Număr vizualizări 537 ori
Recunosc că încercarea de a răspunde cât mai corect și mai sincer la obiecțiile, dezacordurile sau aprofundarea unor idei comune a fost mult mai complexă și mai grea decât m-aș fi așteptat. Cum spuneam, comentariile m-au îmbogățit (omul cât trăiește învață), în unele privințe m-au pus în fața unor îndoieli, iar în altele mi-au întărit convingerile.
Mulți dintre cei mai mari creatori și gânditori ai istoriei au avut defecte morale serioase. Faptul că o persoană a creat opere extraordinare nu înseamnă că a fost un model etic. Greșelile lor nu anulează automat valoarea tuturor operelor pe care le-au produs. Știați că Jean Jaques Rousseau și-a abandonat copiii la orfelinat, că Pablo Picasso a avut o atitudine toxică și abuzivă în relații, Albert Einstein a avut o răceală sentimentală față de familie, un comportament problematic în viața personală, deși deosebit de etic în spațiul civic. Și Voltaire este văzut ca o figură contradictorie din punct de vedere moral, implicat în speculații financiare, a folosit stereotipuri negative despre evrei, la fel și Dickens. Knut Hamsun, laureat al Premiului Nobel în 1920, a susținut regimul nazist în Norvegia în timpul celui de al Doilea Război Mondial. A fost ulterior judecat și amendat – și totuși are statui și locuri comemorative. Avem și multe alte exemple: Richard Wagner, Richard Strauss, Herbert von Karajan, Martin Heidegger, Ezra Pound etc. Mulți intelectuali din secolul XX au fost atrași de ideologii radicale, din diferite motive: crize economice, războaie, deziluzie față de democrație, nu neapărat legate de apartenența etnică sau religioasă. Aceleași grupuri apar în toate taberele politice, inclusiv rezistență, liberalism sau disidență.
Desigur pe noi ne interesează în primul rând greșelile care au afectat comunitățile evreiești referindu-ne în cazul de față la personalități din România.
La fel cum am afirmat în articolul precedent, existența unui individ este dinamică exact ca și cea a unei țări. Toate deciziile noastre sunt determinate de propria evoluție și cu siguranță sunt legate de contextul politic și social în care ne aflăm la un anumit punct. A judeca situații trecute cu ochii prezentului este după părerea multor gânditori o atitudine nejustă; la fel cum a privi integritatea unui individ sau a unei personalități oprindu-ne la o anumită perioadă înghețată din evoluția lui.
Aș dori să lămuresc situația referitoare la cei trei mari oameni de cultură, Cioran, Noica, Eliade și cu care România se mândrește și pe bună dreptate. Niciunul dintre ei nu a fost militant legionar. Au fost simpatizanți temporari ai acestei mișcări în perioada ei de început, când avea un caracter de euforie națională mistică. Când ea a degenerat, toți s-au îndepărtat de ideologia ei și mai târziu și-au renegat acele tendințe și orientări ale tinereții. În afară de Noica, pe care comuniștii l-au condamnat la 25 de ani de muncă silnică (a fost eliberat după șase ani în urma unei amnistii), Cioran a părăsit România 1937, iar Mircea Eliade în 1940, amândoi stabilindu-se la Paris și făcând o carieră prestigioasă internațională. Mircea Eliade l-a trădat pe Mihail Sebastian? Este adevărat, dar la fel și-a bandonat iubiri, a rupt prietenii, este acuzat în general de ambiguități morale.
Precum ne spune d-na Eva Grosz, citându-l pe Dr. Viktor Fraenkl, un supraviețuitor al Holocaustului, nu putem condamna un popor întreg pentru crimele unui regim dictatorial. Și eu cred la fel. Mi-a rămas întipărit în minte ceea ce spuneau părinții soțului meu: „Ce vină are Goethe și Beethoven că s-a născut un Hitler?” Menționez că mama lui și-a pierdut sora și mama, iar tatăl și-a pierdut soția și două fetițe. Nu îmi pot imagina durere mai mare. Cu toate acestea și-au crescut fiul fără ură, în iertare și toleranță, i-au oferit o VIAȚĂ. Pentru mine sunt un exemplu de superioritate umană. Contrar acestei situații, am o prietenă aici, în Israel. Tatăl ei, tot supraviețuitor al Holocaustului, venit din Olanda, a gestionat cu totul altfel această tragedie, otrăvind copilăria și adolescența fiicei lui cu ură, aversiune și încrâncenare răzbunătoare. În permanență a avut nevoie de ajutor psihologic ca să-și poată găsi drumul și identitatea. În acest caz și în multe altele asemănătoare, ura și răzbunarea au fost o reală pedeapsă pentru generația următoare.
În acest context nu înțeleg de ce, după părerea d-lui Tiberiu Ezri, antisemitismul și antisemiții publicați au fost susținuți de majoritatea populației. S-a făcut vreo statistică? Prin analogie mă gândesc la Israelul condus de un guvern devenit toxic care, de douăzeci de ani ne împinge spre un dezastru, inclusiv conflicte grave interne. Prietenii mei și foarte multe cunoștințe din mediul meu muzical și intelectual respingem războaiele și genocidul din Gaza (cu toate justificările apărării integrității naționale). Nimic nu este clar. Niciodată nu vom înțelege (poate generațiile viitoare) ce s-a întâmplat la 7 octombrie, cum a fost posibil. Oare fac și eu parte din „majoritatea” orientată spre dreapta sau extremă dreaptă? Oare există o majoritate? Aparent da și totuși nu. De unde știm atât de precis proporțiile? Iubesc enorm Israelul, sunt foarte îngrijorată pentru viitorul său, poate tocmai pentru că nu cred că forța și agresivitatea vor „îmblânzi ” aversiunea celorlalți. Este adevărat că lumea condamnă Israelul pentru agresivitate fără circumstanțe atenuante, fără să înțeleagă contextul. Din păcate, și nouă ne e greu să acceptăm această politică și atunci la ce să ne așteptăm de la cei din afară?
D-na Hava, să știți că nu am făcut nicio aluzie la vinovăția evreilor pentru carențele din România secolului al XIX-lea. Îmi cer scuze dacă s-a înțeles greșit. Atâta doar că nu voiam să scot din context afirmațiile lui Eminescu care considera influențele străine dăunătoare idealului național. Nu se referea doar la evrei ci și la „Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire ” Că în târgurile moldovenești nu se cunoștea limba română este știut. Oare este greșit să aștepți de la comunități atât de numeroase ca cele din Moldova să cunoască limba țării de adopție? Același lucru mă deranjează și aici, în Israel, în unele zone locuite de arabi, din fericire cazuri izolate. Faptul că Moses Gaster și Lazăr Șăineanu au o contribuție bogată în lingvistica și în cultura românească nu are nicio legătură cu afirmația precedentă. Relația dintre Gaster și Eminescu a fost de profundă apreciere reciprocă, iar în anul 1885, când marele gânditor a fost expulzat din România din motive politice, Eminescu și-a exprimat vehement dezaprobarea și revolta. Un alt paradox: B.P.Hașdeu, care a publicat articole antievreiești, l-a sprijinit și l-a ajutat pe Șăineanu să se afirme. Așa cum mereu repet: situațiile sunt complicate și nimic nu este doar negru sau alb.
Spuneți că evreii s-au asimilat. Eu cred că doar s-au adaptat, în unele zone mai mult, în altele mai puțin. Tocmai aici este paradoxul: nu s-au asimilat ci, din contră ,au creat comunități separate și au ținut cu dinții la identitatea lor unică, deosebită. Eu îi admir pentru această capacitate, neîntâlnită la alte popoare, dar ea desigur are un preț, uneori imposibil de îndurat. Au fost și evrei precum Baruch Spinoza care a criticat iudaismul tradițional și interpretarea religioasă a Torei și care a promovat o viziune raționalistă și universalistă a religiei. Arthur Koestler a criticat ideea de identitate etnică rigidă și naționalismul în general. Isaac Deutscher a criticat anumite forme de naționalism evreiesc, mai ales în context politic. Oare pot să fie considerați antisemiți? În niciun caz!
Spuneți că în Europa secolului al XIX-lea mulți oameni de cultură evrei au trebuit să treacă la creștinism pentru a fi promovați. Este adevărat. Totuși sunt mult alții care și-au câștigat notorietatea fără să recurgă la această stratagemă: Sigmund Freud, Albert Einstein, Hannah Arendt, Franz Kafka, Martin Buber, Gershom Scholem, Isaac Bashevis Singer, Shalom Aleichem, Niels Bohr, Robert Oppenheimer. În secolul nostru desigur nu se mai pune problema. Totuși la noi în Israel nu există căsătorii civile, ci doar religioase. Știați? Cetățenii sunt obligați să treacă la iudaism sau să se căsătorească în străinătate. De altfel și foarte mulți evrei laici, care se împotrivesc religiei, procedează la fel căsătorindu-se în Cipru.
Referitor la empatia evreilor față de suferința altora, desigur aveți dreptate. Generațiile tinere au o mai mare deschidere către universal și sunt mai puțin închise în cercul propriei suferințe și dureri. Totuși, din motive politice, Israelul nu recunoaște oficial genocidul armean. Dezamăgitor, nu-i așa? Se știe că naziștii considerau evreii și romii etnii inferioare, dar în opinia lor, la nivelul imediat următor erau de polonezii (schmutzige Polen). Ca atare, ravagiile pe care naziștii le-au făcut în Polonia, inclusiv deportări și gazări, sunt zguduitoare. Aud foarte rar din partea noastră referiri la aceste situații. Dacă privim tragedia umană doar statistic, suferința celorlalți se pierde în mulțime. Dar ea există. Vă recomand două cărți bazate pe situații reale: Lacrimi de chihlimbar de Sofia Segovia și Ultimii Martori de laureata Premiului Nobel, Svetlana Alexievici.
În privința situației tragice a românilor din Transilvania nu am exagerat, sunt documentată. Desigur, încercări de exterminare a românilor nu au existat, dar pot aminti acte genocidale mai ales după 1940, din fericire nu de proporții. În secolele trecute au existat multe cazuri de abuzuri, violență, exploatare, dar situația a variat de la o zonă la alta. În privința educației în limba maternă, cunosc încercările de a îmbunătăți situația începând cu secolul al XIX-lea, mai ales în Banat, în regiunea Blajului și Brașovului, cu precădere în confesionale ortodoxe și greco-catolice, dar după 1867 politica puternică de maghiarizare a schimbat totul. De fapt, am amintit această realitate doar ca să încercăm să îl privim pe Goga în acest context, deci nu numai din punctul nostru de vedere, ci și din cel al românilor și să încercăm să le înțelegem frustrarea și sentimentele.
Andrea, mi-a plăcut și m-a emoționat ce ai scris, mi s-a părut foarte sugestiv „Hipersensibilitatea este înscrisă în „gena evreiască”, explicabil dar dăunător în același timp”. Am înțeles punctul tău de vedere și emoția ta referitor la Goga și sunt de acord, deși parcă nu aș folosi cuvântul „feroce” și nici nu aș ironiza importanța „poetului pătimirii noastre” pentru români. Ca în disputele din familie, avem un mare câștig dacă încercăm să îl înțelegem pe celălalt, chiar dacă uneori este aproape imposibil. Oare răul pe care l-a făcut Goga în cele 44 de zile de guvernare este atât de semnificativ în contextul conflictual în care se găsea Europa și România la acea dată? Transnistria ar fi existat cu sau fără Goga, pentru că presiunea venea din Germania nazistă aliată și a găsit teren propice în regimul dictatorial a lui Antonescu. Totuși e greu să-i ierți rătăcirile, tocmai pentru că a intrat în politică. Este un caz foarte controversat. Eu i-aș găsi circumstanțe atenuante, dar probabil sunt prea naivă, sentimentală și greșesc. Sau poate încerc să văd în ansamblu, nu numai din punctul nostru de vedere, ci luând în considerare rolul lui Goga în emanciparea românilor din Ardeal (cum spuneam în articolul precedent) și căutând un compromis care să salveze ceea ce este cu adevărat esențial pentru cauza noastră. Pentru a înțelege și mai bine antisemitismul interbelic din România, recomand poate cartea cea mai obiectivă scrisă de un evreu, Leon Volovici, doctor în istorie, un intelectual rafinat, om de cultură emigrat în Israel în 1984. Familia lui, ajutată de vecini, a supraviețuit pogromului din Iași (când el avea doi ani.)
Mă îngrijorează modul în care se aplică legea Vexler: jignitor, sfidător și cu ură, provocând exact ceea ce nu vrem: resentimente. Silviu Vexler nu ne-a făcut un serviciu rupând cu furie un afiș care reprezenta oameni de cultură adorați de români. Nu este vorba doar de Goga, ci mai ales, de etichetarea fără discernământ a mai multor personalități din cultura românească. Categoric, nu am încredere în calitățile diplomatice ale acestui domn. Oricât de provocat s-ar fi simțit, impulsivitatea și lipsa lui de înțelepciune, după părerea mea și nu numai, ne-a făcut un deserviciu. Nu legea este o povară pentru noi, ci valul de revoltă pe care l-a declanșat. Ceea ce mă preocupă, de fapt, nu este în ce măsură avem sau nu dreptate, ci reacția provocată mai ales în rândul intelectualilor de calitate, simpatizanți ai evreilor și al Israelului. Culmea ironiei: acum Goga este mai citit ca oricând și aproape nimeni nu cunoștea atitudinea antisemită și măsurile de persecuție pe care le-a provocat. Îl iubesc, îl numesc „Poetul pătimirii noastre”, consideră că a redat românilor demnitatea națională și nicidecum pentru veleitățile politice. Nu de el și de statuile lui trebuie să ne ferim, ci de semidocții de astăzi care se lasă spălați pe creier de lichele perfide și la fel de needucate. S-a început o amplă campanie de abrogare a acestei legi și ceea ce este dureros este că nu de către Georgescu sau Simion, ci tocmai de simpatizanți ai evreilor și Israelului, a căror loialitate ne este foarte necesară. La întrebarea d-nei Veronica răspund: da, această lege este necesară, dar ea trebuie formulată mai nuanțat. Situațiile diferă după context politic și perioade istorice, (nu trebuie pus totul în aceeași oală) și aș pune accent pe cei care au luat măsuri criminale și au ordonat genocid (foarte important!!!), ca să obțin ceea ce este esențial și să nu fim în situația de a pierde totul.
Deși cred cu convingere în părerile mele, nu le consider axiome; desigur tot ce am scris este subiectiv și personal și aș dori să fie primit ca atare. Categoric, nu vreau să supăr pe nimeni.
Delia B. Jacob
25 Comments
Am citit cu mare plăcere articolul – exceptînd partea ce o voi menționa separat -, simțindu-l pătruns de sentimente calde pozitive. L-am citit în goană. La recitire, am găsit multe lucruri cu care sînt în dezacord, chiar mai multe decît cele menționate cu delicatețe de dna Eva Grosz – nu cred că e cazul s-o completez pe dna Grosz, nevrînd să dau iluzia că mi-am schimbat părerea generală deosebit de favorabilă despre articol. Nu pot, însă, să nu văd cît de deosebit de DEX e înțeles,repetat în cadrul articolului, cuvîntul genocid. Referindu-se la Israel, care de la proclamare luptă pentru existența sa, un rezident israelian are de ales între două opții – Israel e pe drept acuzat de genocid vs. Israel luptă cu o mînă legată la spate.
Definitia acestei crime este mai completa aici:
https://www.un.org/sites/un2.un.org/files/doc.1_convention_on_the_prevention_and_punishment_of_the_crime_of_genocide_0.pdf
Din pacate in timpul luptelor din Gaza, Israelul nu a avut nici o mana legata la spate, ci din contra a distrus tot ce putea fi distrus in scopul – declarat – al eliberarii ostaticilor, dar pe langa aceasta a facut o apa si-un pamant din acele locuri nenorocite din Gaza, producand situatii care au condus la atitudinile greu – dar nu intotdeauna greu – de inteles ale majoritatii statelor lumii, care si asa nu au simpatizat Israelul.
Cortegiile de oameni mutati in repetate randuri din Sud in Nord, si invers, copiii si femeile cu boccele, calare pe carute, cai sau furgonete, foametea care a existat de totdeauna in acele locuri si a devenit o realitate zilnica in timpul razboiului, vederile castroanelor indreptate sper cei care aduceau acel terci, pe post de mancare, aceste aspecte de grroaza nu putea trece neobservate.
Poate nu iti plac observatiile mele, banuiesc ca nici nu le-ai urmarit , dar cu toata tragedia inegalabila petrecuta dupa 7 octombrie, nu pot sa nu observ si ceea ce am vazut de partea cealalta, asa precum descriu mai sus. Tie,care probabil nu prea iti pasa de aceste aspecte, ti-e suficient sa emiti fraze de tipul celor de mai inainte. Realitatea nu este una si rotunda, este compusa din felii de neputinte si dureri, de ura si instigatie, de dusmanie si din cand in cand de incercare de a aduce la un loc pe cei care nu pot fi pusi alaturi.
Si pentru a vorbi si a intelege e mult mai mult de studiat, decat a scoate o definitie din DEX.
Israelul a lasat aceasta zona in neputinta existentiala timp de zeci de ani, teritoriul Gazei fiind autarhic, inca din perioada anterioara.
Si acum un ultim incident in legatura cu subiectul original al articolului – antisemitismul.
La aeroportul Baneasa, o doamna din Israel, cu sot si trei copii s-a prezentat ca sa faca CheckIn. S-a dovedit ca numele ei in pasaportul israelian era diferit de cel trecut de ea insasi pe biletul de avion. In acest moment, plecarea era amenintata. In realitate nici o companie de zbor, dupa cunostintele mele, nu permite o asemenea situatie. Persoana a incercat sa explice ca este ea, cu numele in doua variante. A fost chemata sefa de tura si pe tonuri calme, doamna a incercat din nou sa ceara sa i se dea voie sa se alature familiei, care deja trecuse spre zona de imbarcare. Finalul s-a soldat cu un tipat al functionarei, in mijlocul aeroportului, strigandu-i “JIDANCA OBRAZNICA”.
Persoana nu a spus nici un cuvant, doar a plecat si a cumparat un nou bilet, avand norocul ca urma sa aiba loc mai tarziu un nou zbor al aceleiasi companii, catre aceeasi destinatie. Nu am crezut ca o asemenea scena se poate intampla in zilele acestea intr-un loc oficial din Romania.
Oare Legea Vexler, se aplica in acest caz, daca s-ar putea afla numele si angajatorul individei de la checkin?
Doamna poate face plângere la compania de zbor şi, eventual, la Consiliul Naţional pentru Discriminare. Legea Vexler se interzice propaganda şi faptele extremiste şi naziste. Funcţionara isterică a ofensat o turistă.
Multumesc, Andrea. Doar nu stiu daca are martori, nimeni se pare ca nu a reactionat pe loc ! Ea a avut insa prezenta de spirit sa taca si sa plece de la locul incidentului.
COMPLETARE la Klein Ivan – și la cuvintele ( Gaza genocid ) pe care le-ați pus împreună.
– 1 – Pe 7 Octombrie Hamas, organizat/pregătit în Gaza și-a lansat atacul, parte din gazani fiind direct sau indirect implicați. Israel a răspuns cu război la acest act de război, iar la război e ca la război, evenimentele/faptele neputînd fii judecate înafara contextului ( Ex. – Truman a acceptat propunerea armatei de a folosi arma atomică împotriva orașelor Hiroshima și Nagasaki, acestea nefiind obiective militare, apreciind corect că aceasta va duce la capitularea Japoniei și fiind informat că alternativa de obținere a capitulării prin lupte pe teritoriul japonez se putea realiza cu sacrificarea a un milion vieți americane – japonezii erau mai fanatizați decît germanii care au sacrificat 60000 tineri 12-16 ani în ultimele săptămîni de război. Pe de altă parte, bombardamentele clasice efectuate de americani pînă atunci au adus un număr de victime civile mult mai mare decît cele două bombe atomice.). Deși în război, Israel e diferit în sens uman, de alți beligeranți. Că se poate și mai uman, părerile emise la nivelul nostru nu au nici-o valoare. – 2 – faptul că băiatul autoarei a fost de mai multe ori în Gaza,fiind probabil prima și cea mai de încredere sursă pentru autoare, nu e o garanție că sursa e obiectivă ( ajunge să fie într-o companie a unor faliți de-ai noștrii, companie cu care n-a fost obișnuit) și că are un orizont suficient de larg. – 3 – mi-ar pare bine dacă autoarea ar folosi același discernămînt, la acest subiect, ca cel aplicat la subiectul Vexler. Altfel ar aduce daune acolo unde știu că nu intenționează. – 4 – Înainte de a aduce așa acuzații grave ( noroc că Baabel are o circulație restrînsă ) , eu m-aș uita să văd cine sînt cei care au această părere – sînt onești, sînt capabili de înțelegere corectă. Aici în America două exemple de indivizi ce sînt deschis împotriva “genocidului din Gaza”. Unul este Mamdani, născut în Africa – părinți indieni – musulman – adus de părinți la vîrsta de 7 ani în America – cetățenie la 26 ani ( ??!! ) – nici-o activitate notabilă pînă la 34 ani cînd partidul democrat la sprijinit în cîștigarea primăriei oraș New York – primul primar care nu a participat la marșul de ziua Ierusalim, ținut anual de 63 de ani. Al doilea democrat, ce speră să devină congresman e Brat Lander – v. youtube, primul minut – https://www.youtube.com/watch?v=M4fUW1HDg64
Ivan, tu nu stii exact ce a facut armata israeliana in Gaza, nici eu nu stiu, dar am vazur mult mai multe imagini televizate, nu de “dusmanii” israelului ci de canallul cel mai oficial de aici.
Asa cum precum faceai observatii unora, care aveau pareri contrare alor tale, privind fapte din politica
americana, asa cred ca n are rost sa te bati atat de mult cu pumnii in piept si sa-ti imaginezi, sa-i sustii, ca ceea ce s-a facut in Gaza, e “ce le trebuia” lor.
Nu stii in ce conditii mizere traia populatia de acolo, nu de acum ci de peste un deceniu..
Comparatiile tale ca “la razboi e ca la razboi” le consider nerelevante, deoarece nu exista termeni de comparatie intre atacatii de atunci si de cei de acum, din Gaza.
De altfel, de unde stii cat de umana e armata israeriana? Din presa, probabil.
Oamenii sunt oameni, fanatici exista si aici, iar unii ministri au fost surprinsi facand declaratii deplorabile, chiar Bibi insusi.
Cred ca poti sa pui de o parte ambitia aceasta de a dovedi o teza care se clatina.
Am gasit pe FB, ceva care mi s-a parut deosebit, ceva care spune o poveste de succes – greu de imaginat ca este real mai ales acum -.
Sunt convinsa ca cel putin cineva de la baabel vas intelege foarte bine povestea de mai jos:
https://www.facebook.com/share/v/1BX2UJpcnT/
Era o emisiune la TVRi pe care o prezenta Andrea Marin si al carei titlu era “Nu exista nu se poate”
Am uitat ceva, cum poti folosi expresia “faliti de ai nostri”, ce i asta, imi aminteste de spusele cuiva de aici.
Care nostri, care faliti, tu te.poti identifica de la NY cu ai nostri, eu nu pot, de la Haifa. Iar faliiti sunt multi, din pacate.
Un articol complex despre oameni si situatii complexe!
Admir atitudinea pragmatica a autoarei dispusa la compromisuri dureroase numai pentru a imbunatatii reputatia mondiala a Israelului.
Deci, sunt de acord cu analiza unor SITUATII complexe, dar nu si cu personalitatile selectate ca un exemplu al naturii complexe umane si menite sa introduca complexul caz Goga.
Da, Einstein a fost rece cu familia, poate avea capul in nori din cauza preocoparilor sale multilpe. Si lui Thomas Hardy i se putea reprosa acelasi lucru, dar dupa ce sotia lui s-a stins din viata, a scris nenumarate poezii despre dragostea lui pentru sotie. Deci, greu de judecat, in plus, Einstein a adus un aport imens in spatiu civic.
Voltaire a cautat din rasputeri sa impiedice reprimirea in Franta a exilatului Jean-Jacques Rousseau…din motve egoiste: ii era frica de concurenta. Dar gestul lui odios paleste in fata militantismului sau exemplar in privinta razboaielor intercine religioase ale vremii,care se soldau adesea cu masacre (vezi, Noaptea Sf. Bartolomeu.)
Aceste persoane contradictorr sunt intr-adevar complexe, dar nu sunt CONTROVERSATE. Daca punem in balanta raul si binele pe care le-au cauzat, binele invinge de departe, in functie de numarul persoanelor afectate.
Octavian Googa este o personalitate controversata. Pentru un numar mare de oameni el este un simbol al natiunii romane si pentru o alta patura de populatie el este o figura detestabila.
Sunt de acord cu pozitia Andreei de a interzice proslavirea acestei figuri istorice prin monumente, denumiri de strazi. Nimic ce tine de domeniul public.
O paralela mult mai adecvata decat cele din introducerea articolului este figura ucraineana controversata a lui Symon Petliura. Si el un om cult, jurnalist, editor si scriitor si a contribuit masiv la cultura ucraineana , dar armata al carei comandant era a initiat pogromuri contra evreilor. Asa ca el este venerat in zilele noastre ca un erou national de o parte a ucrainienilor si detestat de altii.
Balanta raului cu binele in functie de numarul de vieti afectate e echilibrata in cazul lui si contradictiile se manifasta ,ca la Goga, numai in spatiul civic si nu se rezuma la un coflict intre calitatea vietii personale si activitatea publica, ca in cazul lui Voltaire, Jean-Jacques Rousseau si Einstein.
Tiberiu Ezri a publicat in Baabel un articol interesant despre S. Petliura.
Cunosc multe situații (nu numai din mass media ), am luat legătură cu oameni, am vizitat Sudul după dezastru, am vorbit cu familiile victimelor, aLE celor răpiți. Fiul meu a fost mobilizat în Gaza și cam știu cum este să stai fără apă, electrică și să vezi (și să auzi ) în jur imagini apocaliptice. Am făcut eforturi supraomenești să-mi păstrez valorile sufletești în aceste condiții vitrege și să reușesc să nu URĂSC. Nu numai eu ci și soțul și copiii mei
Nimic nu este negru și alb și nici simplu
E foarte impresionant ceea ce scrie Delia Jacob. Şi eu – de aici de departe unde e senin şi pace – m-am întrebat cum este să fii captiv între terorişti şi agresori? Cum este să fii somat să-ţi părăseşti casa invadată de terorişti pentru că în scurt timp va fi făcută una cu pământul de către inamici? Ce să iei cu tine şi încotro s-o apuci? Nu ştiu cum s-ar fi putut proceda altfel în condiţii de război, dar cred, totuşi, că soluţia aleasă de Israel nu poate aduce reconcilierea, ci doar escaladarea conflictului. Pe de altă parte, cred că e foarte greu să trăieşti ani de zile sub tir de rachete şi apoi episoade de război în toată regula şi să te gândeşti la reconciliere. Cred că “îndulcirea” atitudinii faţă de antisemitism şi antisemiţi este păguboasă, pentru că încurajează revirimentul acestui flagel care a dus la Holocaust. Totul e foarte, foarte dificil şi complicat.
Dragi cititori, am citit cu atenție și ca de obicei am învățat și am aprofundat propriile gânduri și sentimente cărora le-am permis să fie dinamice Vreau să precizez că aspectele și modul în care le -am perceput sunt doar pentru noi și între noi . Eu scriu și în reviste străine unde îmi cenzurez vocabularul. Dragă Andrea , cu cât mă gândesc mai mult la efectul împlicării politice a lui Goga , te înțeleg și îi înțeleg mai ales pe cei care s-au văzut persecutați și loviți. Da. în situații de genul acesta există o responsabilitate și consecințe. Eu pun pe balanță INTERESUL NOSTRU ( de îndulcire dacă este posibil a indignării unei categorii de oameni de calitate de a cărei loialitate am vrea să ne bucuram în continuare) și de aceea mă îngrijorează și aș fi dispusă să fac un compromis chiar dacă știu că este greșit. Dar să-l lăsăm pe Goga. Greșeala noastră ese că siguri pe dreptatea noastră nu încercăm să-l vedem cu adevărat pe interlocutor. Poate cel mai mare impas este să-i categorisim pe toți împreună la grămadă fără să diferențiem contextul politic , istoric dar mai ales gravitatea problemelor. Totul este complex și necesită o analiză ca atare. Mi-ar părea foarte rău ca în loc să câștigăm, de fapt să pierdem și mai mult și să ne afundăm într-o tot mai tristă izolare. Referitor la cuvântul „genocid” este desigur cam dur ținând cont de circumstanțe. Tot ce ați scris referitor la situația din țară îmi este și mie cunoscut , trăiesc tragismul ei până la îmbolnăvire. Sunt conștientă de manipulațiile Hamas-ului dar în același timp și de cele ale guvernului nostru. Minciuni peste minciuni. Măcelul din 7 oct. justifică bombardamentele dar CUM DE ACEST LUCRU A FOST POSIBIL când serviciul de informații era la curent ? Armata israeliană nu era în stare să oprească 2000 de teroriști ? Da. îmi iubesc țara enorm și vreau să văd că se însănătoșește, de aceea mă doare mult mai mult când văd ticăoșiile noastre. De la dușmani nu m-am așteptat niciodată la mai mult dar pentru mine până acum câțiva ani (de fapt chiar și acum în unele privințe ) Israelul a fost motiv de mândrie. Mă bucuram că aparțin acestei națiuni. Acum această apartenență este tragică și dureroasă. Aș vrea să fim acceptați și apreciai măcar de oamenii de bună credință. Pe mine nu mă puteți convinge de aportul pozitiv al lui Silviu Vexler. A putut vorbi oricât de coerent și de calm după aceea, gestul lui a rămas întipărit și ne-a făcut un deserviciu.
Aportul lui Vexler nu s-a rezumat la gestul necontrolat, ci s-a rezumat la legea pe care a initiat-o desi nu cred ca el a consolidat continutul legii, dar cu siguranta a fost printre initiatori si cei care au sprijinit-o.
Delia, ar mai fi inca multe de spus, si tocmai ca eu “bat” cumva in directia celor pe care tu incerci sa le justifici, sau le crezi cu adevarat.
Mi se pare insa nepotrivit, sa iei gestul lui Vexler intr-un mod neiertator, in schimb spui singura ca “ai vrea sa fim acceptati, in raport cu alte multe si nenorocite grozavii prin care trece Israelul, practic pe unele Israelul, le si produce Israelul celor din jur, de atunci cand dupa 2005, fasia Gaza a devenit israeliana.
In fond Vexler a fost inconjurat de membrii altor partide, care vedeau discursul sau ca nelegitim si i-au lipit acel afis in dreapta, stanga si in fata.
Nu s-a putut stapani, desi s-a stapanit pe plan verbal, dar pe cel al “actiunii”ia esuat. In fond era un afis, pus in mod malitios si rau-intentionat, si putea sa se temine mult mai rau.
1.Eu am citat pe Viktor Frankl .care a spus că “nu poți condamna un popor întreg pentru actele savârșite .”
NU AM SPUS că Nu POȚi condamna persoanele care au făcut acele acte.
2. Richard Strauss NU a susținut regimul nazist.
Avea o noră evreică și nepoți evrei și a făcut totul ca să-i salveze de exterminare. El a lucrat cu Stefan Zweig care a scris libretul unei opere, în timpul nazismului, lucru pentru care trebuia curaj.
3. Faptul că o mulțime de intelectuali au fost de partea nazismului sau legionarilor nu este o scuză pentru ei. Puteau avea curajul să nu se alieze acestora. Dar AU CREZUT în IDEOLOGIA LOR.
4. Citat din articol >” Totuși sunt mult alții care și-au câștigat notorietatea fără să recurgă la această stratagemă: Sigmund Freud, Albert Einstein, Hannah Arendt, Franz Kafka, Martin Buber, Gershom Scholem, Isaac Bashevis Singer, Shalom Aleichem, Niels Bohr, Robert Oppenheimer”
Întrebare: Unde și-au câștigat notorietate? În țara lor de baștină? Sau au fost nevoiți să fugă, cine a putut, altfel ar fi fost arși în cuptoarele Auschwitzului.
5. Citez din articol :”Prietenii mei și foarte multe cunoștințe din mediul meu muzical și intelectual respingem războaiele și genocidul din Gaza (cu toate justificările apărării integrității naționale).”
Dacă declarați asemenea lucruri trebuie să aveți argumente . Eu consider că pur și simplu nu înțelegeți ce se întâmplă și unde trăiți.
Dar dialogul este mereu de preferat. Dialogul deschis și sincer . Și eu cred că sunteți sinceră. Nu înseamnă că nu greșiți.
Dna Delia Jacob – Articolul dvs. e un articol bine scris și instructiv. Referitor la articol am atașat un comentariu la comentariul dnei. Laszlo.
Felicit autoarea pentru acest articol care acordă atenţie comentariilor şi oferă răspunsurile potrivite convingerilor ei. Totuşi, nu pot să nu remarc confuziile care persistă. Putem accepta sau critica antisemitismul unor intelectuali de vază, dar nu cred că putem promova oamenii politici care, citez: “au afectat comunitățile evreiești “. Această “afectare” a fost, de fapt, retragerea cetăţeniei (protecţia statului) unui sfert de milion de evrei, 250.000 de persoane, oameni care au fost expulzaţi, deportaţi, expuşi direct prigoanei, foametei şi morţii. Noi nu avem cum să NU PRIVIM aceşti politicieni cu OCHII DE AZI, prin prisma consecinţelor istorice. Într-adevăr, un om are perioade diferite de-a lungul vieţii, dar asta nu înseamnă că el trebuie promovat în spaţiul public, în pieţe, străzi, nume de instituţii, oferindu-i statutul unei personalităţi exemplare, făcând abstracţie de actele sale criminale.
Printre acele 250.000 de persoane a fost și străbunica Malca, cea care a contribuit din toate puterile la efortul României în Războiul de Independență?
Stimata doamna Delia B, Jacob,
În primul rând aveți dreptate că nu pot demonstra că majoritatea populației era antisemită și îmi cer scuze pentru această expresie. Pe de altă parte, nu se știe câți au votat pe vremea guvernului antisemit Goga-Cuza, dar nici nu am găsit proteste populare împotriva lor. Ei au scos legi antisemite după modelul de la Nurmberg, au încurajat mișcările studențești antisemite care au început încă în 1919 și au deposedat de cetățenie română sute de mii de evrei. Din păcate mai există și astăzi admiratori de-al lor. Nu ajunge să fii poet genial, trebuie să fii și om politic corect. În schimb, criminalii legionari au ajuns pe locul trei la alegerile guvernamentale în timpul războiului.
Comparația cu guvernul actual al Israelului nu este la locul ei fiindcă în Israel minoritățile au drepturi egale.
Adevărat, mulți dintre noi criticăm ramura extremistă religioasă și politică a acestui guvern care trebuie schimbat.
Continuând cuvintele profesorului Gabi Gurman, mă întreb de unde ați învățat mantra că Israel a făcut genocid în Gaza. Să vă sugerez de unde? Hamas-Al Jazeera-Qatar – BBC- The Guardian – New York Times – Facebook – Tik-Tok. Hamas născocesc numerele și ceilalți le prolifică. Din cele 72.000 de victime din Gaza, aproape jumătate au fost teroriști Hamas. Până și ONU care nu este prietenul nostru a anunțat că numărul de copii uciși în Gaza a fost exagerat. O sarcină importantă în această exagrerare o are Francesca Albanese cea coruptă, trimisa ONU la teritoriul Palestinian. Voi continua cu vorbele lui Gabi – În Gaza este genocid când populația ei s-a dublat în 50 de ani? De ce nu spuneți că o mare parte a populației ucise au fost cauzate de hamasnici, care și-au transformat populația în scut la spitale și școli. O adevărată tentativă de genocid a fost cea a Hamasului din 7 octombrie 2023. Dacă nu ar fi fost opriți, ei ajungeau cu căsăpirea evreilor și până în centrul țării. Aveau deja lista de comandanți pregătită pentru fiecare oraș. Genocid a fost în Germania nazistă – Holocaust, Holodoromul rușilor în Ucraina, cel al armenilor (1.5 milioane) de către turci, în Siria, Yemen, Sudanul de sud, Ruanada, Congo de către regele Leopold al Belgiei.
Pe rețelele sociale învinuirea Israelului de genocid de către mulțime este la modă.
Știu că sunteți foarte pedantă și binevoitoare, dar vă rog să reverificați adevărul despre această jignire adusă armatei israeliene înainte de a o pronunța.
Mulțumesc.
Corecturi la textul pe care l-am scris:
– Până și ONU care nu este prietenul nostru a anunțat că numărul de copii uciși în Gaza raportat de Hamas a fost exagerat.
– Holodomorul, cauzat de Stalin în Ucraina.
Stimată d-nă Delia B. Jacob, din postura de creștină româncă, vă felicit pentru ideile d-voastră pline de o cumpătare și moderație demne de apreciat! Căutați explicații și modalități de nuanțare a unor realități, ceea ce ar trebui să facă toată lumea. Anumite demersuri, dacă sunt exagerate sau manifestate în mod prea apăsat, pot produce un efect contrar celui scontat.
Dna Anca Laszlo – Din cele scrise de dvs. e evident că aveți aceeași înțelegere cu dna Delia Jacob – 1 -pentru subiectul Legea Vexler – 2 – pentru subiectul Gaza. Soția mea, romîncă, și cu mine vedem la fel cu dvs.- 1 – și sîntem la polul opus în ceeace privește – 2 –
Dumneavoastră respingeți genocidul din Gaza?
Intelegeti despre ce vorbiti?
Cunoasteti definiția genocidului?
Ați urmărit războiul din Gaza? Aveți idee de evenimentele de acolo în timpul acestui răzbi?!
O mărturisire: după ce am găsit această bucată de frază in articol, m-am oprit din cititul lui….
GbM
Delia, apreciez foarte mult , efortul si complexitatea raspunsurilor oferite ca urmare a comentariilor.
As semnala cateva impresii, si ele foarte personale.
In incercarea de a-ti pastra pozitia cu demnitate, exprimi o atitudine echilibrata consolidata nu numai de experienta proprie, ci si de investigatii si cunostinte culturale complexe.
Nu stiu ce inseamna “a iubi enorm Israelul”, nu cred ca o tara poate fi iubita enorm. E si o contradictie fundamentala aici. Israelul dupa spusele cercului pe care il mentionezi a avut o actiune genocidala in Gaza. Am asistat ieri la o conferirnta a facultatii de Arte a Universitatii din Haifa.
Toti participantii, profesori in special, cadre academice aproape in totalitate impartaseau aceeasi opinie. Nici o voce nu s a impotrivit, erau circa 40 de oameni.
In abordarea acestei opinii, dusa la extremum populatia israeliana este duala, dar opinia exista, am avut o revelatie, desi contradictorie, dureroasa, dar ce nu poate fi usor negata
Cum s a ajuns la 7 oct? Chiar in modestele mele articole, inaintasem pareri, in parte cel putin, sigur erau fondate.
Cred ca din niciuna din convingerile tale, n-ar putea cineva deduce ca esti “de dreapta” in vreo privinta. Incerci sa vezi lucrurile printr-o prisma cu multe fatete si te pui in situatii diferite, subliniind multlateralitatea , atat timp cat nu se trec unele granite.
Am urmarit cum.s a produs reactia impulsiva a lui Vexler, ea a venit in urma insistentei binevoitorilor de a-l perturba. Cu toate acestea, discursul care a urmat a fost calm si de apreciat, in ciuda prezentelor si atacurilor verbale survenite in jurul sau. Interdictiile unei asemenea legi trebuie insa sa se refere nu numai la fapte, ci si la vorbe sau la afirmatii, acestea genereaza in timp faptele (asasinarea lui Rabin e un exemplu in acest sens, instigarea trebuie prevenita si pedepsita)
Dragă Veronica,
Din ce am înțeles din comentariul tău, ceea ce știam și eu este faptul că învinuirea cu genocid a Israelului este contagioasă și aproape universală. Unul copiază de la celalalt, dar niciunul nu-l poate demonstra fiindcă nu a existat. În război mor oameni și pretenția că victimele trebuie să fie proporționale este penibilă:
– Cine au fost criminali la 7 octombrie 2023 și nu luptători cum au fosr prezentați de către BBC? – Hamas.
– Cine și-a sacrificat populația ascunzându-se după ei în blocuri, spitale sau școli trăgând de acolo rachete spe noi? Hamas.
– Cine a construit sute de km de tunele pregatindu-se pentru război – Hamas.
– Cine a furat alimentele primite de la organizații umanitare și a înfometat populația fășiei Gaza – Hamas.
.- Cine a folosit sutele de milioane de dolari primite de la Qatar pentru înarmare în loc să îmbunătățească traiul populației? – Hamas.
– Cine se reînarmează în această perioadă de așa zisă MOU sau armistițiu? – Hamas.
– Cine le dădea în timpul conflagrației și continuă și astăzi să le dea ajutor umanitar, apă și energie electrică? Israei.
Nimic nu este inventat precum “genocidul” ci totul este documentat și filmat.
Începutul înțelepciunii este să recunoști că nu știi chiar totul și să înveți. Și eu chiar nu știam despre politica de maghiarizare de după 1867.
Cât despre nemulțumirea intelectualilor români că evreii se țin la o parte și nu învață limba țării, au și ei dreptate în felul lor, dar fenomenul e mult mai complex decât li s-a părut lor. (Articolul meu, „Origini”, aduce unele amănunte suplimentare în această privință.) Dar, până la urmă, vinovate erau ambele părți, pentru că legislația punea piedici în calea întegrării evreilor.