După 1989 au avut loc unele manifestări publice remarcabile pentru memoria Holocaustului.

În noiembrie 1991, la biserica romano-catolică Sf. Mihai din centru, în cadrul unui serviciu divin special de doliu, a fost evocată tragedia evreimii clujene din 1944. S-a evidențiat luarea de poziție curajoasă și tranșantă a episcopului romano-catolic de Transilvania (cu sediul la Alba-Iulia), Márton Áron, care la 18 mai 1944 (când ghetoul funcționa deja) a atenționat guvernul și conducerea maghiară de responsabilitatea pe care o au pentru viața miilor de evrei, cetățeni ai Ungariei și locuitori ai Transilvaniei de Nord. Discursul, difuzat prin megafoane, a fost ascultat de numeroșii enoriași adunați în fața bisericii. Încă de la coborârea din amvon, episcopul a fost amenințat și curând a fost declarat persona non grata, interzicându-i-se accesul pe teritoriu ungar. A făcut și intervenții în scris pe aceeași temă către autoritățile responsabile. Ca recunoaștere a curajului său, în anul 2000 a fost declarat „Drept între Popoare” de către Yad Vashem în Israel. Pentru a-i cinsti memoria, în 2009 i s-a ridicat un frumos monument la intrarea principală a bisericii.

Amintesc tot aici de numele pastorului evanghelic Járosi Andor care, în timpurile grele, a asigurat protecție unor persoane și familii evreiești. A murit tragic în 1944, într-un lagăr de prizonieri din fosta URSS. Împreună cu soția sa a fost declarat „Drept între Popoare” în 1999, iar în 2012 i s-a amplasat o placă comemorativă în curtea Bisericii evanghelice de pe Bd. Eroilor.

În anul 1944, din inițiativa unui grup de foști deținuți eliberați din lagărul de concentrare de la Buchenwald, s-a înființat Asociația Memento Buchenwald, care multă vreme a editat și o revistă sub redacția prof. Nicolae Kallós.  (LINK)

În iunie 1998, pe o clădire aparținând de fosta fabricii de cărămizi din cartierul Iris, Bd. Muncii nr. 26, unde a funcţionat ghetoul în 1944, Primăria Cluj a amplasat o placă memorială cu textul în limbile română și engleză. După unii, textul avea accente antimaghiare. Apoi fabrica s-a desființat și din 2019 terenul este destinat unei mari dezvoltări imobiliare. Placa memorială a fost demontată, nu se știe unde se găsește. Nimic nu mai amintește că aici, în uscătoarele de cărămidă prin care sufla vântul, în mai-iunie 1944 au fost concentrați 18.000 de evrei în condiții mizerabile, fiind duși apoi la Auschwitz.

După anul 2000, povestea tristă a evreilor deportați în 1944 a intrat într-un fel de con de umbră; nimic în spațiul public clujean nu mai amintea de această tragedie. Comemorarea victimelor a rămas doar un eveniment al comunității.

Și totuși situația nu a rămas așa…

În 2010, comitetul de conducere a Comunității Evreilor din Cluj, aproape complet reînnoit, avându-l ca președinte pe regretatul Dr. Robert Schwartz, și-a propus, printre cele mai importante și prioritare obiective, reluarea demersurilor pentru edificarea unui monument public în memoria martirilor Holocaustului. La acel moment, comunitatea era în posesia unei schițe, un proiect pentru un memorial al Holocaustului, donată de cunoscutul artist plastic Egon Marc Lőwith. S-au făcut o serie de intervenții în vederea finanțării proiectului atât la Federația Comunităților Evreiești din România, cât și la Primăria Cluj. Au avut intervenții punctuale publicistul și scriitorul Tibori Szabó Zoltán și Andrea Ghiță.

Se apropia comemorarea a 70 de ani de la deportări și s-a propus Primăriei un proiect de realizare a monumentului cu termen de finalizare în mai 2014. În toamna anului 2013, Primăria a anunțat comunitate că va finanța integral proiectul. S-a convenit asupra amplasamentului și a început o cursă contra cronometru: au intrat în scenă arhitectul Nicolae Mirișan, apoi cunoscutul artist plastic Tiberiu Kolozsi care a proiectat detaliile de execuție, transformând schița într-un proiect tehnic executabil. În 27 mai 2014, în prezența a numeroase oficialități, în Parcul I.L. Caragiale, Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, și Președintele Comunității Evreilor au dezvelit ceea ce astăzi se numește Monumentul martirilor evrei deportați din Cluj.

În cadrul acelorași manifestări (Comemorare 70), din inițiativa Ministerului Transporturilor și a Institutului Național de Studiu al Holocaustului în România Elie Wiesel, pe fațada clădirii gării CFR Cluj s-a amplasat o placă comemorativă, amintind că de aici au plecat la Auschwitz cele șase garnituri de tren cu evrei. În paralel s-a desfășurat simpozionul științific internațional File din Istoria evreimii clujene ediția a III-a, organizat de Comunitatea Evreilor din Cluj-Napoca în colaborare cu Institutul de Istorie George Barițiu al Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca. Tematica simpozionului a fost Holocaustul din Transilvania de Nord și a cuprins mărturiile a șase supraviețuitori ai acelei perioade. Concomitent a avut loc a XI-a întâlnire a puținilor supraviețuitori, foști elevi al Liceului Evreiesc Coeducațional Cluj (Zsidlic, 1940-1944).

Începând din 2015, ceremonia de Hazkara se desfășoară regulat, în două etape. Întâi se depun coroane la Monumentul Holocaustului de către administrația locală, cultele religioase, corp diplomatic, delegați de la alte instituții și public. Este îmbucurător că amploarea participărilor la monumentul din Parcul I.L. Caragiale crește an de an. Apoi la Templul Memorial se desfășoară partea religioasă și aprinderea celor șase lumânări.

Mai trebuie menționat că după 1989, la Cluj-Napoca s-au înființat importante institute de cercetare a istoriei evreilor din Transilvania și de cunoașterea civilizației iudaice.

Astfel în anul 1991 s-a înființat Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască Dr. Moshe Carmilly, în cadrul Facultății de Istorie și Filozofie a Universității Babeș-Bolyai, care funcționează în fosta clădire a sinagogii Shas Hevra. În cadrul activității institutului a fost creat Muzeul virtual și apoi documentar al Holocaustului din Nordul Transilvaniei.

Tot în cadrul Universității Babeș- Bolyai, în cadrul Facultății de Științe politice, Administrative și ale Comunicării, în 2014s-a înființat Institutul de Studii de Holocaust și Genocid. Ambele institute au biblioteci, colecții și arhive valoroase. Ele au un rol important și în pregătirea profesorilor de istorie în vederea predării materiei Istoria Evreilor. Holocaustul în licee.

În anul 2020, în centrul istoric al Clujului s-a înființat, din inițiativă independentă, un modern Muzeon (Expoziție cu povești de viață al Evreilor din Cluj – Povestea vecinului tău evreu) care cuprinde și multe trimiteri la tematica Holocaustului.

În iunie 2023, la Centrul Cultural Evreiesc a avut loc inaugurarea Sălii Margot și Egon Lőwith care găzduiește donația făcută de autor Comunității Evreilor din Cluj în 2004, constând din picturi și sculpturi, în majoritatea lor evocând drama Holocaustului.

În anul 2024, la a 80-a comemorare a deportărilor, festivitatea de la Monumentul Holocaustului nu se poate desfășura, deoarece Parcul I.L. Caragiale este în curs de reabilitare. Conform proiectului, Monumentul va fi mai bine pus în valoare prin intermediul mobilierului urban, al iluminatului, plantării de vegetație etc. Se va construi o pasarelă pietonală peste Canalul Morii, facilitând accesul în parc direct dinspre Str. G. Barițiu.

Solemnitatea comemorării va avea loc, ca în fiecare an, la Templul Memorial al Deportaților de pe str. Horea. În aceeași perioadă se va desfășura la Cluj-Napoca, o foarte prestigioasă conferință cu titlul Holocaustul în Nordul Transilvaniei – 80 de ani mai târziu. La conferința organizată de Institutul de Studii de Holocaust și Genocid din Cluj, Institutul Național de Studiul Holocaustului din România Elie Wiesel și Departamentul de științe politice de la Universitatea din Szeged – Ungaria participă cunoscuți istorici și cercetători ai tematicii Holocaustului din mai multe țări, printre care Ungaria, Israel, SUA, Germania și România.

Generația noastră lasă Clujului doi piloni de mare importanță pentru cinstirea memoriei celor peste 16.000 de evrei, cetățeni loiali și harnici ai urbei, ghetoizați și apoi deportați și exterminați la Auschwitz, în primăvara anului 1944. Aceștia sunt: Templul Memorial al Deportaților Evrei (recent splendid reabilitat, cu numeroasele sale plăci comemorative) de pe Str. Horea și Monumentul martirilor evrei deportați din Cluj din Parcul I.L.Caragiale.

După terminarea noului cartier de locuințe din cartierul Iris, în zona unde a fost ghetoul de la fabrica de cărămizi în mai-iunie 1944, Primăria ar trebui să amplaseze pe una din clădiri o nouă placă comemorativă în locul celei dispărute.

Recitind materialul privitor la Holocaust cu ocazia documentării pentru acest articol, mi-au reapărut acele imagini de coșmar: ghetou mizerabil, transport în vagoane pentru animale, selecție, gazare, crematoriu etc., etc. Ca atâția alții după 1945, mi-am pus și eu întrebarea: cum a fost posibil? Uite că a fost posibil atunci și este posibil și acum. Pentru că ce altceva decât pogrom sau agresiune (cu anumite inovații în plus) se poate numi ceea ce s-a întâmplat populației evreiești din sudul Israelului în fatidica dimineața de 7 octombrie 2023? Nu sunt în măsură să analizez cu pertinență cauzele care au dus la acest dezastru, în schimb pot să fac afirmația: Poporul ales, adică evreii, nu au voie să lase garda jos nicăieri și niciodată.

Andrei Zador

08. 05. 2024

Prima parte a acestui articol poate fi citită la adresa: https://baabel.ro/2024/05/memoria-holocaustului-la-cluj-i/

Bibliografie

Lőwy Dániel, A Kálváriatol a tragédiáig, Kolozsvár zsidó lakosságénak tőrténete (De la Capela Calvariei la tragedie, Istoria populației evreiești din Cluj), Editura Koinónia, Cluj-Napoca, 2005

Andrea Ghiță, „Martirii holocaustului lipsesc din spațiul memorial public al Clujului” în Revista Baabel, mai 2013