Astăzi este 7 aprilie 2024 și au trecut fix 6 luni de la abominabila și de neuitat sâmbătă neagră din Israel, din fatidica zi de 7 octombrie 2023. Atunci, în octombrie anul trecut, a avut loc un masacru, una dintre cele mai atroce crime împotriva umanității, deloc întâmplător un nou pogrom împotriva poporului evreu. A fost în Israel, dar îndreptat împotriva evreilor oriunde ar trăi ei, mai mult, a fost împotriva tuturor oamenilor din lumea asta, civilizată sau mai puțin, nu a fost doar împotriva evreilor, ci acest măcel a fost îndreptat împotriva lumii civilizate, lovind profund democrația, acolo unde ea mai există, lovind în țări care până mai ieri se declarau ”bastioane ale păcii” sau echivalentul acestei denumiri pe care o tot auzeam în copilăria și tinerețea noastră – atunci se vorbea despre ”prietenia între popoare”.

Să ne înțelegem, măcelul din 7 octombrie 2023 a lovit și în Vest și Est, ca să folosesc o categorisire care nu prea mai stă în picioare, dar se luptă în numele ei. Astăzi toată lumea știe că nu mai sunt ”două blocuri”, tot categorisire de demult. Priviți realitatea. Nu sunt două blocuri, ci o cu totul altă realitate care își strigă dorința de a se impune, dar nu acesta este subiectul zilei, ci situația de azi și ziua aceasta a neuitării martirilor poporului evreu.

La neuitare și eternă aducere aminte are dreptul fiecare om mort în aceste șase luni de jertfe pentru apărarea unei țări date evreilor de Dumnezeu, pentru că nu am de gând să fac istoria numelui, a popoarelor și altele asemenea, deja făcute cu vârf și îndesat în tot acest interval, ba și înafara lui. Am încercat să descifrez câte ceva cu ajutorul invitaților mei, în dezbateri lungi pe care le-am făcut în acest timp, în care dubla măsură a ajuns să domine lumea și mai nimeni nu vorbește de momentul de la care a pornit acest război din Gaza și ce l-a generat – 7 octombrie 2023 va rămâne înscris cu sânge și nimic nu îl va putea șterge din inimile oamenilor care mai gândesc, fie ei evrei sau orice altă nație de pe Pământ.

În sâmbăta neagră au fost omorâți în cele mai odioase moduri evrei, dar nu numai evrei, pentru că teroriștii erau îmbătați de cruzime și nu au ales, au ucis orice le-a ieșit în cale, copii, femei, bătrâni, civili neînarmați. Mai mult, au aplicat cele mai odioase metode naziste, au pus oamenii să spună celor care încercau să se ascundă, să deschidă, că nu vor păți nimic și apoi i-au ucis sau luat ostatici. Nu am să repet faptele cumplite care au avut loc atunci, pe care le-am tot spus noi, oamenii normali, și le tot repetăm de atunci, în pofida eforturilor unei mari majorități de oameni care privesc din adormire, poate sperând că lor nu li se va întâmpla. Dar nu e deloc așa și teroriștii de pretutindeni nu s-au sfiit să strige asta prin frații lor, la mitinguri pornite cu alții ca ei, dintre cei care au năvălit prin lume. Poate că va exista trezire a conștiinței și raționalului înainte ca lumea să fie aruncată în haos.

Am să mai spun doar că teroriștii care au năvălit în 7 octombrie 2023 în casele oamenilor și i-au torturat, ucis mișelește, violat, luat ostatici erau dintre cei care până cu o zi înainte veniseră să muncească pământul făcut roditor de evrei, stătuseră la masa acestor israelieni, fuseseră plătiți de aceștia, li se dăduseră locuri de muncă pentru a putea să-și întrețină familiile. Cum s-a putut ca acei țărani de cu o zi înainte să se transforme în criminali feroce? Oare nu erau criminali și așteptau doar semnul să batjocorească și să ucidă? De atâta ură și orbire au distrus chiar recoltele la care și ei lucraseră. Cu ce am putea să îi comparăm pe acei teroriști și acoliții lor de prin lume? Cu animale nu, pentru că niciun animal nu ucide din pofta de a ucide, ci doar dacă îi este foame. Muncitorii care traversau granița în fiecare zi ca să muncească în Israel au devenit criminali, teroriști. Aveau arme moderne, pe care cu toții le-am văzut la televizor, aveau kilometri de tuneluri construite sub pământ și pentru asta aveau nevoie de ajutoare, de bani, ca să pregătească acte teroriste. Până și în organismele internaționale și-au ascuns prieteni care să îi apere de un eventual oprobiu public, care de fapt nici nu a existat. Au ”răsplătit” bunăvoința oamenilor de bună credință și întreg sprijinul primit ca să organizeze crime împotriva umanității.

De câteva zile mă gândesc cum aș putea omagia memoria celor morți atunci, a celor morți de atunci, cum aș putea aduce o mângâiere celor luați ostatici de teroriști, familiilor lor care încă mai speră să îi revadă în lumea asta, în viața asta.

Sunt o persoană care iubește oamenii, indiferent de religie, de culoare, de orice și cred că oamenii pot fi buni și niciodată, până la fatidica sâmbătă din 7 octombrie 2023 nu aș fi crezut că așa ceva s-ar mai putea întâmpla. Iubesc pacea și armonia, cred sincer că în secolul XXI nu ar trebui să mai existe războaie, cu atât mai puțin pogromuri de maximă cruzime, ca acela din 7 octombrie.

Ieri în National Post a apărut o retrospectivă a acestor șase luni, fapte relatate cu obiectivitate de adevărați jurnaliști. Aș vrea să spicuiesc din ”Nota editorului”, semnată de redactorul-șef Rob Roberts:

”Există două povești dominante în lumea post-7 octombrie: Războiul Israel-Hamas și creșterea șocantă a antisemitismului la nivel mondial. Noi, cei de la National Post, ne-am dedicat poveștilor din spatele războiului. De ce Hamas nu are niciun interes să încheie vreo pace, scopurile mai mari ale jihadismului, probleme serioase cu ONU și felul în care alimentează conflictul și ura, utilizarea violenței sexuale de către teroriști ca a instrument de război și multe altele, povestea este și despre starea de nerecunoscut a campusurilor universitare.”

În continuare el citează și din alte surse obiective:

„La câteva ore de la atacurile oribile al teroriștilor, în Canada au început mitingurile în sprijinul Hamas,” a scris Michael Higgins într-un editorial din 2 aprilie. „Aceste mitinguri nu au fost împotriva condițiilor din Gaza, ci se bucurau deschis de crimele și violurile care avuseseră loc. Apoi mitingurile s-a răspândit rapid și odată cu ele a crescut antisemitismul, au fost atacate afacerile și școlile evreiești…”

Revenind la el însuși, continuă :

”Jurnalismul nostru post-octombrie 7 și-a propus să reflecte, să explice și să contextualizeze lumea noastră nouă, periculoasă. Acesta este unul dintre cele mai tulburătoare evenimente pe care le-am avut vreodată de documentat și asta facem în cele 24 pagini în pdf, prezentăm o retrospectivă a ultimelor șase luni și sper să ajute, să aibă sens.”

Să citiți această retrospectivă obiectivă, documentată și competentă. Oamenii au nevoie să știe adevărul.

În încheiere aș vrea să îmi exprim adânca durere pentru morții pogromului din Israel, din 7 octombrie 2023, întreaga solidaritate cu familiile tuturor victimelor, cu toți cei care suferă în urma atrocităților din 7 octombrie 2023, toată compasiunea și adâncă înțelegere a traumelor celor care încă suferă în captivitate, ținuți ostatici, fără lumină și fără să știe de cât timp suferă acest calvar. Pentru noi toți au rămas urme care nu vor mai putea fi șterse vreodată, iar lipsa de solidaritate umană a celor care o afișează cu nerușinare va marca generațiile de acum și pe cele care vin.

Am Israel Chai!

7 aprilie 2024

Serena Adler