De mult îmi doream să văd spectacolele teatrului evreiesc de la New York, mai ales că Abraham Goldfaden și-a trăit o mare parte din viață aici unde este şi înmormântat.
Desigur, tot aici au loc cele mai mari spectacole pe Broadway, faima multora depășind granițele Statelor Unite și atrăgând turiști din toată lumea care adesea vin la New York doar că să vadă un anume spectacol, fie el și la matineu. Dar nu despre acestea doresc să povestesc, ci despre un spectacol care m-a atras prin titlul său, Bashevis’s Demons, și mai ales prin numele de pe afiș: Moshe Yassur, Beate Hein Bennett, Shane Baker și Miryem-Khaye Seigel.
Pe regizorul Moshe Yassur îl știu demult (de mult), montările sale de la Teatrul Evreiesc de Stat precum Tangou Final, Întelepții din Helem, Fericirea furată și Ghimpl Netotul mi-au rămas în memorie peste ani. Celelalte nume mi le amintesc de la TES FEST, un festival care, constat cu bucurie, a devenit destul de cunoscut în rândul celor care iubesc teatrul idiș: actori, regizori, scenografi sau simpli spectatori din întreaga lume. Iar numele lui Bashevis Singer, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul în anul 1978, îmi era cunoscut prin cărțile sale care au fost traduse și publicate la București la editura Hasefer.
Cred că o scurtă reamintire a biografiei sale ar fi de interes. Isaac Bashevis Singer s-a născut în 1903 în Polonia. Este cunoscut ca un autor american-evreu de povestiri, romane, eseuri, critică culturală, memorii, piese de teatru și povestiri pentru copii. Cariera sa a cuprins aproape șapte decenii de producție literară; scria în idiș și își traducea opera în engleză împreună cu colaboratorii și editorii săi. Singer a publicat circa 60 de povești în The New Yorker și a primit numeroase premii, printre care două Newberry Honor Book Awards, două National Book Awards și Premiul Nobel pentru literatură. A fost și un dramaturg desăvârșit. Piesele sale – printre care Yentl, Dușmance, O poveste de dragoste, Ghimpl netotul, Shlemiel cel dintâi, Teibele și demonul ei și Zlateh, capra au fost dramatizări ale propriilor proze. Cunoscut pentru scrierile care înfățișează viața evreilor polonezi din secolul al XIX-lea, viața evreiască modernă înainte și după cel de-al Doilea Război Mondial, precum și pentru povestirile supranaturale care combinau misticismul evreiesc cu demonologia, Singer a fost un maestru povestitor având ca temă recurentă înfruntarea dintre spiritul şi natura umană.
Bashevis‘s demons este un spectacol off-Broadway, pus în scenă de The Congress for Jewish Culture, o societate fondată în 1948 având drept obiectiv păstrarea și promovarea culturii idiș. Off-Boradway se referă la producțiile teatrale profesioniste din New York care au loc în săli mici, cu o capacitate de până la 500 de locuri. Producțiile off-Broadway abordează o gamă mai largă de stiluri teatrale, inclusiv producții experimentale, avangardiste și independente, nepotrivite pentru sălile mari de pe Broadway. Costurile de producție sunt, în general, mai mici, ceea ce permite o mai mare libertate de creaţie și o concentrare asupra expresiei artistice. Adesea, o astfel de montare poate deveni o trambulină spre succes – așa au pornit multe spectacole de succes de pe Broadway. Acest gen de montări constituie platforme unde noile talentele își pot prezenta munca pentru a se valida-.
Spectacolul Bashevis‘s Demons aduce în fața spectatorului demoni, sfinți, păcătoși, speranță, deznădejde, toate în idișul original al lui Isaac Bashevis Singer, cu supratitrare în engleză.
În The Mirror, o tânără care se simte ignorată de soțul ei, un comis-voiajor plecat mai tot timpul în călătorii de afaceri, pășește printr-o oglindă în lumea demonilor, unde poate fi, în sfârșit, în centrul atenției.
În The Last Demon, un demon încearcă să-l ducă în ispită pe tânărul rabin dintr-un ștetl. El se preface că este Profetul Eliahu (Sfântul Ilie) și rabinul aproape că se lasă ispitit, dar totuși îi cere dovezi și cum demonul nu e în stare să le aducă, înșelăciunea e dată de gol și demonul e blestemat să rămână pe vecie în acel ștetl. Astfel, demonul este martor la distrugerea evreimii din Polonia și singura lui consolare rămâne o veche carte de povești în idiș.
Iar în ultima poveste, Kukeriku, petrecută în ajun de Yom Kipur, suntem martori la teama unui cocoș care știe că după un vechi obicei evreiesc, a doua zi va fi sacrificat și dat ca pomană săracilor, pentru ispășirea păcatelor.
Cine sunt actorii care au dat viață acestor povești?
Shane Baker care interpretează rolul demonului într-un mod original, adăugându-i elemente din teatrul japonez nṑ, este un fin cunoscător al culturii idiș. El a mai apărut off-Broadway în spectacolele Tevye Served Raw şi în show-ul său solo The Big Bupkis! A jucat pe scene din lumea întreagă, fiind cunoscut şi ca regizor şi traducător. El a tradus în idiş capodopera lui Samuel Beckett, Aşteptânu-l pe Godot, în care a interpretat şi rolul lui Vladimir. The New Yorker remarca, privitor la traducerea sa, că „ s-ar putea ca piesa lui Beckett să-și fi găsit în sfârșit limba maternă”.
Miryem-Khaye Seigel, interpreta personajelor feminine ale povestirilor lui Bashevis Singer, dar și a cocoșului ce cântă în ajun De Yom Kipur, este cântăreață, compozitoare, actriță, dar și o foarte serioasă cercetătoare a muzicii și culturii idiș care, așa cum este caracterizată de New York Times, „exemplifică încercarea de a aduce în lumea contemporană o limbă și o cultură veche de secole” și, îndrăznesc să adaug, reușeste să facă acest lucru foarte firesc. Este o cântăreaţă cunoscută la nivel internațional care în 2015 îşi lansa primul CD Toyznt tamen (O mie de arome).
Regizorul Moshe Yassur nu cred că ar mai avea nevoie de prezentare, el fiind un veteran al teatrului idiș, dar şi al teatrului modern. Cred, totuşi, că mulți dintre cititori nu știu că Moshe Yassur este născut la Iași, România – locul unde s-a născut şi teatrul idiș – şi în copilărie a jucat pe scena teatrului evreiesc din Iaşi fiind, mai apoi, actor al Teatrului Naţional din Iaşi. În 1950 a emigrat în Israel unde a fost actor, regizor şi cadru didactic. A lucrat câțiva ani cu Jean-Marie Serreau la Théâtre de Babylone din Paris, participând ca asistent de regie la câteva prime spectacole cu piese de Beckett și Ionesco. După ce s-a stabilit la New York, Yassur a lucrat alături de Woody King Jr., regizor la New Federal Theatre și, mai recent, a realizat producții idiș apreciate, precum Moartea unui comis-voiajor şi Aşteptându-l pe Godot.
La punerea în scenă a spectacolului Bashevis’s Demons, Moshe Yassur a colaborat cu Beate Hein Bennett. Ea a obţinut un doctorat în Literatură comparată și a servit ca dramaturg de producție și designer pentru alte spectacole ale teatrului idiș, printre care şi Moartea unui comis voiajor şi Aşteptându-l pe Godot.
Spectacolul despre care relatez s-a dovedit un adevărat succes în rândul celor care iubesc teatrul idiș. Sala a fost plină la fiecare reprezentaţie, în faţa unui public foarte divers: vorbitori de idiş (de diverse grade), neevrei care descoperiseră întâmplător teatrul de limbă idiș, dar şi spectatori care au venit împreună cu prietenii doar de curiozitate și care promiteau să mai vină.
M-aș bucura dacă spectacolul Bashevis’s Demons ar participa la editia de anul acesta sau de anul viitor al festivalului TES FEST ori la oricare alt festival de teatru din Romania sau din alte țări.
Cristina Toma Salomon
Bibliografie:
https://www.congressforjewishculture.org/bashevisdemons
https://www.broadwayworld.com/people/Shane-Baker
https://www.memkhes.com/about.html
https://www.circle.org/yiddish-instructor-profiles/moshe-ya
Sursa imaginii:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Isaac_Bashevis_Singer_(Gotfryd).jpg Bernard Gotfryd, Public domain, via Wikimedia Commons
Foto credit: Cristina Toma Salomon
One Comment
Într-adevăr, regizorul Moshe Yassur nu mai are nevoie de prezentare. De-a lungul anilor el a publicat în revista Baabel numeroase amintiri din copilărie și din cariera sa. Eu le-am citit întotdeauna cu plăcere și m-aș bucura dacă ar continua.