Puterea calculatoarelor a crescut enorm în ultimele decenii dar ”creierul artificial” a rămas deocamdată mai mult o metaforă decât o realitate. Iar prin deceniul IX al secolului trecut a avut loc un val de falimente ale firmelor care se ocupau de inteligența artificială. Totuşi, în ultimii ani o serie de mari companii de soft, cum ar fi Google, Facebook, Apple, AliBaba și Baidu în China au început o întrecere pentru a angaja specialiști în conceperea de mașini capabile să învețe. Companile de IT sunt interesate în conducerea automată a automobilelor, recunoșterea formelor, a limbajului articulat și a vederii formelor…
Inteligența noastră naturală încearcă, de mai multă vreme, să se reproducă ca o inteligență electronică, bazată pe descifrarea structurilor nervoase, a desenării unei arhitecturi inginerești care ar putea-o imita pe cea a creierului nostru. Cu alte cuvinte creierul se străduiește să se cunoască pe sine însuși și să se imite. Dificultatea constă în faptul că cel natural are circa 100 de miliarde de neuroni legați între ele prin cam 1000 de conexiuni fiecare, o arhitectură nervoasă ce pare deocamdată imposibil de reprodus. Dar ciberneticienii de vârf nu s-au speriat niciodată de complexitatea structurilor electronice, printre aceştia numărându-se şi Paul Allen, unul din creatorii Microsoft. După ce a ajuns miliardar a creat la Seattle un Institut pentru științele creierului și, mai recent, un institut pentru inteligența artificială, deocamdată cu 30 de cercetători cu perspectiva de a atinge 50 de specialiști. După cum se vede nu e gigantismul american, ci o echipă de ciberneticieni, de înaltă specializare, conduși de Oren Etzioni, un israelian care aduce cu el avansul tehnologic din țara lui de origine. El însuși este cunoscut pentru inovările din domeniul cibernetic.
Paul Allen
Preocuparea aceasta datează încă din 1950 și imi aduc aminte că regretatul profesor Edmond Nicolau a publicat, încă în anii 60, lucrări despre viitorul inteligenței artificiale în care credea cu fermitate. Și el și alți partizani ai creării de softuri și infrastructuri electronice credeau cu o încredere de nezdruncinat în faptul că infinita creștere a puterii calculatoarelor le va face pe aceste mașini din metal și siliciu să ajungă din urmă creația naturii, prin care – așa cum se spune – materia ajunge să se cunoască pe sine însăși.
Puterea calculatoarelor a crescut enorm în ultimele decenii dar ”creierul artificial” a rămas deocamdată mai mult o metaforă decât o realitate. Iar prin deceniul IX al secolului trecut a avut loc un val de falimente ale firmelor care se ocupau de inteligența artificială.
Dar în ultimii ani o serie de mari companii de soft, cum ar fi Google, Facebook, Apple, AliBaba și Baidu în China au început o întrecere pentru a angaja specialiști în conceperea de mașini capabile să învețe. Companile de IT sunt interesate în conducerea automată a automobilelor, recunoșterea formelor, a limbajului articulat și a vederii formelor. Interesant este că mica firmă condusă de Etzioni are toate birourile și laboratoarele, mobila și apratura vopsite în alb strălucitor. Această culoare, au concluzionat specialiștii în ergonomie, sugerează un mediu de ceretare – să ne gândim că cercetătorii din laboratoare sunt îmbrăcați în halate albe. Culoarea albă a fost aleasă intenționat, spune Etzioni, fiindcă ea evocă știința experimentală. Faptul că provine dintr-o familia de cercetători – spune Paul Allen – i-a stimulat cercetările asupra modului în care cărțile și alte mijloace de codare a cunoștințelor pot deveni baza pentru interacțiunea dintre calculatoare și om, în care omul poate pune întrebări la care computerul să răspundă. De altfel Allan Turing afirma că vom putea vorbi de ”inteligența artificială” atunci când vom putea comunica cu un computer aflat în afara încăperii, fără să ne dăm seama că vorbim cu o mașină și nu cu un om. Potrivit lui Paul Allen proiectul de studii finanțat de el a fost lansat din dorința de a crea un sistem care să raționeze singur asupra subiectului și nu să livreze doar cunoștințe brute a, adică rezumate a ceea ce s-a scris anterior. Iar Etzioni afirmă că atât el cât și Allen cred că tehnologia nu poate fi separată de consecințele economice și sociale. De asta el a formulat ideea unei misiuni sociale a proiectului conceput ca ” AI pentru binele comun”.
