În 1993 Uniunea Armenilor din România instituia un premiu pentru a-şi recompensa membrii valoroşi care sporeau prestigiul comunităţii, prin creaţia şi activitatea lor în diferite domenii. Printre cei care au fost distinşi cu acest premiu s-au numărat: solistul de operă David Ohanesian, jazzmanul Harry Tavitian, scriitorii Arşavir Acterian şi Bedros Horasangian, pictorul Nicolae Jakobovits, antrenorul de fotbal Florin Halagian ca să amintesc doar câteva nume cunoscute şi de publicul larg. Anul acesta a fost instituit încă un premiu, purtând numele lui Kristóf Szongott, un adevărat stâlp al societăţii din Gherla (Armenopolis) sfârşitului de veac XIX şi zorii veacului XX. Szongott era profesor de liceu, istoriograf, redactor fondator al revistei Armenia, fondator al Asociaţiei Muzeului Armean şi director al efemerului Muzeu Armean din Gherla, membru al comunităţii alese a oraşului dar, în primul şi în primul rând, un om activ, animatorul şi susţinătorul tuturor acţiunilor menite să ridice cultura armeană şi faima Oraşului Armenesc; un om dedicat trup şi suflet comunităţii din care făcea parte, un entuziast fără pereche.

Karen Attila Sebesi, preşedintele UAR Cluj deschide reuniunea festivă

Premiul care poartă numele unui renumit armean transilvănean este menit să-i recompenseze pe cei care se disting în studierea şi popularizarea culturii şi tradiţiei armenilor din Transilvania, precum şi pe cei care contribuie substanţial la revirimentul şi înflorirea vieţii armeneşti din comunităţile ardelene.

Mircea Maximilian Tivadar alături de un prieten, Lucian Nastasă-Kovács, directorul Muzeului de Artă Cluj

Cel dintâi căruia i s-a acordat Premiul „Kristóf Szongott” a fost Mircea Maximilian Tivadar, vicepreşedintele Uniunii Armenilor din România, sucursala Cluj, vicepreşedinte cultural al Asociaţiei Muzeului Armean din România. Ceremonia a fost găzduită de minunata clădire barocă a Palatului Bánffy, actualmente sediul Muzeului de Artă din Cluj, în prezenţa unui număr mare de participanţi. La sărbătorirea lui Mircea Tivadar s-au reunit membrii comunităţii armene din Cluj, delegaţi ai unor comunităţi din ţară, lideri ai Uniunii Armenilor din România, reprezentanţi ai Comunităţii Evreilor din Cluj, prieteni români şi maghiari, reprezentanţi ai administraţiei publice, directorii celor mai importante muzee din Cluj şi mulţi alţii. Cel mai de vază invitat al festivităţii a fost Serghei Minasian, proaspăt numitul ambasador al Armeniei la Bucureşti, al cărui prim drum în afara capitalei a fost tocmai la Cluj, întrucât dorea să cunoască această comunitate armeană de religie şi tradiţie diferită, dar şi pe laureatul Premiului „Szongott”.

Trebuie să menţionez – cunoscându-l de peste 17 ani pe Mircea Maximilian Tivadar – că Premiul „Kristóf Szongott”, reprezentat printr-un artefact elegant de cristal, având gravat chipul lui Kristóf Szongott – i se potriveşte perfect.  Îndrăznesc să-mi imaginez că cei care l-au creat s-au gândit şi la primul laureat. Spun asta pentru că amândoi –  Kristóf Szongott şi Mircea Maximilian Tivadar – s-au dedicat cu toată dragostea şi energia comunităţii armeneşti, neprecupeţind nici un efort pentru a anima viaţa armenească, a recupera istoria şi patrimoniul armenesc, a le pune în valoare şi a le împărtăşi conaţionalilor, concitadinilor, concetăţenilor. Mircea l-a avut drept exemplu pe renumitul înaintaş gherlean şi sunt încredinţată că şi Szongott ar fi fost mulţumit ştiind că peste un veac şi jumătate, un armean destoinic precum Mircea Tivadar avea să fie recompensat cu un premiu purtând numele şi chipul său.

Varujan Vosganian vorbind despre calităţile lui Mircea Maximilian Tivadar

Activitatea neobosită a lui Mircea Tivadar a fost reliefată de mai mulţi vorbitori. Din alocuţiunile rostite de Varujan Vosganian, preşedintele Uniunii Armenilor din România (UAR) şi de Karen Attila Sebesi, preşedintele UAR, precum şi intervenţia telefonică a deputatului Varujan Pambuccian a reieşit rolul său de ferment la nivelul comunităţii, iniţiator al reînfiinţării Asociaţiei Muzeului Armean, militant neobosit pentru recuperarea patrimoniului Muzeului Armean, dar şi fondator al unei noi colecţii de covoare şi obiecte de artă armenească, expuse la sediul din Cluj.

István Vákár, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, vorbeşte despre prietenul său, Mircea Tivadar

Lucian Nastasă-Kovács vorbind despre Mircea Maximilian Tivadar

Lucian Nastasă-Kovács, directorul Muzeului de Artă din Cluj, istoric, profesor universitar şi director al Institutului de Armenologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, ne-a dezvăluit că discuţiile cu Mircea Maximilian Tivadar au contribuit la preocuparea sa ştiinţifică legată de istoria armenilor din Transilvania. István Vákár, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Cluj, a vorbit în calitate de vechi şi bun  şi prieten, colaborator în mai multe proiecte culturale,  frate de ordin cavaleresc. Imaginea creionată din luările de cuvânt a fost completată de câţiva prieteni şi colaboratori, cărora m-am adresat în calitate de reporter.

Tudor Sălăjan, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, vechi prieten şi colaborator al lui Mircea Tivadar

Istoricul Tudor Sălăjan, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, a subliniat faptul că Mircea Tivadar este un mare iubitor de istorie, cultură şi etnografie, un excelent colaborator, iniţiatorul primelor expoziţii cu tematică etnică de la muzeul care, apoi, a găzduit ani la rând Zilele Culturii Armeneşti din Cluj, fiecare ediţie având câte o expoziţie foarte reuşită. Toate, fără excepţie, au fost propuse de Mircea Tivadar şi realizate cu ajutorul său. Anna Steib, secretar al UAR Sucursala Cluj, a detaliat aceste expoziţii la care au trudit împreună: expoziţia de icoane armeneşti, expoziţia de tipăritură armenească, expoziţia de covoare armeneşti  (un succes răsunător), expoziţia de costume armeneşti „Lada cu zestre”, expoziţia de tablouri bisericeşti, dedicată episcopului Oxendius Vărzărescu.

Varujan Vosganian prezentând trofeul Kristóf Szongott

În ropotele de aplauze ale publicului, Mircea Maximilian Tivadar a preluat, vădit emoţionat, binemeritatul Premiu „Kristóf Szongott”. Apoi a adresat celor prezenţi cuvinte înţelepte, modeste şi calde, izvorâte din sufletul său mare: comunitatea e familia lui şi o iubeşte peste măsură, doreşte s-o servească în continuare după puterile lui, îşi doreşte ca un număr cât mai mare de tineri să se apropie de comunitate, să continue munca începută de el. Ca să nu se piardă ceea ce s-a făcut deja.

Serghei Minasian, ambasadorul Armeniei în România, prezent la premierea lui Mircea Maximilian Tivadar

Mă mândresc că mă număr printre prietenii lui Mircea Tivadar. Asemeni celor care mi-au povestit cu căldură despre el, mi-a deschis şi mie orizontul spre cultura armeană şi mi-a propus – plin  de încredere – un proiect extraordinar: traducerea în limba română a celor mai importante cărţi scrise de Kristóf Szongott: Monografia Oraşului Liber Regal Gherla, Etnografia Armenilor din Ungaria şi Genealogia familiilor armeneşti din Transilvania. Anul trecut, tot la iniţiativa lui Mircea Tivadar, a fost tradusă şi cartea despre viaţa lui Kristóf Szongott, scrisă de răposatul  profesor Francisc Kiss din Dej. Desigur toate acestea nu ar fi fost realizate dacă Mircea Tivadar nu ar fi avut sprijinul total al UAR şi al comunităţilor armeneşti din Gherla şi Cluj.

Surorile Kamilla şi Agnes Kasabian au interpretat cântece armeneşti

Mircea Tivadar nu este numai prietenul meu, ci şi al emisiunii de televiziune pentru minorităţi, de la TVR Cluj, Transilvania Policromă. Încă de la început a pus umărul la reuşita ei. Ne dădea idei şi ne oferea premiile întrucât – asemeni unui armean autentic – Mircea se îndeletnicea cu confecţionarea şi comercializarea bijuteriilor din pietre semipreţioase, cu design original. Sunt convinsă că audienţa emisiunii s-a datorat şi perioadei faste în care concursul nostru avea drept premii aceste minunate seturi de bijuterii.

Mircea Maximilian Tivadar, primul laureat al Premiului Szongott

Mircea este un om generos,  foarte credincios şi puternic. Un luptător care a ieşit în două rânduri învingător în încleştarea cu boala nemiloasă. Sunt sigură că sărbătorirea sa, în mijlocul oamenilor care-l iubesc şi îl apreciază, a constituit un preţios izvor de energie pentru continuarea bătăliei pentru viaţă.

Andrea Ghiţă