De curând s-a anunțat la radio și la TV că în septembrie 2025, țări cu o atitudine favorabilă față de Israel sau chiar prietene adevărate ale Israelului (ca Germania) vor recunoaște Statul Palestinian, dacă Israel nu pune capăt războiului din Gaza, nu își retrage armata și nu acordă ajutor umanitar populației din Gaza, după standardele cunoscute (dar care sunt ele nu este clar). După surse israeliene, până acum, Israel a introdus în Gaza 900.000 de tone de ajutor umanitar.(1)
În luna martie 2025, acest stat palestinian, deocamdată virtual, atât timp cât nu se încheie un acord în această privință între Israel și palestinieni, este deja recunoscut de trei sferturi din statele membre ale ONU (147 din 193). După definiția statului palestinian propusă de OEP, Israel va trebui să renunțe la Ierusalimul de Est, iar Gaza va trebui legată de rest printr-un coridor. (2)
Abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea unii arabi au adoptat denumirea de palestinieni, alții se declarau arabi-palestinieni, iar alții pur și simplu arabi.(2) În timpul Mandatului Britanic, întregul teritoriu ocupat de arabi și evrei era denumit Palestine.
Statul Palestina a fost declarat oficial de către OEP (Organizația de Eliberare a Palestinei) în 15 noiembrie 1988, fiind recunoscut în același an de 78 de țări, printre care și România.(2) După OEP, noul stat va fi suveran asupra unor teritorii recunoscute ca atare pe plan internațional: Iudeea și Samaria (Cisiordania), Ierusalimul de Est și Fâșia Gaza.(2) În noiembrie 2012, Palestina a fost primită la ONU ca stat ne-membru, cu statutul de observator (non-member observer state).(3)
Dar luna asta, după declarația președintelui francez Macron că la adunarea ONU din septembrie 2025, Franța va recunoaște Statul Palestinian, au urmat numeroase declarații de același gen, făcute de Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zeelandă, Irlanda, Spania, Portugalia, Slovenia, Malta și probabil vor mai urma și altele. Germania se mai gândește, dar ne sugerează să terminăm războiul și să asigurăm ajutorul umanitar populației din Gaza. Unele state nici nu condiționează recunoașterea Palestinei cu eliberarea ostaticilor. În această privință, Marea Britanie, dar mai ales Germania și Canada, vor recunoaște Statul Palestinian numai dacă acesta va fi nonbeligerant, adică dezarmat. Haloimes! (vise în idiș). Bineînțeles că Israel a protestat prin ambasade și diferite foruri internaționale.
Unii spun că aceasta este o simplă declarație de întemeiere a unui stat imaginar, care nu poate fi întemeiat fără aprobarea Israelului. Nu am auzit în mod concret părerea palestinienilor, dacă ei vor un stat alături de Israel, după declarația OEP din 1988, sau în locul lui, cum ar vrea Hamas, “de la râu până la mare”.
Israelului se confruntă nu numai cu întemeierea unui stat palestinian, ci cu probleme mult mai concrete. Olanda și Suedia vor să ceară ca Uniunea Europeană să sisteze relațiile economice bilaterale dintre UE și Israel. Asta ar fi într-adevăr o lovitură. Există și riscul ca Israelul să fie exclus din Horizon, importantul proiect al UE pentru cercetări și inovații.(4) Excluderea Israelului din acest proiect ne va cauza mari daune în domeniul cercetărilor și inovațiilor. La ora actuală, Israel este înrolat în acest proiect, deși nu este membru al UE.
În Statele Unite, chiar și în rândul politicienilor republicani, nu puțini se împotrivesc prezenței Israelului în Gaza. Până și vânzarea de puști M16 către Israel a creat unele probleme. Nu se știe cât timp Trump va mai rezista presiunilor interne și apoi ne va reduce ajutorul cu muniții (ceea ce a făcut deja Biden), avioane, etc.
Recunoașterea Statului Palestinian nu va rezolva problemele din regiune, dar există riscul ca ele să dea apă la moară teroriștilor Hamas, dacă nu toate țările vor condiționa recunoașterea Palestinei cu eliberarea tuturor ostaticilor israelieni.
Acestea fiind scrise, ce ne așteptă în viitorul apropiat?
Prima opțiune este continuarea războiului din Gaza fără a ști până când și cine va înlocui Hamasul la conducerea Gazei. De aproape doi ani, de când ține războiul, guvernul nu a discutat aceste probleme. Extrema dreaptă din guvern se exprimă pentru lucruri la care majoritatea populației se împotrivește: colonizarea Gazei și alte gogomănii care ne pot aduce numai catastrofe, plus extenuarea armatei, care va trebui să-i păzească pe coloniști.
Soluția care ne poate salva de toate aceste riscuri este retragerea totală a armatei la un perimetru din jurul graniței Israelului cu Gaza, perimetru care va trebui stabilit și încetarea completă a focului, cu condiția ca toți cei 50 de ostatici vii și morți să fie eliberați. Altfel vom fi din ce în ce mai izolați de lume, mai săraci și mai slabi din punct de vedere militar.
Bibliografie:
Tiberiu Ezri
2 Comments
900.000 de tone de ajutor umanitar – asta e cifra pe care de foarte multă vreme vroiam s-o știu. Mi-am pus problema dacă Israel a știut să aducă cifra ( calculată pe cap de locuitor ) la cunoștiința lumii și a gazanilor.
Ceea ce e sigur este că Israel nu este cauza principală a foametei din Gaza dacă ea există. Fotografiile unor copii casectici au fost luate din alte surse, iar ultimul copil avea cystic fibrosis. Chiar și unele scene în care sute de oameni se înghesuie să primească mâncare sunt înscenate. Există documentație despre acest lucru. Atenție câteodată la îmbrăcămintea lor de iarnă când în Gaza sunt +40 de grade. Există și foamete în nordul Gâzei. Israel a făcut unele greșeli în distribuirea alimentelor, dar principala vină o au teroriștii Hamas care fură alimentele și le revând populației pe sume exorbitante ca din banii furați să cumpere arme și să recruteze noi teroriști. Ei în schimb sunt bine hrăniți. Vină pentru foametea unor civili o au și distribuitorii ONU care primesc ordin de la Hamas și au refuzat să distribuie alimente ca semn de protest împotriva companiei de distribuire americană umanitară GHF. Așa s-au stricat mii de tone de alimente care trebuiau aruncate.
Din păcate, Al-Jazeera, Hamas și UNRA au învățat repede să folosească AI ca să transmită lumii credule fake news.