Rochia care declară toamna

Am avut parte de o toamnă deosebit de… autumnală. Spre deosebire de verile și iernile copilăriei – pe care ni le aducem aminte mai fierbinți, mai luminoase, mai lungi sau mai pline de zăpadă decât cele trăite ca adulți -, toamna aceasta ne-a oferit mai multă frumusețe, soare culoare decat ceea ce asteptam de obicei de la acest anotimp.

A fost o toamnă spectaculoasă, ca cele imortalizate într-o fotografie de atmosferă, o butaforie minuțios selectată și aranjată de un scenograf. O toamnă cinematică, precum cea din afișul pentru „When Harry Met Sally”, un anotimp ca cele care iți apar în Pinterest când cauți „frunze aurii” sau „peisaj de toamnă”. Un sezon în nuanțe de arămiu și ruginiu, de strălucitor galben de miere, de profund maro castaniu, dulce caramel și blând cafeniu, care a făcut ca întregul oraș și viețile noastre să pară scăldate în lumina unui filtru de Snapseed sau Instagram. Până în weekendul acesta, oricând aș fi ieșit pe străzi între 9 dimineața și 5 seara, vedeam cel puțin 10 oameni năuciți de toamnă din jurul lor, cu privirile ațintite fie spre coroanele arzânde ale copacilor, fie spre covoarele de frunze ruginii, fie spre pereții vreunei vile acoperite de iederă în flăcări, cu telefoanele îndreptate în toate direcțiile, cu ochi plini de bucurie și uimire, toți murmurând: „Ce lumina… Ce culori…!”

Zilele astea, la început de noiembrie, am sentimentul că toamna a devenit anotimpul preferat al tuturor. Pentru că e un sezon care trezește toate simțurile: vedem alte culori și o altă lumină ca printr-un caleidoscop, gusturile ne cer scortișoară, mere coapte și dovleac, pipăim catifea, cașmir, blănuri și stofe, pielea noastră se acomodează cu alte temperaturi, auzul ne e atent la foșnetul frunzișului și la răpăitul ploii… Mâna sus cine s-a reîndrăgostit de plimbările lungi prin parc, cu picioarele prin covorul de frunze și cu nasul adulmecând mirosul de fum. Să recunoască deschis cine și-a cumpărat mici dovleci ornamentali pentru colțul sezonier al bucătăriei de acasă și cine a tresărit de bucurie la reîntoarcerea PSL-ului de la Starbucks. Să facă un grup deschis de fb cele care au telefonul plin de fotografii cu dealuri ruginii și cer azuriu, de aranjamente cu frunze și ghinde, de layouturi cu căni de must și buchete de crizanteme. Să facă un pas înainte cine a copt deja castane, dovleac și tarte cu nuci, scorțișoară și pere (și să share-uiască și reteta, pls). și nu enumăr lucrurile astea cu cinism, din contra: toamna asta a fost de vis și a fost un vis. Nimeni nu poate face misto de o dupa-amiză însorită de duminica în noiembrie, nu-i așa?

Ceea ce mă aduce la subiectul meu de astăzi.

Iubesc rochiile de toamnă. Îmi imaginez rochia ideală de toamna acoperită de un imprimeu cu frunze aurii și crizanteme vișinii, într-o croială vintage: cel mai probabil plisată, cu un adânc decolteu în V și mâneci lungi balon. Mi-o imaginez dintr-un material care, într-o anume lumină sau la anume mișcări, te lasă să vezi cum un discret fir auriu sau de culoare bronzului strălucește în țesătură. Mi-o imaginez purtată cu un trench clasic, cu un sacou în carouri British, cu cizme din piele întoarsă și o geantă comodă de umăr. „Hello, azi m-am imbracat în toamnă!”, aș putea spune în dimineața când aș îmbrăca-o.

Între noi fie vorba, nu sunt mare fan a ținutelor cu tematică. Mi-ar plăcea să colaborez cu un teatru, o casă de productie de filme sau un muzeu, iar mintea mea sa ruleze la nesfârșit concepte, referințe din pictură și literatură, coduri vestimentare – dar asta nu se întâmplă când îmbrac un simplu pulover și o fustă înflorată. Nu mă entuziasmează ideea costumării de Halloween, dar m-aș duce la un bal mascat. În sfârșit, mă amuză și găsesc caraghioasă ideea de a îmbrăca o piesă specific locală sau regională când călătoresc: o beretă roșie și dungi bretone la Paris, un kilt sau o eșarfă în carouri ecosez la Edinburgh, o catrință în roșu și negru în Maramures, un kimono în Osaka sau lederhosen prin Bavaria…

Revenind la rochiile de toamnă, recolta acestui anotimp îmi încântă privirile. Spre deosebire de anii trecuți, când cele mai multor modele le lipseau mânecile, rochiile acestei toamne au mâneci: trei-sferturi sau lungi, raglan (tip kimono) sau clasice (urmând conturul și circumferința brațului), cu manșete decorative, elastice sau de cămașă.

Încă o veste bună: cele mai multe dintre rochii continuă să aibă buzunare, ce binecuvântare!

Continui în același spirit: rochiile toamnei nu mai sunt doar negre, gri sau cafenii, ci ne sunt oferite într-o foarte artistică paletă de culori și imprimeuri, toate preluate din cornul abundenței autumnale: verde închis ca pădurea de pini, portocaliu întunecat ca feliile de dovleac și focul din șemineu, vișiniu ca mustul, vinețiu ca strugurii brumați, galben ocru precum gutuile și crizantemele, maroniu în nuanța castanelor și ciocolatei amare, albastru stins fumuriu la fel ca ceața de dimineață, ruginiu ca scorțișoară și frunzișul dintr-un parc…

In sfârșit, un așa-zis secret de styling: rochiile toamnei nu mai sunt croite din stofe groase sufocante și rigide, ci din materiale fluide, care încurajează layering-ul și asortarea cu alte piese trans-sezoniere. Le veți purta cu un cardigan pe umeri sau cu o helancă (sau un body) pe dedesubt, cu un sacou din stofă deasupra sau peste o cămașă din poplin, cu dresuri groase și botine scurte, cu șosete groase și un pantof modern sau cu un dres fin și o cizma foarte înaltă, peste genunchi.

Ceea ce mă face să mă gândesc la încă un lucru minunat legat de rochiile acestei toamne: alese cu grija, veți lega cu ele o prietenie lungă. Nu știu dacă ele vor dura o viaţă întreagă (viața unei rochii este scurtă, când o cuantificăm în ani umani), dar sigur nu va fi o relație de un sezon.

(Modelele în dreptul carora vedeti un asterisc le gasiti în magazinele de brand din Bucuresti Mall).

Rochie Zara* din catifea: 249,90 lei | Rochie Mango*: 199,90 lei | Rochie Massimo Dutti*: 449,00 lei