Majoritatea persoanelor din jurul nostru nu au fost niciodată într-o croazieră. Unii nu sunt interesați în excursii în străinătate, sau preferă să zboare și să petreacă vacanța pe uscat, sau suferă de rău de mare. Alții consideră croazierele prea scumpe, fiindcă în afară de prețul croazierei e nevoie de un zbor până la portul de îmbarcare și cel puțin o zi la hotel înainte și după. Iar alții se tem de naufragii – pesemne trăiesc cu spaima istoriei Titanicului. Dar toate aceste temeri nu prea sunt relevante.
Actualmente, cel mai mare vapor de croazieră din lume este Icon of the Seas (vezi ilustrația), al companiei Royal Caribbean Group. Vasul a fost construit în Finlanda în 2022 și a costat 1.86 miliarde de euro. Portul lui de plecare este Miami. Vasul are aproape 250.000 de tone, o lungime de 365 de metri și 20 de etaje, putând transporta 7.600 de pasageri plus 2.350 de membri ai echipajului, deci aproape 10.000 de persoane. Vasele de croazieră de astăzi sunt adevărate orașe plutitoare.
Probabilitatea unui naufragiu este mult mai mică decât prăbușirea unui avion, care la rândul ei este mult mai mică decât a unui accident rutier.
În 2025, la croaziere au participat 19 milioane de americani, la care s-au adăugat cei din restul lumii. În 2025, în lume circulau 323 de vase de croazieră cu câte 3.000 de călători în medie.(1,2) În 2019, numai 1 din 150.000 de pasageri și-au găsit moartea în croaziere.
Cel mai mare dezastru al croazierelor moderne a fost în 2024 lângă Mexic: naufragiul vasului Symphony of the Sea care a fost lovit de o furtună tropicală. Vasul s-a scufundat și din cei 5.322 pasageri au fost 984 morți și 2.433 răniți.(3)
În afară de naufragii, sunt și alte motive pentru care pasagerii unor vase de croazieră își pot pierde viața: căderi în apă, sinucideri, crime, moarte naturală (la bolnavi terminali care au decis să-și sfârșească zilele pe o croazieră, dar nu numai) sau diverse boli: infarct miocardic, intoxicații alimentare grave sau boli infecțioase precum COVID-19.(4) Este cunoscută epidemia de coronavirus din 2020 de pe vasul britanic Diamond Princess. Din cei 3.711 pasageri, 700 s-au infectat și 9 au decedat. Dar nu a fost singurul caz. În același an, 40 de vapoare de croazieră au fost infectate cu acest virus.(5) Ca urmare, mulți au renunțat la croaziere, iar companiile maritime au suferit pierderi enorme. Și noi am contractat COVID-19 în timpul unei croaziere, deși eram vaccinați.
Cât despre costul ridicat al croazierelor, acest lucru este relativ. Prețul pe zi este comparabil cu cel al unui hotel de patru stele în Europa Occidentală sau în SUA, dar croaziera oferă în plus cel puțin trei mese pe zi, distracție pe bord și excursii la diferite destinații.
Experiența noastră după șapte croaziere
Pe un vas de croazieră ești răsfățat cu mâncare din belșug (în general gratuită, dar contra cost la anumite restaurante) și cu o mare varietate de distracții: muzică live, spectacole, jocuri, piste de alergare pe punte, șah, bazine de înot, sală de sport, masaje, cazino, magazine duty-free etc.
Cabinele sunt confortabile. De pe balcon putem privi marea, dar și țărmul cu munți, orașe… Uneori primim și câte un musafir nepoftit – un pescăruș.
Un mare avantaj al croazierelor sunt “grădinițele” înzestrate cu nenumărate jucării. Părinții își pot lăsa odraslele (începând de la vârsta de șase luni) în grija unor persoane calificate; copiii sunt mulțumiți și părinții sunt liberi să-și petreacă timpul în doi.
La destinațiile incluse în croazieră poți să faci excursii, să vizitezi orașe, să-i cunoști pe localnici etc. Dacă preferi să rămâi la bord, vei găsi cu ce să-ți petreci timpul. Personalul este extrem de amabil și curățenia este exemplară. La început ne-a amuzat, apoi ne-am obișnuit că la intrarea în sălile de mese o chelneriță ne spunea “washi, washi” (să ne spălăm pe mâini cu o soluție dezinfectantă). Izolația sonoră este foarte bună și, în general, în cabine e liniște. Doar în caz de urgență (sau la exercițiile pentru asemenea cazuri), în cabine se aude mesajul de alarmă. Pasagerii se întâlnesc cu echipajul și cu căpitanul într-o ceremonie udată din belșug cu vin spumant. Moneda oficială pe vapoarele americane este dolarul, dar numai sub forma unui seapass, un card de credit emis pe vapor cu care se plătesc cumpărături pe bord, mese la restaurant, excursii opționale etc. Singurul lucru plătit cash este bacșișul pentru chelner, dar și aici se poate folosi seapass.
Vaporul are un dispensar pentru cazuri urgente, dar cele mai simple tratamente pot costa sute și chiar mii de dolari. De aceea este foarte important ca fiecare pasager să-și facă dinainte o asigurare de sănătate.
Iată câteva amintiri din croazierele noastre (în ordine cronologică).
***
Prima noastră mini-croazieră a avut loc în 1995 cu Viking Line, pe Marea Baltică, de la Helsinki la Stockholm. Eram cu doi prieteni israelieni, originari din România. Îmi amintesc că vaporul a fost înconjurat aproape tot timpul de mi și mii de meduze. Să fi fost atrase de căldura motoarelor? Iată un atac de meduze în apele Israelului:
În 2010 am fost în prima noastră croazieră adevărată, de la Vancouver, Canada prin oceanul Pacific spre Alaska. Era cât pe ce să nu ne lase să ne îmbarcăm. Un funcționar mi-a controlat amprentele și a declarat că… nu am amprente! M-au luat într-o cameră de interogatoriu și căpitanul m-a întrebat ce meserie am. I-am spus că sunt medic și asta m-a salvat.
– Ah, schimbi des mănușile?
– Da, i-am răspuns.
– Atunci drum bun!
Pe drum ne-a întâmpinat un spectacol fascinant: Munți de gheață se desprindeau tot timpul de uriașul ghețar Hubbard. Începuse deja încălzirea globală…
În Alaska am admirat rezervația Denali, am văzut câțiva ursuleți negri și apoi un elicopter ne-a luat de pe vapor și ne-a dus pe ghețarul Mendenhall.
A urmat în 2014 o croazieră prin Atlanticul de Nord, în Islanda, Insulele Faroe și Norvegia. Islanda pare o bucată de stâncă ruptă de pe o altă planetă: foarte puțină vegetație, ghețari, vulcani, gheizere și cascade. Capitala Reykjavik își merită numele viking de “Golf Fumegând” datorită numeroșilor vulcani aflați pe insulă. Am remarcat catedrala modernă din centrul orașului și mai ales monumentul lui Leifr Eiriksson din fața ei, sponsorizat de guvernul American la împlinirea a 1000 de ani de descoperirea Americii de către vikingi.
Interesant că în Islanda s-a înființat primul parlament din lume, în anul 700 e.n. Ciudat, dar adevărat, numele oamenilor din cărțile de telefon încep cu numele propriu și nu cu cel de familie. Ghida noastră ne-a arătat că în cartea de telefon ea apare ca Helga Ingimundurdottir (Helga, fiica lui Ingimundur).
Natura Norvegiei ni s-a părut fascinantă: fiorduri (printre ele Lustrafjord care arată ca o oglindă), lacuri, cascade, ghețari, capre sălbatice și multe altele. Iată vasul nostru în Geirangerfjord.
În 2016 am vizitat Perú, Ecuador și insulele Galápagos. Acolo am făcut o mică croazieră de cinci zile pe un iaht, împreună cu încă vreo zece persoane și cam tot atâția membri ai echipajului. Au fost experiențe extraordinare atunci când, făcând snorkeling, a trecut nu departe de mine un rechin “tigru” uriaș, sau când am fost trântit de valuri pe malurile stâncoase ale unei insule, dar mai ales când am înțeles de ce Charles Darwin și-a făcut tocmai aici cercetările asupra evoluției. Printre altele, am văzut cormorani care nu mai pot zbura, probabil fiindcă lângă mal apa este atât de bogată în crustacee, încât nu au nevoie să zboare. Am întâlnit și broaște țestoase uriașe. Una din ele avea în jur de 150 de ani și probabil l-a “întâlnit” pe Darwin!
În 2019 am făcut o croazieră în Marea Baltică. A fost prima noastră călătorie organizată, doar că ghida nu era pre bine pregătită. Păcat! Am vizitat porturi din Germania și orașele Stockholm, Helsinki, Sankt Petersburg și Tallin, capitala Estoniei, un oraș splendid. La St. Petersburg am mai simțit influența comunismului. Ermitajul era ticsit de chinezi și nu am putut vedea aproape nimic. Iar Lacul lebedelor l-am văzut într-o sală ca vai de ea, cu balerini de mâna a treia. La Stockholm și Helsinki fusesem deja în urma cu câțiva ani. Iat-o pe soția mea la Copenhaga, lângă celebra statuie a Micii Sirene.
Următoarele două croaziere, din 2022 și 2023 (vara și respectiv primăvara), au fost pe Marea Mediterană. Nu sfătuiesc pe nimeni să facă acest lucru vara, fiindcă în orașele în care am coborât era insuportabil de cald.
În cele două croaziere am vizitat mai multe orașe din Italia, Muntenegru, Grecia și Franța. Ne-a făcut mare plăcere să luăm o mini-croazieră la Saint Tropez care ne amintea de celebrul actor Louis de Funès.
Am ajuns și la Gibraltar. Din piscul Stâncii Gibraltarului am zărit coastele Marocului și locul unde Marea Mediterană se întâlnește cu Oceanul Atlantic. Ne-au plăcut maimuțele “importate” pe vremuri din Maroc.
În 2022, trei din cei cinci membri ai grupului nostru s-au îmbolnăvit de corona, noroc că nu în stare gravă, așa că am fost izolați în cabine. Nu a fost chiar atât de rău: am primit mâncarea în cameră și mi-am petrecut timpul în fața televizorului, cu două seriale excelente, despre Einstein și Picasso.
Ultima noastră croazieră a avut loc anul acesta, în aprilie, pe o vreme splendidă – în 12 zile am avut o singură zi ploioasă, la Lisabona, portul nostru de îmbarcare. Am navigat întâi spre sudul Spaniei. Am coborât la Cádiz și la Málaga și am închiriat câte un taxi pentru un tur de câteva ore. La Cádiz am observat un obicei probabil unic în lume: Oamenii care își plimbă căinii duc cu ei câte o sticlă cu dezinfectant și stropesc locul unde a urinat câinele. Poate am putea și noi adopta aceasta rutină…
Din Spania am navigat spre Gibraltar și de acolo în Maroc, la Casablanca și Agadir. Ne cam temeam să intrăm într-o țară musulmană, dar am fost primiți foarte frumos. Ghidul ne-a povestit că tradiția a rămas de la regele Hassan al II-lea care îi ocrotea pe evrei. Am vizitat moscheea uriașă al lui Hassan al II-lea din Casablanca și piața multicoloră din Agadir. La despărțire, ghidul m-a îmbrățișat cu căldură.
Ultimele trei escale au fost în insulele Gran Canaria, Tenerife și Madeira. Aceasta din urmă este o insulă muntoasă. Churchill obișnuia să se retragă acolo și să picteze. Insula Madeira este o mare producătoare de rom – am cumpărat și eu o sticlă.
Ultima zi vaporul ne-a purtat pe un ocean foarte “nervos”, cauzând rău de mare la multe persoane. Nu a fost o plăcere, dar putea să fie și mai rău. Iată un vas de croazieră care a trecut prin strâmtoarea Drake, între America de Sud și Antarctica – valurile înalte de 20 m l-au legănat ca pe o coajă de nucă. Nu vă recomand să vizitați acele locuri!
Eu cred că o croazieră este mult mai plăcută decât o călătorie pe uscat. (Și declar că nu am conflicte de interese și nici nu primesc procente de la companiile de croaziere…)
Călătorie plăcută!
Tiberiu Ezri
Bibliografie
3. https://hypothetical-events.fandom.com/wiki/Sinking_of_the_Symphony_of_the_Seas_(2024)
4. https://emmacruises.com/die-on-cruise-ships/
5. https://en.wikipedia.org/wiki/COVID-19_pandemic_on_cruise_ships
Sursa ilustraților:
1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Icon_of_the_Seas.jpg Chakie2, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
Pentru restul ilustrațiilor, photo credit Tiberiu Ezri.
14 Comments
Superb!
Când ne vedem o sa-ți spun un banc cu croaziera…
GbM
Merci Gabi!
Călătorii frumoase. Să aveți parte în continuare .!
Sărbători fericite ! E&F
Multimim Evi si Hag Sameah!
Mai menționez că echipajul are mare grijă de persoanele cu dizabilităţi, cărora li se creează toate condițiile necesare.
E firesc, zic eu, atâta timp cât şi persoanele cu dizabilităţi plătesc pentru a se bucura de croazieră.
Foarte interesante relatări despre, literalmente, mări și țări, lumi îndepărtate și o lume în sine cea de pe vapor!
Ademenitor!
Mi-a plăcut că în introducerea articolului apar şi date statistice privind croazierele. În ultima vreme ele sunt din ce în ce mai populare, cred eu, şi din cauză că oferă posibilitatea de a vizita mai multe destinaţii într-o singură excursie, oferind soluţia cazării şi scutind turistul de împachetat-despachetat şi cărat bagaje. Ba mai mult, răstimpul dintre vizite este o vacanţă continuă cu multe delicii. Eu am avut ocazia să aflu şi opinia unor persoane care au lucrat de pe aceste imense transportoare turistice de lux. Mi-au relatat că această muncă, în care luni (uneori ani) de zile eşti în larg, claustrat în cabina ta şi alergând pe culoarele vaporului, este asemănătoare cu sclavia. Numai că nu eşti legat de glie, ci de apă.
Mulţumesc pentru importantele completări! Cât despre sclavia lucrătorilor de pe vase este mult adevăr în această afirmație, cu deosebirea că nimeni nu i-a adus pe vas cu forța, ei știu dinainte ce îi așteaptă și cel mai trist fapt este că în țările de baștină ei nu pot găsi de lucru ca să asigure bunăstarea lor și a familiei.
Draga Tibi, Articolul tau imi prezinta mie cel putin cate lucruri frumoase ai facut alaturi de frumoasa ta sotie, strabatand aproape intreaga lume in lung si in larg, pe pamant, in aer si pe apa. De-a dreptul minunat, pentru ca aceste excursii – dupa cum si noi vedem aici, cateodata prin cele scrise de tine – te-au imbogatit sufleteste si vizual. S-ar spune o viata frumos folosita, pentru care te felicit.
Personal, am dorit sa merg si eu O DATA pe apa. Am subliniat O DATA, caci va fi unica data ! Am facut un drum cu un vapor luxos, intro cabina luxoasa, cu geam (cele fara geam sunt mult mai ieftine :-)) ) Calatoria m-a dus din Stockholm la Tallin, de unde mi-am inceput excursia terestra in Tarile Baltice.
In timpul acestui voiaj mi-au dat prin cap urmatoarele ganduri, care sunt practic motivul pentru care nu mi-a placut si nu ma voi mai urca pe un vapor de croaziera.
Vederea apei si a malurilor din vapor are o usoara incantare, pentru un timp foarte scurt, daca nu esti iubitor de galagie, jocuri de noroc si nu esti un vesel in compania cuiva la fel de vesel si sugubat, cred ca e o mare plictiseala (de citit carti o poti face la un pret mult mai modest). Ceea ce m-a deranjat insa cel mai tare a fost MANCAREA. Deci se alege o data cu alegerea optiunii de calatorie si restaurantul in care iei mesele principale, bogatia oferita e URIASA, si mie asta nu imi place. De ce? Pentru ca eu mananc cel mai bine la mine acasa, din lucrurile gatite de mine, tentatia unui restaurant SUPER variat si bogat are niste riscuri foarte mari in privinta suplimentului de greutate. In ultimul deceniu acest aspect este foarte important si din pacate cred ca ar trebui sa fie oricand si pentru oricine. Dar in tinerete este mai greu sa te gandesti la cat de rau pot face kilogramele suplimentare.
Sper ca nu te-am dezamagit scriindu-mi impresiile la frumosul tau articol, sunt insa sincera si de asta nu mi-e teama ca te-ai indoi.
Va imbratisez si Hag Sameach !
Adevărat dragă Veronica. Croazierele nu se potrivesc pentru toată lumea. Eu pot spune doar că în cele șapte croaziere pe care le-am făcut cu soția și câteodată cu prieteni, nu m-am plictisit nici o clipă. Cât despre mâncare, recomand să se ia micul dejun, prânzul și cina (tot pe gratis) în restaurante și nu la marele bufet care se află aproape de puntea vaporului. Astfel primești un meniu obișnuit, servit în mod civilizat, iar tentațiile de a mânca mai mult dispar.
Adevărat. Nimic nu este ideal. Eu m-am referit la partea individualistă a turistului.
Ce fain! Un hotel plutitor și să te tot plimbi (dacă poți să-ți permiți).
Dar sunt și unii care critică aceste excursii. Navele de croazieră folosesc cantități mari de carburant din cel mai ieftin care poluează. Și apoi destinațiile mici sunt asaltate de prea mulți turiști deodată, care nici măcar nu sprijină economia locală, pentru că nu consumă aproape nimic.