În perioada asta din an, când toate purtăm 7 straturi de haine, ne sufocăm sub fulare şi paltoane şi ne mişcăm ca ursoaice abia trezite din hibernare, până şi intenția de a ne îmbrăca spectaculos pare de domeniul fantasticului. Nici nu mai vorbesc de punerea în practica a sus-numitei intenții… Așa că vă puteți imagina surpriza mea când, într-o seară petrecută într-un wine bar acum câteva seri, o doamnă în vârstă m-a bătut pe umăr.

„Scuzaţi-mă”, mi-a spus în timp ce eu nu știam ce să fac cu paharul de vin, „voiam doar să vă spun că vă admir cerceii! Sunt foarte frumoși, i-am observat imediat!” Degetele mi-au zburat imediat spre lobul urechilor am simțit cum mă înroşesc. Purtam niște cercei pe care eu îi asemăn cu o explozie solara încrucișată cu o anemona acvatica: aurii, mari, cu un soi de filamente printre care sunt strecurate şi montate perle de diferite dimensiuni. I-am mulțumit doamnei necunoscute şi am îmbrățișat-o. Sunt între cerceii mei preferați şi sunt noi..!” Doamna s-a apropiat şi mai mult de mine, şi-a mijit ochii şi m-a rugat să-i permit să-mi studieze cerceii. Am profitat de moment să o studiez şi eu: îşi purta părul argintiu strâns într-un coc jos, avea ochii verzi-albaștri, iar gura îi era fardată cu un ruj de culoarea vinului meu. „Sunt magnifici”, a fost sentința ei finală, apoi mi-a spus „bună seara” şi s-a întors la masa ei.

IRINA 1

Pentru tot restul zilei, dar şi în zilele următoare când am re-purtat cerceii (and boy, cât i-am mai purtat!), m-am simțit în al nouălea cer. Euforică. Zâmbitoare. Cochetă. Intervenția doamnei a fost nu doar un reminder al tuturor motivelor pentru care îmi cumpăr lucruri frumoase şi mă pasionează stilul, dar mai ales un exemplu al puterii bunătății şi graţiei gratuite – între femei!

Un compliment venit din partea unei persoane străine poate fi o forma de conexiune, în special când trăieşti într-un oraş imens, plin de anonimi care preferă să îşi privească telefoanele în loc de a căuta priviri, zâmbete sau felii de frumos real.

O clientă de-a mea jura, de exemplu, pe efectul magic al unei rochii puternic colorate, din mătase, al cărei imprimeu reproduce toate semnele zodiacale; de câte ori o îmbrăca, atrage priviri admirative şi remarci interesante. „Eu o numesc „rochia Nokia”, după acea reclamă cu „connecting people”: de câte ori o port, femeile se strâng în jurul meu, mă complimentează, spargem gheaţa şi vorbim despre zodii şi astrologie”, mi-a explicat ea la o întâlnire de-a noastră. „Am purtat-o şi într-o vacanţă la New York, în interval de 15 minute trei femei m-au oprit pe stradă să mă întrebe unde o pot cumpăra! După aceea, nu doar că mă simţeam ca o zeiţă de fiecare dată când o purtam, dar mi-am dat seama că rochia m-a învățat ceva: la rândul meu, complimentez femei străine, de cate ori observ câte una care îmi atrage atenția.”

Astea fiind spuse, sunt sigură că toate știm din proprie experiență cât de subțire e linia dintre complimente bine-intenționate, făcute cu bun simţ şi replicile „fine” de agăţament. O cunoștință de-a mea, aștepta un taxi care să o duca la un interviul într-un prestigios cabinet de avocatură din București; un „domn” oarecare, trecând pe lângă ea, i-a măsurat din cap până-n picioare taiorul impecabil (de la Zara, apropo), apoi i-a zis râzând: „Sa fiu al dracului, pisi, azi chiar arăţi respectabil!” Dupa cum spuneam, linia e fină…

La începutul iernii, fără legatură cu articolul de azi, am început sa intreb multe dintre femeile cu care mă întâlnesc – cliente, participante la workshopuri, vecine, prietene, simple cunoștințe – care sunt piesele din propria garderobă (sau panoplie de accesorii) care adună cele mai multe complimente.

Am descoperit un adevărat univers: măreţe inele de cocktail cu pietre în culori stridente, mantouri din stofă cu gulere extravagante din blana, bijuterii primite moștenire, cizme din piele întoarsă în culori trăsnite, rochii croite din mătăsuri cu imprimeuri exotice, ochelari de soare cu rame cat-eye exagerate, sacouri ultra-cambrate croite din stofe masculine cu carouri supradimensionate…

Numitorul comun, după cum v-aţi dat probabil seama, era elementul neobişnuit, somptuos, extravagant, șocant, spectaculos al fiecărui obiect în parte. Ceea ce e logic, pentru numele lui Dumnezeu! Nu-mi pot imagina că vreo femeie primește un compliment pentru cât de bine îi stă rochia-sac bej sau neobservabila helanca neagra. Dar dacă aceeaşi femeie ar adăuga un colier supradimensionat cu pietre în nuanțe de chihlimbar, turcoaz şi verde măsliniu la sus-numita rochie bej sau o broșa vintage strălucitoare pe pieptul menționatei helănci negre, atunci pot crede că femeia şi ținuta vor fi măgulite de cuvintele sau privirile amabile ale celor din jur.

Nu se reduce totul la valul de endorfine şi sentimentul de putere creat de complimente. Unele complimente pot schimba felul în care ne raportăm la anumite piese vestimentare sau chiar la propria identitate.

O altă clientă de-a mea, Doina, mi-a povestit despre o rochie mai veche, care a făcut-o să-şi reevalueze stilul, felul de a se îmbrăca, relațiile şi limitele toleranţei. „Era o rochie albă lungă, cu imprimeu floral, pe care am cumpărat-o cand aveam vreo 25 de ani. Am depăşit rapid faza cu dragostea pentru imprimeuri florale, dar am păstrat rochia timp de mulți ani. Nu știu de ce, poate pentru că mă salva din tot felul de situații şi continuam sa primesc complimente când o purtam. La momentul acela (post-floral), eram cu respectul de sine la pământ, treceam printr-o depresie fără să ştiu, așa că orice cuvânt bun era bine-venit. Faza aiurea e cţ mie nici măcar nu-mi plăcea cum arătam în rochia aia! Ca să nu mai spun că toate complimentele sunau cam la fel: „ce dulcică eşti”, „adorabilă”, „drăguţă”… Într-un final, anul trecut, mi-am dat seama că eu, ca persoană, nu mai sunt „dulcică”, ci fermă, nu mai sunt „adorabilă” ci stăpână pe viaţa mea, nu mai sunt „drăguţă”, ci puternică. Așa că am aruncat rochia, iar apoi am făcut mari schimbări în viața mea.”

Si-am încălecat pe-o şa, cum se spune… Concluzia poveştii spuse de Doina este legată de natura complexă a complimentelor. Uneori, nu sunt doar vitamine pentru suflet şi bună dispoziție, ci adevărate paratrăsnete, cutremure şi tsunami-uri pentru propriile comportamente sau schimbari de atitudine.

Astăzi, de câte ori îmi închei ritualul de îmbrăcat dimineața şi întind mâna să aleg una din multiplele mele perechi de cercei – piese care ştiu că îmi vor sublinia starea de bine deja-existentă (pentru că, vă mărturisesc, de ceva vreme mă trezesc zilnic atât de fericită, fără vreun motiv anume!) – mă întreb: e o dovadă de superficialitate să port acest lucru doar pentru că îmi face plăcere?”

Iar răspunsul e „nu”. Dincolo de toate motivele raționale şi iraționale pentru care facem shopping, avem datoria faţă de noi înşine să ne creăm momente de bucurie. Bun, sigur că voi pleda mereu pentru cumpătare, şi nu pentru exces. Nu vă spun, sub nicio formă, că secretul unei existenţe fericite stă în shopping dement, o garderobă ultra-plină sau ţinute ostentative şi exhibiționiste!

În schimb, vă spun că datoria de mai sus are legătură cu a permite ca cel mai recent compliment să acționeze ca un reminder, să devină acel gest care aduce aminte de plăcerea îmbrăcatului şi ornamentării propriului corp, indiferent de cât de frig sau cald e afară. Începeți prin a va complimenta pe voi înșivă; e suficient să descoperiți un lucru cat de mic care să vă provoace bucurie.

În final, o rugaminte şi o invitatie pentru azi. Priviți femeile necunoscute din jurul vostru: în lift, la metrou, în supermarket, la toaleta comună, la cafeneaua voastră obișnuită. Căutați particula de frumos din ele. Iar apoi faceți-va curaj, bateți-le pe umăr şi oferiți-le un compliment sincer. Le veți schimba ziua.

Multumesc.

(http://www.stylediary.ro)

Irina Markovits