Donald Trump a ajuns la cel de-al doilea mandat și abia acum își dă seama că Rusia nu se lasă convinsă de șarmul său personal și de intențiile lui sincere de a termina războiul din Ucraina, acum când datorită eforturilor lui, există speranțe să se termine și războiul din Gaza. În sfârșit s-a trezit la realitate și a conștientizat că Putin nu dorește pacea în Ucraina până când nu va transforma această țară într-o Gaza europeană.
Auzind declarațiile președintelui american favorabile Rusiei și lui Putin, mă întrebam dacă Trump crede cu adevărat ce spune, dacă este chiar atât de naiv să creadă că are o baghetă magică cu care toate dorințele lui se pot transforma pe loc în realitate. El se laudă că a reușit să pună capăt la opt războaie, dar oare nu-și dă seama cine erau beligeranții și în ce măsură aceste țări se aflau în raporturi de dependență față de Statele Unite, cel mai puternic stat din lume, și față de el însuși, cel mai puternic om din lume?
Numai că același raport de forțe nu se aplică relației SUA-Rusia. Chiar dacă Rusia nu mai este ce a fost, nu mai are puterea, anvergura fostei Uniuni Sovietice, Rusia actuală rămâne în continuare un jucător global cu ambiții de mare putere și dorește să-și recâștige prestigiul și rolul jucat în trecut. Iar reziliența Rusiei este incomensurabilă. Pentru Putin, ideea compromisului nu există până când Rusia nu-și epuizează toate resursele și în pofida unor pierderi economice și de forțe umane, ea încă mai dispune de mijloace de a continua războiul.
Poate nu e diplomatic să spun că până acum Vladimir Putin și-a cam bătut joc de Donald Trump. Formulat mai blând, în meciul dintre cei doi, președintele rus a ieșit câștigător. Și acest lucru s-a văzut cel mai bine la întâlnirea din Alaska. În ce mă privește, m-am enervat cumplit atunci când unii comentatori au calificat acest moment drept „istoric”. Chiar nu au înțeles că nu va avea niciun rezultat, cel puțin nu pentru președintele american? Da, a fost un succes al lui Putin care a reușit să pună piciorul în lumea liberă, și-a reaurat? prestigiul și nu a cedat o iotă.
Chiar și după această întâlnire, președintele american mai credea în „bunele intenții ale prietenului său Vladimir”. A trebuit să treacă încă vreo trei luni ca să se trezească la realitate, să-și dea seama că nici la proiectata întâlnire de la Budapesta nu se va progresa și, în sfârșit… să se supere pe Vladimir Putin, să declare că acesta l-a dezamăgit.
Dar de această dată, dezamăgirea nu s-a limitat la cuvinte. După consultările miniștrilor de externe rus și american, Trump a anulat întâlnirea de la Budapesta, dându-și seama că ar fi fost un demers inutil, pentru că Rusia nu are de gând să-și schimbe poziția. De asemenea, pentru prima dată de când deține mandatul, Trump a impus sancțiuni dure asupra Rusiei, asupra două dintre cele mai mari companii petroliere: Rosneft și Lukoil. Fiind companii care aduc mulți bani pentru economia Rusiei și pot alimenta războiul, Donald Trump speră că reducerea veniturilor celor două companii va slăbi capacitatea de luptă a Rusiei și va deteriora și mai mult condițiile de viață ale populației care își va manifesta nemulțumirea. Dar judecata este eronată. Pe de o parte, Putin va putea vinde petrolul pe alte continente, și pe de altă parte, cetățeanul rus este atât de obișnuit cu lipsurile din viața de zi cu zi, încât numai o deteriorare radicală a situației ar crea presiuni din partea populației pentru ca Putin să-și schimbe atitudinea.
Totuși, aceste sancțiuni nu i-au căzut bine președintelui rus. Purtătorul lui de cuvânt le-a calificat drept „atitudine neprietenoasă”, iar fostul președinte, Dmitri Medvedev, mai bătăios, a declarat că sancțiunile americane și anularea întâlnirii de la Budapesta reprezintă un „act de război” împotriva Rusiei.
Președintele american nu s-a limitat însă la impunerea unor sancțiuni asupra celor două companii, ci a decis să sancționeze și țările care cumpără în continuare petrol din Rusia, lansând un avertisment serios și Uniunii Europene în acest sens. Deși europenii au redus mult, unii chiar complet, achizițiile de petrol și gaze rusești, mai există țări precum Slovacia și Ungaria, pentru care Rusia este practic singura sursă de aprovizionare cu aceste produse. Neavând ieșire la mare, ele nu pot achiziționa gaz lichefiat adus din Statele Unite și până acum ele s-au bucurat de o derogare. Nu se știe dacă decizia președintelui american de a sancționa țările care continuă să importe din Rusia se va referi și la ele. Într-o conferință de presă, atunci când se mai discuta summit-ul de la Budapesta, Trump a afirmat că înțelege de ce Ungaria trebuie să mențină această linie de aprovizionare. Vom vedea dacă acum, după anularea întâlnirii de la Budapesta, Trump va fi în continuare înțelegător.
Teoretic, faptul că Donald Trump s-a supărat pe Vladimir Putin este un semn bun, președintele american se apropie mai mult de realitate. Numai că, așa cum am arătat anterior, nu există certitudinea că măsurile luate, respectiv sancțiunile, vor avea efectul scontat. Economiștii au păreri contradictorii în această privință. În schimb, există aproape o unanimitate de păreri legate de creșterea prețului petrolului pe plan global și de efectele negative asupra Europei. Iar impactul asupra viitoarelor negocieri de pace pentru a încheia războiul din Ucraina este în ceață.
Donald Trump declară de fiecare dată că nu-i place războiul, că este o pierdere de resurse și de vieți omenești, că trebuie încheiată pacea. Numai că, oricât de dureros ar fi, nu poți accepta condiții umilitoare și nedrepte, mai ales dacă tu ești cel agresat. De aceea, din păcate, ne putem aștepta la încă un an de război.
Eva Galambos
