Număr vizualizări 9 ori
Într-un articol anterior întitulat Termeni şi condiţii. Cum m-a costat 280 de Euro un serviciu unic de 1,95 (https://baabel.ro/2026/08/termeni-si-conditii-sau-cum-m-a-costat-240-de-euro-un-serviciu-unic-de-1-95/) relatam pe îndelete cum am fost “jecmănită” timp de 7 luni (dec. 2025 – iulie2026) de către entitatea „celmaibunpdf” care, profitând de neatenţia mea mi-a descărcat lunar de pe card câte 39,95 de Euro, în contul unei plăţi unice de 1,95 (contravaloarea lipirii a două documente pdf).
În urma păţaniei, mai exact retragerea a circa 280 de Euro de pe un card de rezervă pe care, din fericire, nu aveam mai mulţi bani, am tras învăţămintele următoare: verifică-ţi periodic soldul de pe card, accesează-ţi mai des adresa de e-mail secundară, inclusiv SPAM, şi citeşte cu atenţie „termenii şi condiţiile”, oricât de mici ar fi caracterele cu care sunt scrise şi oriunde s-ar afla ele. În cazul de faţă, se aflau pe o dovadă de plată trimisă prin e-mail (intrat direct în SPAM).
După ce mi-am pus cenuşă în cap şi am scris un articol care atrăgea atenţia asupra acestor elemente, m-am liniştit şi era cât p-aci să mă împac cu ideea că am fost “bună de plată”. Punct.
Numai că, recapitulând cele petrecute, am observat câteva nereguli. În termenii şi condiţiile „lor” erau mai multe contradicţii: perioada de încercare era de 7 zile, dar dezabonarea trebuia făcută în primele 24 de ore, altfel deveneai automat abonat. Nicăieri nu apărea explicit valoarea abonamentului, 39,95 Euro, iar în cele şapte luni cât mi-au încasat această sumă nu am primit nicio confirmare prin e-mail pentru plăţile descărcate.
În consecinţă, am decis să încep acţiunea de recuperare a banilor. Nu m-am adresat vreunei case de avocatură, ci noului meu companion polivalent, AI – asistent digital în probleme de redactare şi autor debutant la Baabel –, sperând că îşi va dovedi competenţa şi în acest domeniu.
Aşa s-a alcătuit formaţia de dublu AJ & AI[1] şi a început meciul (ca să nu spun bătălia) cu echipa numeroasă a firmei „celmaibunpdf” care evolua sub numele Customer Care. De-a lungul celor patru săptămâni de corespondenţă, am avut drept interlocutori pe Tom, Isabella, Caleb, Malcolm, Xander, Edith, Sofi, Mary – sper că i-am enumerat pe toţi – şi, de obicei, dacă răspundeam unuia dintre ei, replica venea din partea altuia.
Meciul a început de la scorul de 0 la 7, adică din stadiul în care eu încasasem şapte goluri pe cardul bancar şi nu recuperasem nimic.
La început ne-am lovit de replica dură „politica firmei noastre nu admite rambursări”, la care am răspuns reclamând neclaritatea termenilor şi condiţiilor, precum şi incorectitudinea procedurii de descărcare a tranşelor lunare. A urmat un oarecare dezgheţ, concretizat prin oferta unui abonament gratuit pe doi ani, pe care l-am respins explicând că nu avusesem nevoie de abonament, ci de de un serviciu unic pe care l-am achitat pe loc.
Am plusat, scoţând din teacă o armă mai agresivă: posibilitatea de a ne adresa arbitrului federal: autoritatea europeană de protecţie a consumatorilor.
În 3 august a venit prima victorie de etapă: promisiunea rambursării unei singure tranşe din abonament, ultima, în valoare de 39,95 Euro. Am jubilat: una din cele şapte tranşe pe care le plătisem urma să fie recuperată!
Am decis să continuăm pressingul şi, în aceeaşi logică, am solicitat rambursarea tuturor tranşelor care fuseseră descărcate în aceleaşi condiţii cu ultima. Şi, culmea, am reuşit să obţinem o promisiune de rambursare care s-a şi concretizat: în 5 şi 6 august au fost rambursate următoarele patru tranşe.
Recuperaserăm cinci din şapte tranşe! Mai rămâneau două.
Am prins şi mai mult curaj, dar a început o etapă de hărţuire din partea celor de la „celmaibunpdf” care şi-au aruncat în luptă tot efectivul şi ne-au driblat, afirmând că ultimele două tranşe nu au putut fi debitate din cauza băncii mele, care ar fi refuzat plata. M-am deplasat la bancă, am verificat că nu existase nicio tentativă de plată şi niciun motiv de a o respinge şi le-am furnizat documentele aferente.
Atunci au început să tragă de timp, fentându-ne din nou cu politica de nerambursare şi cu oferta unui abonament gratuit. Noi însă ne-am repliat, am continuat pressingul şi le-am arătat din nou pisica: reclamaţia la autorităţile de protecţie a consumatorului.
Atunci a venit promisiunea că vor rambursa şi cele două tranşe restante.
Deocamdată nu le-am încasat. Suntem în standby.
Dincolo de faptul că am obţinut o victorie intermediară semnificativă, cred că pentru cititor este important să afle că am ajuns la acest rezultat cu ajutorul substanţial al Inteligenţei Artificiale. Am beneficiat de capacitatea sa de a identifica şi expune argumente relevante din domeniile protecţiei consumatorului şi practicilor bancare, de abilitatea de a formula texte într-un stil clar şi adecvat corespondenţei administrative, în engleză, şi, mai ales, de cunoştinţele sale privind comportamentul uman şi dinamica negocierii.
Totuşi, aici aş adăuga un “asterisc”: nu ştim dacă echipa Customer Care era alcătuită din jucători umani sau din „boţi”. Oricum, răspunsurile lor s-au dovedit, în mai multe rânduri, mai puţin coerente decât argumentele noastre.
Tactica cuplului AJ & AI, (unde AI a fost antrenor-jucător) s-a bazat pe câteva principii simple:
1. Nu ne descurajăm după primul refuz.
Un „nu” formulat în numele unei politici interne nu înseamnă neapărat că discuţia s-a încheiat.
2. Nu risipim toate argumentele deodată.
Am păstrat argumentele mai puternice pentru momentul în care au devenit necesare.
3. Cerem dovezi, nu explicaţii generale.
Când ni s-a spus că preţul abonamentului fusese afişat înaintea plăţii, am cerut dovada. Când ni s-a spus că banca ar fi refuzat anumite tranzacţii, am mers la bancă şi am verificat.
4. Verificăm afirmaţiile adversarului din surse independente.
Nu am încercat să demonstrăm că interlocutorul nostru nu spune adevărul. Am verificat pur şi simplu dacă ceea ce spune poate fi confirmat.
5. Creştem treptat presiunea, fără să pierdem tonul civilizat.
Niciunul dintre e-mailurile noastre nu a fost agresiv, dar fiecare a adăugat câte ceva la presiunea exercitată asupra adversarului.
6. Nu acceptăm schimbarea obiectivului.
Obiectivul nostru era recuperarea banilor, nu un abonament gratuit pe doi ani. Oricât de generoasă ar fi părut oferta, ea nu răspundea problemei pe care o ridicaserăm.
7. Nu confundăm perseverenţa cu repetarea aceleiaşi cereri.
Când adversarul schimbă argumentul, trebuie să-ţi schimbi şi tu tactica. Am făcut-o, fără să schimbăm însă obiectivul.
Poate că secretul nu a fost vreun argument juridic spectaculos, ci tocmai această consecvenţă: nu am acceptat niciodată ca discuţia să fie mutată de la întrebarea iniţială: de ce mi-au fost luaţi banii şi de ce nu ar trebui să-i primesc înapoi?
Din acest punct de vedere, experienţa mi-a oferit şi o mică lecţie despre negociere. Când interlocutorul invocă o regulă, poate încerca să închidă discuţia. Când oferă o compensaţie alternativă, poate încerca să schimbe obiectul negocierii. Când mută responsabilitatea asupra altcuiva, merită verificat dacă acel „altcineva” confirmă povestea. Iar când toate acestea nu funcţionează, perseverenţa calmă poate fi mai eficientă decât indignarea.
Cred că meciul acesta a fost o experienţă care a meritat toţi banii (chiar dacă i-aş fi pierdut). Am învăţat cât de util este AI, m-am distrat ticluind scrisori şi aşteptând răspunsuri şi, în final, am obţinut şi un subiect de articol.
Meciul continuă.
Dacă voi recupera toate tranşele, voi dezvălui, cu mulţumirile de rigoare, şi identitatea firmei pe care, deocamdată, o pomenesc drept „celmaibunpdf”, precizând că orice asemănare cu realitatea e pur… lingvistică.
În final, îi mulţumesc public antrenorului-jucător care, dincolo de cunoştinţele sale vaste, s-a dovedit răbdător şi plin de… umor. Meritându-şi porecla de HAI (Humorous AI).
Va urma?!
Andrea Ghiţă
Ilustraţie realizată de AI după o idee a autoarei
[1] Prescurtarea de la cele două prenume ale autoarei: Andrea şi Julika
