- Puterea celor fără de putere a rămas doar un ideal, pentru cei mulți a rămas durerea.
- Istoria devine preponderent isterie. Istoria ca isterie, aceasta este cheia contemporaneității.
- Războiul ideologic, cultural, generat de strategi ticăloși, sfârșește în stradă, dus la capăt de pleava criminală a marginalilor și de declasații periferiilor. Ideile extremiste, radicale se degradează întotdeauna în mod ireversibil în asasinat de masă, ba chiar în genocid.
- Mulți și-au trădat țara, dar foarte mulți au fost trădați de propria lor țară.
- Pretutindeni, patrioții contemporani trăiesc excelent din țară și nu pentru țară. În mod cert, niciunul dintre ei nu este dispus să moară pentru țară, cel mult în mass media, în mod virtual și declarativ.
- În ultima vreme relațiile dintre semeni sunt tot mai urâte, pentru că există mai multe resentimente decât sentimente.
- În relațiile interpersonale, toți oamenii savurează comedia și veselia, dar, de fapt, sunt mult mai atrași de dramă, de situațiile tensionate, de conflicte, de deznodăminte tragice sau insolite. În mod univoc, în viață ca și la teatru, oamenii preferă drama și tragedia comediei.
- Între atâția confrați torturați de talent, de propria importanță, de certitudinea posterității, prefer să rămân egal cu mine însumi, fără ifose de celebritate și genialitate, un spirit liber, anonim de liber.
- În general se scrie pe lângă subiect din oportunism și poziționare – o lașitate intelectuală generalizată care ocolește adevărul în volute penibile.
- Arta abstractă a salvat mii de artiști plastici incapabili de figurativ.
- Creația întărește nația.
- Singura carte pe care o cunosc de-a fir a păr este propria mea carte de identitate. Restul cărților le citesc pe diagonală sau nu le citesc deloc, din lipsă de timp. Nu caut scuze, nu doresc să-mi explic lipsa unei culturi generale vaste. Măcar nu sunt posedat de ideile și stilul altora. Mă exprim mereu direct, autentic, fără pastișe, cu modesta mea muniție culturală.
- După lectura multor cărți de proză am ajuns la concluzia că, destul de des, personajul cel mai interesant al cărții este tocmai autorul.
- Unii oameni dotați cu sensibilitate sufletească și nițel talent la scris au convingerea eronată că sunt poeți providențiali.
- Legea compensației acționează și în cultură, nu numai în natură. Cu cât citesc mai puțini, cu atât scriu mai mulți. Scade numărul de cititori, dar crește numărul de scriitori.
George Vigdor
