Număr vizualizări 11 ori

Din când în când caut pe canalele YouTube filme și materiale video despre Israel și în general despre evrei.

Așa am dat peste un film mut produs în 1924, regizat de Karl Hans Breslauer, de fapt o ecranizare a romanului omonim de Hugo Bettauer, un scriitor evreu convertit la luteranism, publicat în 1922.

Nu auzisem de el niciodată și de zeci de ani (de fapt, din copilărie) nu mai vizionasem un film mut. Titlul mi se părea ciudat, dar interesant: Die Stadt ohne Juden (Orașul fără evrei) aşa că am vizionat filmul de 120 de minute, subtitrat în engleză. 

Este de necrezut cât poți înțelege din cele câteva fraze scrise din când în când pe  ecran. Acțiunea filmului în șase părţi se petrece în capitala Republicii Utopia, dar e clar că se referă la Viena din perioada inflației de după Primul Război Mondial. Populația demonstrează, cerând locuri de muncă. Moneda locală, coroana, se devalorizează tot timpul în comparație cu dolarul. Cancelarul antisemit al Utopiei caută o soluție. Unii dintre sfetnicii lui îi sugerează că de vină sunt evreii și ei trebuie expulzați, alții îi spun că asta ar fi o greșeală. Cancelarul întrunește Parlamentul care votează pentru expulzarea evreilor. Vor fi expulzați chiar și evreii botezați și copiii lor, doar a doua generație de evrei botezați vor fi considerați arieni (asemănare stranie cu legile rasiale de la Nürnberg din 1935!). Evreilor li se permite să ia cu ei unele lucruri, chiar și bani și bijuterii, dar numai cele care erau în evidența trezoreriei republicii. Urmează scenele triste de despărțire ale cuplurilor mixte și expulzarea tuturor evreilor. Protagoniștii filmului sunt îndrăgostiții Lotte și Leon, ea creștină și el evreu. După despărțire, Lotte suferă de depresie. Evreii mai înstăriți pleacă la Paris și Londra, cei săraci și cei religioși în Sion (Palestina Britanică). Unul dintre evrei ajunge în Sion și în jur se văd soldați britanici circulând alături de locuitorii evrei și arabi.

După plecarea evreilor, situația din Utopia nu numai că nu se îmbunătățește, ci din contră: comerțul stagnează, viața culturală la fel, cafenelele se închid… Utopia este boicotată economic de statele din jur. Drept recompensă pentru expulzarea evreilor, un bogătaș american antisemit acordă Utopiei un credit de 100 de milioane de dolari, sperând că moneda locală se va redresa. Dar situația se înrăutățește și mai mult, fiindcă marile bănci europene boicotează coroana, moneda republicii.

Între timp lui Leon, refugiat la Paris, îi e dor de Lotte și încearcă să o revadă: se deghizează pictor francez catolic, își lasă o bărbiță și o mustață și se întoarce în Utopia cu acte false. Lotte e fericită să-l revadă și cuplul se întâlnește în taină. Cu această ocazie, Leon lipește prin oraș manifeste cerând readucerea evreilor. Cancelarul întrunește parlamentul și două treimi dintre membri votează pentru reîntoarcerea evreilor. Filmul se termină cu o frază împăciuitoare a antisemitului Bernart: „Toți suntem egali și trebuie să trăim în pace unul cu celălalt.” Bettauer încearcă să descrie în mod voalat creșterea antisemitismului în Austria.

Ideea filmului amintește în mare măsură de celebrul The Great Dictator al lui Chaplin, produs în 1940, prin începutul lor realist – măsurile luate împotriva evreilor și finala utopică de reconciliere: pe pământ este loc pentru toți.

Începuturile nazismului austriac datează din 1918. Zvastica a fost introdusă ca simbol al partidului în 1920. (1) Partidul nazist (Național-Socialist) a fost înființat la Linz în 1919.(2) În acest oraș, proiectarea filmului a fost boicotată.

Bettauer, un scriitor foarte apreciat la vremea lui, dar care se împotrivea deschis antisemitismului a fost împușcat în 1925 de un nazist austriac.

După cum am învățat din istorie, nazismul s-a întărit tot mai mult în Austria și a culminat în 1938 cu Anschluss – vienezii l-au întâmpinat cu ovații pe Hitler care le alipea țara de Germania. Înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, 10% din populația Vienei erau evrei. Cam două treimi au reușit să fugă, printre ei celebrități precum scriitorii Ștefan Zweig și Elias Canetti, laureat al premiului Nobel în literatură, Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, Otto Loewi, farmacolog care a primit în 1936 premiul Nobel în medicină, Max Ferdinand Perutz, biolog molecular, laureat al premiului Nobel în chimie, Fred Zinnemann și Billy Wilder, deveniți regizori americani onorați cu mai multe premii Oscar și mulți alții. 65.000 de austrieci au fost deportați în lagăre de exterminare și numai 2.000 s-au întors. (4)

La ora actuală, antisemitismul din Austria își arată din când în când colții. Așa s-a întâmplat la ultima ediție a competiției Eurovision, ținută la Viena, când publicul l-a huiduit pe reprezentantul Israelului, Noam Bettan, care a interpretat splendida melodie Michelle.

Bettauer a fost un aventurier, recalcitrant, controversat, dar și scriitorul cu cel mai mare succes al timpului său.(3) Antisemitismul este o boală incurabilă ca orice ură de rasă, reflectând partea diabolică ascunsă sau nu, a caracterului unor ființe (in)umane.

Tiberiu Ezri

Bibliografie:

1.https://www.jstor.org/stable/1429223 și AI.

2.https://en.wikipedia.org/wiki/Austrian_Nazism

3.https://en.wikipedia.org/wiki/Hugo_Bettauer

4.https://www.worldjewishcongress.org/en/about/communities/at

Ilustrații:

1. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Stadtohnejuden_front_page_1922.jpg; http://www.datum.at/0305/stories/784105, Public domain, via Wikimedia Commons

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Hugo_Bettauer-1.jpg Wilhelm Willinger, Public domain, via Wikimedia Commons

3. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Feuerhalle_Simmering_-_Arkadenhof_-_Hugo_Bettauer_01.jpg  Eva Maria Mandl, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons