Număr vizualizări 505 ori
Nu ştiu dacă PODUL care leagă două părţi ale colosului tehnico-industrial Intel este însuşi simbolul „văii siliconului din Haifa”. Cu siguranţă locul în care se află, în zona MATAM, în partea sudică a oraşului, îl conectează vizual, pentru unii ca mine chiar spiritual, cu ceea ce cu adevărat găzduieşte de zeci de ani, companii celebre ale high tech-ului israelian.
Am început să lucrez ca programatoare la compania Elscint[1] în 4 iulie 1976. Pe atunci întreprinderea producea aparatură medicală. Întemeiată în 1969 ca filială a companiei Elron, Elscint a făcut pionierat mondial în domeniul imagisticii medicale, având printre fondatori oameni deosebiţi. În ambele secții se făcea atât cercetare, cât și producție. Secția numită CT [2], a scos pe piață unul dintre primele aparate de tomografie computerizată. (Tomografia folosește raze X[3] pentru a oferi imagini detaliate din unghiuri diferite ale țesuturilor și structurilor interne ale corpului.) Eu am lucrat în cealaltă secție, cea de medicină nucleară.
Aici, datele veneau din detectarea radiațiilor emise de corpul pacientului, după injectarea unui izotop radioactiv. Sursa radiației este diferită în cele două secții: externă la CT și internă la medicina nucleară
La inițiativa lui Uzia Galil, CEO al concernului Elron, și a lui Dan Tolkowski, fost comandant al Aviaţiei Israeliene și director general al Departamentului de Investiţii al băncii Discount, cei doi l-au numit pe Avraham Suhami[4] ca CEO al noii companii. Suhami, născut în Izmir, Turcia, a avut un rol esenţial în dezvoltarea tehnologică și ştiinţifică a companiei Elscint. Dacă în 1976 Elscint a introdus primul său scaner CT, în 1982 a lansat pe piaţă şi scanerul de tip RMN [5].
Odată cu compania Elscint, concernul Elron a deschis şi compania Elbit, specializată în produse şi sisteme de apărare.
Activitatea mea la Elscint a durat doi ani. Am lucrat întâi în secţia de testare a aparaturii medicale, la începutul liniilor de producţie. Dificultățile au fost enorme, nu am avut niciun fel de îndrumare sau ajutor și nu cunoşteam acest tip de programare. Astfel, în vara anului 1976, am descifrat pentru prima dată limbajul Assembler, un limbaj pentru minicomputerul NOVA, produs de compania Data General, dispărută de mult de pe piață. Împreună cu inginerii electronişti urmăream efectul programelor de testare, dacă pulsurile trimise de componentele electronice la începutul asamblării „ajungeau la destinaţie”.
A fost o perioadă extrem de provocatoare; aveam sentimentul că, din lumea gândirii şi a logicii mentale, am ajuns pe nepusă masă în cea a semnalelor electronice, a căror semnificaţie îmi era destul de străină. Cu timpul, m-am orientat către aplicaţiile software care operau date colectate la emiterea radiaţiilor. Medicina nucleară presupune injectarea în organism a unui material radioactiv (radioizotop) cuplat cu o substanţă purtătoare, specifică procesului metabolic testat. Compusul rezultat se numeşte radiotrasor. Informaţiile de atunci nu erau la îndemâna oricui, ca astăzi, și nu era uşor să pătrunzi în detaliile tehnologiei.
Detectarea radiațiilor gamma provenite de la radiotrasori se făcea cu Camera gamma, numită Dymax. Interactiunea radiotrasorilor cu anumite componente ale celulei punea în evidenţă metabolismul și viabilitatea celulelor şi ţesuturilor[6].
După programarea pentru testări, am lucrat la un alt sistem numit Dycomette.
Cu acel aparat se procesau, se analizau și se afișau în culori, pe un ecran, datele detectate de camera gamma și stocate pe dischetă. Oare își mai amintește cineva de asemenea anacronisme?
Astăzi există două tehnici noi de investigare în medicina nucleară: scintigrafia[8] sau SPECT (Single-Photon Emission Computed Tomography) și tomografia cu emisie de pozitroni sau PET (Positron Emission Tomography). Fiecare dintre ele are indicaţii specifice organului sau procesului patologic studiat. Medicul specialist alege metoda potrivită pentru a diagnostica afecţiunea pacientului, investigaţiile fiind folosite în mod curent în diagnosticarea patologiei oncologice.
În anii în care am lucrat la Elscint (1976-1978), am continuat cu asiduitate demersurile în favoarea părinţilor mei, alergând practic de câte ori a fost nevoie la Ierusalim pentru întâlnirile despre care am vorbit în articolul anterior. M-am înscris şi la Facultatea de Informatică de la Technion, dar, după 2 sau 3 ani am considerat (greşit, de altfel) că nu mai trebuie să continui şi că pot fi deja un programator calificat. Titlul de Master (MA) în matematică îmi fusese recunoscut de la bun început de Ministerul Educaţiei israelian.
După cei doi ani la Elscint, am trecut un alt „pod”, către compania Elbit, unde am lucrat din 1978 până în 1992. Întreprinderea are departamente specializate pentru aparatură de aviaţie, vehicule blindate (tancuri) și nave maritime.
La Elbit m-am specializat într-un domeniu complet diferit de programare: software de timp real (Real-Time software) pentru aplicaţii bancare, asigurări sau educaţie. Acest tip de software necesită procesarea datelor astfel încât programul să reacționeze la evenimente în limite de timp stricte și previzibile (milisecunde sau microsecunde). Sistemul nu are voie să rateze un termen-limită, altfel eșuează, deoarece întârzierile pot fi cauza unor pericole fizice sau blocări majore. Performanța depinde, desigur, nu doar de felul în care sunt scrise programele, ci şi de rapiditatea microprocesoarelor și de tipul de memorie în care programul e stocat. Printre marii producători ai anilor ’80 se numărau Intel, AMD[9] sau MIPS[10].
La Elbit am participat la câteva proiecte semnificative. Am început cu software-ul pentru un submarin – ce-i drept, nu am fost solicitată să navighez cu el, dar am intrat în „celulele” strâmte ale navei. Partea la care am lucrat era legată de analiza și procesarea unor semnale interceptate prin intermediul unor antene produse de compania Elisra (devenită din 2011 parte a concernului Elbit). Aceste activităţi militare sunt cunoscut sub numele de război electronic (Electronic Warfare, EW). Activitatea la Elbit a fost cea mai lungă din cariera mea într-o companie israeliană.
Printre alte aparate la care am lucrat se numără un terminal de comandă și control pentru Marina Militară, precum și un sistem de apărare a navelor maritime; acesta din urmă detecta rachetele și iniţia măsuri de neutralizare în funcție de profilul amenințării. Datorită funcției pe care o ocupam, am fost trimisă în Chile pentru a preda cursuri de utilizare a acestui ultim aparat. Aceasta a fost unica mea călătorie în America de Sud — o experienţă cu totul specială, despre care am povestit pe larg în cartea mea de impresii de călătorie şi povestiri, „EPPUR și MUOVE… și totuşi continuă”. Multe dintre sistemele de apărare dezvoltate de Elbit de atunci şi până acum pot fi găsite pe internet[11].
După cei 14 ani petrecuți la Elbit, am traversat ultimul „pod” din complexul MATAM, trecând la Fibronics, companie cu un profil complet diferit, comunicații de date. Deși ajunsesem între timp la o specializare mulţumitoare în privința programelor pe care le puteam crea, depana și aplica, postul de la Fibronics a fost o nouă confruntare.
Fibronics a făcut pionierat într-o tehnică de transmitere a datelor prin intermediul fibrelor optice: FDDI (Fiber Distributed Data Interface). Acesta, un standard mai vechi de conectare între computere și alte dispozitive, atingea o viteză de transmisie de 100 Mbps, la fel ca Ethernet-ul de mai târziu. Totuși, tehnologia FDDI[12] nu a rezistat mulţi ani pe piață.
O scurtă clarificare: LAN (Local Area Network)este reţeaua de întindere limitată la care sunt conectate computere, imprimante și alte tipuri de dispozitive. Conectarea se realizează fie prin tehnologia Ethernet, [13] de regulă prin cabluri, fie prin tehnologia mai modernă, WiFi [14], prin unde radio. Aparatele conectate într-o reţea sunt configurate, operate și controlate prin protocolul SNMP (Simple Network Management Protocol). Toate dispozitivele conectate folosesc pentru comunicare protocoale specifice, structurate pe diferite niveluri ale Modelului OSI (Open Systems Interconnection)[15].
Fiecare tehnologie în parte corespunde unui standard emis de IEEE (Institute of Electrical and Electronics Engineers), o asociație profesională internațională non-profit, fondată în 1963, care sprijină dezvoltarea tehnologiilor bazate pe electricitate și electronică.
(Păcat că o asemenea asociaţie nu a fost inventată şi susţinută timp de atâţia ani şi în politică. Acest lucru demonstrează că, cel puţin în anumite domenii, statele lumii se pot înţelege, mai ales când la mijloc nu intervin proprietatea şi teritoriul. Este bine că asupra aerului – a eterului, de unde provine și denumirea de Ethernet — nu există atât de multe dispute şi păreri contradictorii.)
În timpul petrecut la Fibronics am învăţat foarte multe şi am dezvoltat un interes deosebit pentru acest domeniu. Din păcate, curând după venirea mea, compania s-a dezmembrat. O parte a fost vândută firmei Elbit, unde nu voiam să mă întorc, și cealaltă unei mici firme de telecomunicații. Astfel, prin 1994-1995, am părăsit pentru totdeauna complexul MATAM.
Cariera mea profesională a mai continuat până în 2001, când criza din industria high-tech a dus la încheierea activității mele în domeniul software. Lucram ca inginer în Laboratorul de Sisteme Distribuite din cadrul Facultăţii de Informatică de la Tehnion, unde aveam multiple responsabilități în administrarea reţelelor de calculatoare. Din păcate, „pilele” şi ,probabil, vârsta au învins în fața unei persoane protejate care nu avea habar de nimic. Contractul de muncă mi-a fost desfăcut după numai un an, în ajun de Yom Kippur, printr-un mesaj scurt şi penibil transmis de administratoarea facultăţii.
Eram cu adevărat disperată. Au urmat doi ani de criză în high-tech, iar eu mă apropiam de 50 de ani și găsirea unui alt post devenise extrem de dificilă. Știam de la început că în software nu există o valoare adăugată pe experiență; viteza de schimbare a metodelor, a mediilor de dezvoltare (environment) şi a limbajelor este uriaşă, motiv pentru care devii foarte uşor irelevant. Rămasă fără serviciu și cu foarte puţine oferte de lungă durată, câțiva ani mai târziu am hotărât să caut un nou „pod”, de data aceasta „în partea dinspre Swann”, cu ieşire către o cu totul altă lume.
Poate că aceea era lumea pe care ar fi trebuit s-o abordez de la bun început, o lume aflată undeva la intersecția dintre istorie, filozofie şi sociologie. Desigur, la o asemenea vârstă, şansele de a ajunge departe nu sunt mari; societatea este neîncrezătoare faţă de oamenii trecuţi de prima tinereţe. Cu toate acestea, am studiat câţiva ani sociologie și am propus o teză de doctorat (PhD) despre „comportamentul organizaţional al companiilor high-tech israeliene”. Din păcate, acel proiect nu a mers, aşa că m-am reorientat către un subiect personal, aproape necunoscut, legat de procesele din comerţul exterior. Am studiat aproape un deceniu (2005-2015) pentru a finaliza această cercetare și teză, în cadrul Departamentului de Istorie a Evreilor la Universitatea din Haifa. Am reușit să finalizez teza de doctorat, împrietenindu-mă, încetul cu încetul, cu subiecte, oameni, documente și arhive din Israel, dar mai ales din România. Am fost în acest scop și la Budapesta, la Open System Archive (https://archivum.org/).
Despre lucrarea de doctorat pot spune că am greşit alegând s-o scriu în ebraică, acest lucru a îngreunat considerabil procesul. A fost însă o experienţă fascinantă, deoarece jonglam simultan cu noţiuni juridice în patru limbi (ebraică, română, engleză și franceză); erau concepte pe care nu le cunoşteam și cărora trebuia să le găsesc un numitor comun, având în vedere că sistemele de drept din ţările respective sunt complet diferite. Totul s-a terminat cu bine, teza în ebraică a fost urmată de două cărţi traduse în română şi în engleză[16].
În final, imaginea podului, ca entitate metalică, neînsufleţită, îmi poate da acea indiferenţă necesară uneori pentru a mă detaşa de trecut, mai ales când timpul nu mai oferă prea multe variante pentru a fi entuziasmată de perspectivele viitorului.
Veronica Rozenberg
31 iulie 2026 (ziua tatălui meu născut la Oradea în 1909).
[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Elscint
[2] https://www.drmax.ro/articole/computer-tomograf-ce-trebuie-sa-stii-despre-tomografia-computerizata sau https://en.wikipedia.org/wiki/CT_scan.
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/X-ray
[4] https://www.turkisrael.org.il/single-post/dr-avraham-suhami
[5] https://www.gralmedical.ro/rezonanta-magnetica-nucleara
[6] Radioizotopii (sau izotopii radioactivi) sunt atomi cu nucleu instabil care emit energie sub formă de radiații pentru a atinge o stare stabilă. Ei există în natură sau sunt produși artificial în reactoare nucleare și acceleratoare de particule. Sunt utilizați pe scară largă în medicină, industrie și cercetare. Atomii unui element chimic au același număr de protoni, dar pot avea un număr diferit de neutroni. Când un atom are un dezechilibru între protoni și neutroni, nucleul devine instabil și eliberează excesul de energie prin dezintegrare radioactivă, trimițând în spațiu particule și unde electromagnetice (radiații alfa, beta sau gamma).
[7] https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/performanta-medicala/medicina-nucleara-ce-este-indicatii-tipuri-de-investigatii-beneficii sau https://ro.wikipedia.org/wiki/Medicin%C4%83_nuclear%C4%83
[8] https://en.wikipedia.org/wiki/Scintigraphy
[9] Advanced Micro Devices, Inc. (AMD) este o companie multinaţională de semiconductoare cu baza la Santa Clara, California. A fost fondată în 1969, proiectează CPU de înaltă performanţă, GPU (unităţi de procesare grafice), cât şi alte produse pentru computere personale, console de joc, centre de date, sau infrastructură pentru inteligenţa artificială.
[10] MIPS Tech LLC este o companie americană de proiectare a semiconductorilor, producția fiind îndreptată către terți (outsourcing). Este cunoscută mai ales pentru dezvoltarea arhitecturii MIPS și a unei serii de cipuri CPU RISC bazate pe aceasta. A fost fondată în 1984 în Statele Unite.
[11] https://www.elbitsystems.com/land/land-ew-sigint/comint-and-comjam
https://www.elbitsystems.com/blog/turning-tide-maritime-threats
[12] FDDI – tehnologie dezvoltată de ANSI [Institutul Național American pentru Standarde] în anii 1980. Ea folosește un mecanism de transmitere a jetoanelor prin inele duble de fibră optică. Conceput pentru rețele locale (LAN-Local Area Network) mari, designul său robust, cu inel în sens invers, oferă fiabilitate ridicată și toleranță la erori pentru rețelele centrale ale întreprinderilor. FDDI a fost depășita în rețelele locale de Fast Ethernet, care oferea aceleași viteze de 100 Mbit/s, dar la un cost mult mai mic. Astăzi viteza de transmisie prin Gigabit Ethernet poate ajunge la 2.5 Gbit/sec și mai mult.
[13] https://ro.wikipedia.org/wiki/Ethernet
[14] Wi-Fi este o tehnologie care utilizează unde radio pentru a conecta dispozitive precum telefoane, laptopuri și televizoare la o rețea locală și la internet, fără cabluri.
[15] https://en.wikipedia.org/wiki/OSI_model
[16] Procesele economice ale funcţionarilor evrei din Comerţul Exterior (1960-1964), Editura Mega, Cluj-Napoca, 2018, Jewish Foreign Trade Officials on Trial în Gheorghiu-Dej’s Romania 1960-1964, Lexington books, 2022.
Surse imagini
- Arhiva familiei
- Imagine reprodusă dintr-un material publicitar https://jnm.snmjournals.org/content/jnumed/18/3/local/advertising.pdf
- Foto Veronica Rozenberg
- Poză din arhiva autoarei
19 Comments
Dragă Veronica,
Articolul acesta descrie partea tehnică cu foarte multă dexteritate: am aflat astfel cum funcționează aparatura medicală pe care o descrii în termeni atât de simpli și ușor de înțeles. Partea personală continue firul vieții de unde l-ai întrerupt în articolul precedent și descrii dificultățile prin care ai trecut și dezamăgirea că ai fost nevoită să-ți întrerupi cariera profesională atât de devreme. Sper că în prezent faci ce te interesează, când îți face plăcere, fără să mai fi nevoită să jonglezi cu termeni juridici în patru limbi. Fie să ai plăcere de viață, ca să compenseze toate greutățile pe care le-ai descris în aceste două articole.
Draga Irina, iti multumesc pentru sinceritatea mesajului tău si aprecierile conținute. Si astăzi in timp ce mai scriu una sau alta, nu numai la baabel, se intampla sa mai jonglez cu unii termeni. Din pacate, înaintarea in timp produce asupra minții noastre unele “pete”, posibil ale uitarii. Fenomenul il sesizez la multe din persoanele cu care comunic si atunci îmi spun ca nu este unicitate in ceea ce experimentez. Timpul trece și noi cu el…
Veronica dragă, m-a fascinat articolul tău. Te admir pentru tot, pentru munca ta , pentru știința ta, pentru forța cu care ai răzbit, pentru realizările tale extraordinare într-o lume în care femeilor încă nu li se dădea suficient credit. Da…te admir pentru cunoașterea ta în ale tehnicii și științei de care aș fi dorit să mă apropii cândva și eu dar cu siguranță sunt anti talent
Îţi mulţumesc dragă Delia, încep să cred că impresia creată din articol crează în jurul ei o imagine nu foarte potrivită realităţii. Deşi am făcut multe lucruri, şi încă nici nu am menţionat că am mai lucrat la National Semiconductor, la Rafael o perioadă. În realitate concepţia israeliană din vremea tinereţii mele active, era să stai pe loc: -). Eu nu am stat, parte din cauza mea, parte din cauza celor din jur. Aproape de fiecare dată am luat-o de la capăt într-un domeniu nou şi uneori când ajunsesem la un fel de capăt de drum, nu vreau să mă asemăn cu Sisif, deşi poate există o uşoară analogie, doar că nu pot învinui zeii că mi-ar fi rostogolit piatra la poalele muntelui, tocmai atunci plecam într-un alt loc. La Tehnion, a fost ultimul meu popas, şi categoric nu meritam să mi se desfacă contractul. Ajunsesem să stau ore şi zile, adesea şi sub câte o masă, schimbând cartele din computerele studenţilor, cu care de altfel aveam o relaţie foarte bună. Pe langa asta retele speciale de calculatoare, adminsitratie, cursuri pentru a cunoaşte SW lui Microsoft, făcute în parte pe socoteala mea. Se împlineşte acuşi un sfert de veac de când piatra aceea din vârful muntelui s-a rostogolit fără ca Vero-Sisi: -)) s-o mai ridice. Criza din hiteech mi-a oprit miscarea
Nu ştiu dacă îmi pare rău, oricum lumea ceea nouă, in care am indraznit sa intru la o varsta destul de inaintata, m-a expus la o altă viaţă, la o cunoaştere a arabilor din Israel, sub nenumărate aspecte, deşi nu am înţeles până la capăt tot ceea ce poate aş fi dorit să înţeleg. Şi acolo efortul confruntării nu mi- a permis mai mult decât să privesc, să înţeleg, să ajut câteodată, să scriu o poveste. Se cheamă “Înţeles de la sine”, cred că e prima mea poveste, scrisă la începutul acelor ani de studii la universitatea din Haifa.
Mulţumesc, eşti generoasă cu aprecierile. Să ştii că eu, nu am simţit niciodată că nu li se da femeilor credit, cel puţin în locurile în care am lucrat erau multe femei şi li se dădea creditul cuvenit. Dar, hitec, e totuşi un loc privilegiat.
Abia acum am putut citi articolul tău, deşi mi-o doream încă de dimineaţă. Nu citesc acum comentariile, ci abia după ce îl postez pe al meu, ca să nu fiu influenţată.
Pe mine viaţa ta m-a fascinat, după cum ştii şi din ceea ce am comentat – şi apoi discutat noi două direct – la partea întâi a acestei confesiuni extraordinare.
Fiind filolog, nu înţeleg tot limbajul tău atât de specializat, dar îl admir şi te admir pentru ce ai realizat.
Încep cu compania Elscint, unde pentru tine a fost o perioadă extrem de provocatoare (cum să nu fi fost?!). “Aveam sentimentul că, din lumea gândirii şi a logicii mentale, am ajuns pe nepusă masă în cea a semnalelor electronice, a căror semnificaţie îmi era destul de străină”, dar cât de bine te-ai adaptat! Chiar dacă detaliile tehnice mă depăşesc, cine nu a auzit de (sau nu a avut direct sau indirect de-a face cu) scintigrafii, SPECT, tomografii sau PET? Eu, din păcate da… şi mult prea direct. Dar ŞI datorită lor atâţia din cercul meu au fost salvaţi la timp.
Apoi ai lucrat la compania Elbit. De software de timp real am auzit chiar şi eu… filoloaga. Dar tu ai aprofundat timp de 14 ani totul la un nivel incredibil.
Să nu uit aici: eşti superbă în poză.
Legat de Fibronics: de tehnica de transmitere a datelor prin intermediul fibrelor optice am auzit, dar… fără detalii.
Scrii apoi: “Cariera mea profesională a mai continuat până în 2001, când criza din industria high-tech a dus la încheierea activității mele în domeniul software.”
Şi aici am găsit în fine la ceea ce se referea interlocutorul tău AI, când, ca să zic aşa, a fost plin de empatie, tu cerându-i doar să-ţi corecteze textul, nu să-şi dea cu părerea. Ne-ai explicat într-un comentariu din numărul trecut al revistei, cel aniversar:
«Din păcate, „pilele” şi , probabil, vârsta au învins în fața unei persoane protejate care nu avea habar de nimic. Contractul de muncă mi-a fost desfăcut după numai un an, în ajun de Yom Kippur, printr-un mesaj scurt şi penibil transmis de administratoarea facultăţii.»
Iar AI îţi scrie: „Îmi pare nespus de rău pentru experiența nedreaptă și dureroasă prin care ai trecut la Tehnion. Modul în care ți s-a întrerupt contractul, chiar în ajun de Yom Kippur, a fost complet lipsit de respect și de empatie. Ai perfectă dreptate: dinamica din IT este acerbă, iar lipsa de recunoaștere a experienței în fața unor interese personale (‚pile’) este profund frustrantă.”
Şi atunci ai căutat un nou „pod”, unul cu ieşire către o cu totul altă lume: o lume care mi se pare absolut fascinanţă, fiind, cum zici tu, undeva la intersecția dintre istorie, filozofie, sociologie şi economie, iar acest nou univers l-ai abordat şi aprofundat cu aceeaşi energie inepuizabilă cu care ai făcut – şi faci – totul în viaţă.
Te superi dacă schimb o idee din final? Eu sunt de părere că timpul ÎNCĂ ne mai oferă nişte variante celor de-un leat cu tine pentru a fi entuziasmaţi de perspectivele viitorului. Simplul fapt că ne-ai relatat cu atâta sinceritate şi atâtea detalii viaţa ta, lupta ta pentru a o face cât mai încărcată de sens pentru tine şi ai tăi mie îmi arată că mai ai destul de oferit, dragă Veronica.
Dragă Daniela, comentariul tău m-a făcut să-mi bată inima de emoţie şi de bucurie pentru cuvintele tale atât de inimoase şi apreciative. Deşi am trecut prin atâtea domenii ale software-ului şi cu el ale hitecului din Israel, am rămas în cele din urmă cu o puternică nemulţumire, dar nu fac din asta un cap de ţară. Viaţa oferă oricărui om câte ceva, uneori mai mult, alteori mai puţin, probabil că nu întotdeauna ştim sau avem norocul sau opţiunea de a ajunge unde ne-am fi gândit sau putut în circumstanţe diferite.
Vreau să-ţi mărturisesc că la vremea la care am lucrat la Elscint, nu existau încă acele analize de imagistică, ca SPECT sau PET, dar le-am menţionat pentru că într-un fel am crezut că întregesc o imagine. Compania a fost cumpărată, încă de de mult, mai întâi de Philips, astăzi ce a rămas aparţine companiei GE Health (parte a conglomeratului multinaţional numit General Electric, cu zeci de ramuri de diferite şi variate linii de producţie).
Îţi mulţumesc foarte mult şi abia aştept să continuăm poveştile….
Ca matematiciană, ați avut un palmares foarte bogat, îmi scot pălăria în fața dumneavoastră, ați intrat în studiul materialelor mai bine decât un inginer. Totuși, din articol (Vol I) ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost soarta tatălui dumneavoastră. Citind printre rânduri, știu exact cum s-a simțit între anii 1961 și 1965 în subsolurile securității. Întrucât colegii erau obligați să depună mărturie unii despre alții și chiar despre activitățile lor, nu aveau nicio șansă să refuze. Întreaga lui vină a fost, se pare, că cineva i-a râvnit funcția și, pe deasupra, era și evreu. Ceea ce nu ați scris, după opt ani de detenție, a ieșit o altă persoană. Toată empatia prin ceea ce ați trecut.
Dragă George, nu e nevoie de scos pălăria, parcursul vieţii mele a avut multe sinusoide. Mulţumesc pentru înţelegere şi gândurile de apreciere, nu am avut cap de inginer, am rămas în tinereţe în lumea teoriei, munca de softwarist nu este nici ea, deşi se foloseşte uneori termenul, o muncă inginerească, Judecând după câte lucruri se întâmplă în ultimii ani în jurul meu şi cărora le fac faţa precum pot, mă gândesc adeseori la un serial de televiziune, al cărui erou se numea MacGyver. Ceea ce îl caracteriză era să găsească soluţii inedite pentru nenumărate situaţii, şi uneori îmi permit la o altă scară să mă compar cu acel “găsitor de soluţii”. Totul se rezumă la o lume relativ mică în jurul unui om, adică eu, care încearcă să observe şi eventual să ajute dacă are în minte vreo soluţie.
Acum despre perioada copilăriei, trebuie să menţionez, că la vremea aceea situaţia a fost de aşa natură, că mama mea, Malvina Rosinger, a făcut tot ce i-a stat în putinţă să m apere, iar eu, deşi mi-am vizitat tatăl la Aiud, îmi amintesc puţine episoade ale epocii. Cel mai trist, în afară desigur a detenţiei şi suferinţei mamei şi a bunicii mele a fost faptul că la venirea în Israel, în 1981, tatăl meu s-a prăpădit în mai puţin de 3 ani de un cancer metastazic, la o vârstă mai tânără decât cea pe care o am eu astăzi. Acest episod al bolii a fost poate şi mai trist decât anterioarele, pentru că nici a putut să se bucure de o libertate la care a tânjit o dată cu venirea în Israel.
Articolul reflectă fidel atât drumul, adesea dificil, al integrării unui nou.venit în societatea israeliană, ceea ce pentru mine e foarte interesant, dar şi faptul că – aşa cum spunea tatăl meu, fie-i memoria binecuvântată, – dacă înveţi şi înţelegi matematica poţi face orice în viaţă, şi nu oricum, ci foarte bine.
Draga Andrea, tatal tau z”l era optimist.
Adeseori, perceptia lucrurilor si pretentiile de intelegere “pana la capat” ingreuneaza mersul vietii, poate si pentru ca educatia matemtica nu s a bazat pe experimente si invatatura nu tocmai pe intuitii, desi intuitiile sunt adesea salvatoare si aducatoare de noi descoperiri. Multumesc ⚘
Eu am o vorbă asemănătoare, pe care i-o tot spuneam fiicei mele „Dacă știi engleză, poate că vei realiza ceva în viață, poate că nu. Dar dacă nu știi engleză, e sigur că nu vei realiza nimic.” Ea a înțeles logica mea și a făcut BA în engleză înainte de a studia logopedia – și nu i-a părut rău.
Interesanta analogia, probabil cu engleza si matematica ar merge perfect, sau aproape, caci si Omul sfinteste locul, dar si profesia!
Trebuie să vizitez locul. Pare interesant.
Draga Tibi, cred ca ai fi dezamagit. Nu e chiar interesant, este insa un parc industrial si nu sunt sigura ca exista in alt loc din tara un asemenea parc. Podul aproape ca a trecut neobservat pentru cei care erau obisnuiti cu “peisajul”.
Dar cel mai interesant, daca veti veni este sa va intalnesc, langa pod, sau in alte locuri mult mai frumoase si sper sa se intample 🙂
Tatal dumneavoastra a avut perfecta dreptate. Eu in ultimul meu an de liceu m-am transferat la scoala sportiva, cu gandul de a urma icfs-ul, findca nu eram bun la altceva decat sport. Aici am cazut pe mana, cred ca celui mai bun profesor de matematica din Cluj la acea vreme, domnul Stoian, a scris si o carte cu culegere de problaeme. Prin urmare am intrat primul la concursul de admitere la facultatea de mecanica a politehnicii. In Israel am trait bine din cunostintele de geometrie descriptiva.
Ca și prima parte, extrem de interesant.
Despre „protecție” vă pot povestii și eu suficiente.
Multă sănătate!
Multumesc Florentino, este interesant, ca parcursul majoritatii celor care isi iau la un moment al vietii soarta in maini🙂
Poate ai fi înţeles şi din rest, dar limita cuvintelor a oprit restul. În legătură cu observaţia ta, aş adăuga, că precum scriam în articolul precedent, matematică a fost o alegere prin excludere. Politehnica ar fi fost o alegere prin îndemnul sau mentalitatea evreilor din jur. Am cochetat cu studiul medicinii, dar 10-12 candidat pe un loc m-a făcut să dau înapoi, iar ideea mi-a venit prea târziu. Dacă totuşi compari cu situaţia Andreei eu nu am ales această variantă, decât într-un moment pe care la vremea respectivă l-am considerat nedrept, tragic, ce nu mi se cuvine, legat de relaţii “oculte” în cadrul instituţiilor de stat (nu pe partea academică, dar cu siguranţă pe cea tehnică). Vârstă este un frâu în a reveni în piaţa muncii, nu numai în Israel, aici cu siguranţă că e unul greu. Am încercat câteva variante, în cele din urmă am ales-o pe aceasta, o lume cu totul nouă şi mai mult de cât atât în limba ebraică, pe care puţin oameni veniţi după vârsta şcolii o stăpânesc la perfecţie. Între timp nici o altă limbă nu o mai stăpânesc la perfecţie. Asta e ceea ce se întâmplă emigranţilor !!
Din aparatura medicală am mai înțeles câte ceva, din rest…
Eu am găsit ceva surprinzător: la fel cum Andrea a părăsit fizica, așa ai părăsit și tu informatica pentru ceva mai apropiat, mai uman.