexiunea între Barbă Albastră şi Henric al VIII-lea, deşi cel dintâi mi se pare mai degrabă un prădător sexual. Dar e posibil ca şi pentru comportamentul acestui seducător-criminal să existe o explicaţie ştiinţifică.
Sinistre povești.
Și Opera unică a lui Bela Bartok “Castelul Prințului Barbă Albastră” este inspirată de o legendă bretonă în care un cavaler din Bretom luptă alături de Jean D’Arc . Apoi va fi condamnat la moarte.
Și aici nevestele sunt omorâte.
Scrisă în 1910 reflectă Europa într-o prioadă de depresiune și durere.
Nu e de mirare. Ceeace urmează e cunoscut tuturor.
Nu cunosc originile operei lui Bartok, dar nici vorba de Jeanne D Arc si de cavaleri bretoni in punerea recenta in scena a operei intr un act, Lahav Shani, doi cantareti chipesi ce canta in maghiara, cu o voce atat de frumoasa, si o scenografie originala in fundal, care ofera ochiului, ceea ce muzica ofera inimii. Trecem prin cele 8 camere alatuti de Judit, tanara nevasta a lui Cahol hazaken, Barba albastra transpus in ebraica, neintelegand apropierile si separarile bunului de rau, al frumosului de urat, intunericului de lumina, saraciei de bogatie, ca pana la urma nimic nu schimba soarta predestinata .
As dori sa stiu daca o asemenea opera ar fi lasata pe o scena din Buthan!!
Nu eu sunt cea care trebuie să răspundă, ci autoarea articolului despre Bhutan.
Veronica, eu am scris, doar că se inspiră din legendele bretone, care apoi au fost transcrise în alte legende. Conținutul operei îl cunoc și eu.
Scrisă în 1910 a avut ca bază o perioadă de neliniște în Europa.
De altfel Hava vorbește de antigenul K1 ,care a fost cauza morții copiilor.
Eu nu sunt convinsă. În acea vreme puțini copii rămâneau în viață din diferite motive.
Știu, personajele erau prințul , iar femeia-Iudit.
Un fragment care da o idee despre opera prezentata de Filarmonica TA.
https://www.youtube.com/shorts/JifjJre2oA8
Interpreta lui Judith, Dorothea Lang a dat un interviu lui Mickey Dahav, presdinta Fondului Filarmonicii Tel Aviv, o persoana deosebit de simpatica si plina de initiativa, Am sa-l copiez mai jos, doar pentru ca exista inca cei care se entuziasmeaza de Israel. E adevarat, asa cum Delia s-a entuziasmat de Buthan, ca turista, asa si Dorotea Lang a facut-o tot ca un anume fel de turista.
Interviul
Dorothea, bine ai venit în Israel! Ce părere ai despre prima ta vizită aici?
Trebuie să recunosc că eram destul de îngrijorată înainte să vin aici. Mass-media vorbește mult despre Israel și mă întrebam cum va fi cu adevărat. În același timp, era important pentru mine să nu dezamăgesc Filarmonica Israeliană sau publicul israelian. Acum că sunt aici, nu-mi pot imagina să nu fi venit. Este un loc atât de special și poate că mă conectez și la rădăcinile mele într-un mod mai profund – sunt pe jumătate evreică.
Atmosfera din Tel Aviv este uimitoare. Simt că israelienii iubesc cu adevărat viața și știu să trăiască clipa, cu o conștientizare profundă. Simt asta atât pe plajă, cât și în sala de repetiții. Mă simt complet în largul meu și entuziasmată să descopăr mai multe.
Judith este unul dintre rolurile cu care te identifici cel mai mult. Ce face ca opera „Castelul lui Barba Albastra” să fie atât de special pentru tine?
Aceasta nu este o piesă ușoară. Este sumbră dar, dacă o lași, te atrage cu adevărat. Am cântat Judith de multe ori și a devenit unul dintre rolurile mele principale. Foarte des, am simțit că orchestrele nu
s-au conectat pe deplin la operă. Este adevărat, există o barieră lingvistică, deoarece opera este în maghiară, dar pentru mine, muzica spune totul. De data aceasta, însă, a fost complet diferit. Filarmonica din Israel este o orchestră atât de strălucită! Muzicienii nu se tem de profunzimea și sumbritatea operei, ai putea spune că sunt dispuși să își asume riscul. Ei înțeleg cu adevărat ceea ce Bartók a vrut să exprime.
Există o persoană care te-a inspirat în călătoria ta artistică?
Am fost binecuvântata cu sprijinul multor oameni de-a lungul carierei mele. Dar cel care m-a conectat cel mai profund la această operă este Adam Fischer. El a fost primul dirijor care m-a ales în rolul lui Judith și am cântat împreună de multe ori de atunci. Aș dori, de asemenea, să-l menționez pe logodnicul meu, Peter. Această profesie poate fi foarte solitară. Găsirea cuiva care îți înțelege îndoielile și te ajută să descifrezi dramele din capul tău este un lucru incredibil de valoros.
Ce te-a surprins cel mai mult la lucrul cu Filarmonica din Israel?
Faptul că pot fi pur și simplu eu însumi. Există un sentiment de încredere și deschidere aici care ne permite să atingem împreună cele mai profunde niveluri ale muzicii.
Foarte interesant, dar nu despre asta e vorba.
Veronica, cred că te-ai adresat mie și îți mulțumesc din inimă. Și clipul muzicii din operă și interviul sunt interesante.
O vecină care are abonament la filarmonica și la operă mi-a povestit că a fost încântată . Barbă Albastră a fost un semi araranjament filarmonic & operă cu cei doi soliști și orchestră și precum am înțeles , folosind tehnici moderne de imagini reflectate…dacă tu ai văzut știi mai bine .
Muzica e sumbră, dar cum spune Dorothea ea este o imagine a unor emoții profunde. Și orchestra cu Lahav Shani e foarte bună . Mă gandesc să fac abonament din nou după o lungă întrerupere. Împreună cu soțul meu.
Majoritatea operelor vor avea ca dirijor pe Dan Ettinger, un dirijor de prima clasă.La fel ca Shani.
Pentru Veronica : știu că ești un om emoțional și apreciez acest lucru. Deși nu e simplu.
Pentru autorul articolului, Hava Oren : apreciez documentația în legătură cu Henric al VIII-lea al Angliei și îmi cer scuze pentru deviația de la subiect.
Shabat Shalom !
Draga Eva, cred ca ai dreptate, luandu ma dupa titlu, povestea lui Charles Perrault o tineam
minte ca titlu, opera am mai vazut o dar ceea ce au realizat filarm. TA e neobisnuit, mai ales sa transporte instalatia si in alt oras. Nu stiu cum au realizat acele imagini ale camerelor in fundal,remarcabil.
Da, reintoarce te la filatmonica. Acum la opera o inscenare speciala pt Tosca, aproape 0 bilete disponibile.
magini