De ce a murit Irod cel Mare?

Răspunsul cel mai scurt ar fi „pentru că nu l-a mai răbdat pământul”.  Dar nu despre asta mi-am propus să scriu, ci despre moartea tiranului și cauzele ei.

Fără îndoială că regele Irod (Herod, Herodes sau Hordus) a fost una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei evreiești.  Nu din întâmplare a fost numit „cel Mare”, a avut într-adevăr realizări excepționale.  În cei peste treizeci de ani în care a domnit ca vasal al Romei, Iudeea s-a bucurat de pace și prosperitate.  La porunca lui Irod s-au făcut construcții cu adevărat mărețe.  Templul din Ierusalim a fost refăcut și ceea ce numim astăzi Zidul Plângerii a fost ridicat ca un zid de sprijin al esplanadei pe care se afla templul.  Apoi a construit și câteva cetăți, printre care Masada și Herodion.

Al doilea templu, reconstruit de Irod – machetă aflată în Muzeul Israel

Proiectul său cel mai ambițios este Cezareea, un întreg oraș dedicat lui Cezar Augustus, complet cu amfiteatru și hipodrom, cu un apeduct care aducea apă de izvor de pe muntele Carmel și, mai ales, cu unul dintre cele mai mari porturi ale vremii sale.  Cezareea a fost capitala provinciei în perioada romană și apoi bizantină, până la cucerirea musulmană.

Teatrul din Cezareea a fost restaurat și este folosit până astăzi

Dar Irod a fost detestat de supușii săi.  Era un tiran, un om de o cruzime rar întâlnită, un adevărat Stalin al antichității.  A omorât-o chiar pe soția sa preferată (din zece!) și trei din fiii săi sub pretextul că ar fi uneltit împotriva lui.  Ca să fie sigur că se va plânge la moartea lui, a poruncit ca odată cu el să fie uciși toți nobilii țării!  Noul Testament îl învinuiește de uciderea pruncilor și de execuția lui Ioan Botezătorul.  Să nu uităm că toate construcțiile făcute la porunca lui au fost finanțate din dările grele impuse populației…  (De altfel, Irod și-a început „cariera” ca perceptor de impozite pentru Roma și nici acesta nu era un post care să-l facă agreat!) 

Evreii vedeau în el un trădător, o marionetă în mâna romanilor.  Josephus Flavius consemnează că era înrudit cu dinastia hasmoneilor, dar gurile rele spuneau că nici măcar nu era cu adevărat evreu: mama lui fusese o prințesă nabateeană din Petra, iar familia tatălui său, originară din Idumeea (la sud de Iudeea) fusese convertită cu forța la iudaism abia cu două generații înainte, atunci când regii hasmonei au cucerit provincia – iar „înrudit cu dinastia hasmoneilor” era numai prin soția sa Mariamne. Și, pentru a fi pe placul romanilor, nu s-a sfiit să profaneze templul, să pună un vultur de aur deasupra intrării, împotriva poruncii „Să nu-ți faci chip cioplit!”

Având atât de mulți dușmani, ar fi fost de așteptat să se găsească cineva care să-l ucidă mișelește pe la spate sau să-l otrăvească, dar iată că Irod a trăit 70 de ani și a murit „de moarte naturală”, aproape că aș pune „de moarte bună”, dacă nu ar fi suferit chinuri îngrozitoare.  Cunoaștem amănunte despre moartea lui Irod din Războiul evreilor al lui Josephus Flavius și chiar dacă lucrarea a fost scrisă cu aproape un secol mai târziu, ea se baza pe o cronică contemporană.  Iată ce ne povestește Josephus:

Boala lui se agrava pe zi ce trece, pentru că Dumnezeu îl pedepsea pentru fărădelegile lui.  Avea o ușoară febră, o mâncărime teribilă pe tot corpul, dureri abdominale neîncetate, picioarele îi erau umflate și supurau. […] Respira cu mare greutate și aerul expirat răspândea un miros greu.  Avea convulsii în toate membrele.  Dar cu toate că suferea îngrozitor, tot mai voia să trăiască și a chemat doctorii.  La sugestia lor a trecut Iordanul și s-a dus să facă băi în izvoarele termale de la Callirhoe care se varsă în Marea Moartă.  Apa lor, pe lângă toate celelalte virtuți, este chiar bună de băut.  Când doctorii au hotărât să-l încălzească și l-au așezat într-o cadă cu ulei cald, Irod a dat ochii peste cap…

Așa arată izvorul termal de la Ma’in (Iordania) în zilele noastre: https://www.jordannews.jo/content/upload/editor/Image1_2202216181954472097518.jpg

Folosind cronica lui Josephus Flavius ca pe fișa unui pacient, mai mulți medici moderni au încercat să reconstituie boala de care suferea Irod cel Mare, să găsească un diagnostic care ar putea să explice toate simptomele.  Bineînțeles că s-au formulat diferite teorii, dar cel mai probabil ar fi că rinichii au încetat să funcționeze, de exemplu ca urmare a unui diabet.  Acumularea de apă ar putea explica picioarele umflate.  Excesul de lichide poate să ducă la insuficiență cardiacă (inima nu reușește să pompeze atâta lichid), iar apa adunată în plămâni îngreuiază respirația.  Insuficiența renală duce adesea la indigestie, grețuri, diaree, dureri abdominale.  Ureea acumulată se descompune în amoniac care are un miros greu.  Acumularea de uree poate dăuna creierului, ducând la comportament ciudat, depresie, halucinații și convulsii. 

În 2004, atunci când a fost publicat articolul medical pe care l-am citat, exista speranța că într-o bună zi se va găsi mormântul lui, osemintele vor putea fi examinate și poate se va găsi adevărata cauză a morții tiranului. 

Mormântul lui Irod a fost foarte greu de găsit.  Josephus Flavius scrie că Irod a fost înmormântat în fortăreața Herodion, la sud de Betleem, și până la urmă s-a dovedit că a avut dreptate.  Prof. Ehud Netzer de la Universitatea Ebraică din Ierusalim a cercetat ruinele în amănunțime, și-a dedicat viața acestui proiect și în 2007 chiar a găsit mormântul lui Irod, dar…

Sarcofagul lui Irod, după restaurare

După moartea lui Irod cel Mare, fortăreața Herodion a fost abandonată.  După mai bine de un secol și-au găsit acolo adăpost răsculații lui Bar Kochba, în lupta lor împotriva romanilor.  Ura răsculaților pentru Irod era atât de mare, încât ei i-au distrus mausoleul, i-au aruncat osemintele și i-au făcut țăndări sarcofagul.  Arheologii au găsit numai rămășițele sfărâmate.  Așa că nu vom putea afla niciodată cauza exactă a morții lui Irod.

În încheiere vă invit să facem împreună un tur al fortăreței Herodion, așa cum arată ea astăzi.

Bibliografie:

Irod cel Mare: https://en.wikipedia.org/wiki/Herod_the_Great

The Wars of the Jews, by Flavius Josephus (fragment din cartea 1, cap. 33, pag. 72) https://archive.org/details/theWarsOfTheJews/page/n74/mode/1up

Fișa „pacientului”: https://jamanetwork.com/journals/jamainternalmedicine/article-abstract/216983

Mormântul lui Irod: https://www.nationalgeographic.com/history/article/herods-tomb

Sursa imaginilor:

1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:HerodtheGreat2.jpg Unknown author. Public domain, via Wikimedia Commons

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Second_Temple.jpg Ariely, CC BY 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/3.0>, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:%D7%90%D7%9E%D7%A4%D7%99_%D7%A7%D7%99%D7%A1%D7%A8%D7%99%D7%94.jpg Gilad Topaz, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons

4. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Herods_grave_israel_museum_2013_mrach_by_history_on_the_map_efi_elian.jpg אפי אליאן, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons

Hava Oren

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *