În urmă cu câteva săptămâni Bernard Sanders, senator american care s-a lansat în campania de nominalizare a Partidului Democrat pentru alegerile prezidențiale, a declarat că se retrage din competiție, iar de curând a afirmat că îl va susține pe Joe Biden, care la ora actuală a rămas singurul candidat pentru nominalizare. Gestul lui Sanders a însemnat sfârșitul unui proces care, dacă ar fi avut succes, ar fi rezultat în două schimbări semnificative ale vieții politice americane. Dar demersul a eșuat, astfel că deocamdată America nu va avea un președinte evreu și nici unul cu ideologie social-democrată. Bernie Sanders reprezenta ambele calificative, numai că alegătorii democrați, precum și suprastructura partidului nu au agreat această opțiune. De fapt, ceea ce a atârnat mai greu în balanță nu a fost calitatea lui de evreu (cel puțin nimeni nu s-a folosit de acest argument, nu era ”politically correct”), ci ideile lui, ale unui om care în luptele electorale a reprezentat o cale proprie, independentă de partide. E bine de știut că Sanders a intrat în Partidul Democrat cu puțin timp înainte de a se lansa în 2015, în campania pentru nominalizare împotriva lui Hillary Clinton. Acea campanie s-a soldat de asemenea cu un eșec sau semieșec, fiindcă până la urmă a făcut echipă cu Hillary care îl desemnase vicepreședinte. Mult timp în viața lui politică Sanders s-a prezentat ca independent, având însă strânse relații cu Partidul Democrat.

Sanders s-a născut și a crescut într-o familie de evrei, tatăl emigrând din Polonia iar familia mamei, din Rusia. Erau moderat religioși, Bernie frecventând după amiaza hederul și având bar mițva. În prima tinerețe a fost un entuziast al Statului Israel, a și mers acolo și a lucrat o vară într-un kibuț.

Activitatea lui politică începe din vremea studenției, când își însușește idei democrate care promovau egalitatea raselor, el fiind organizatorul unor mișcări de protest în cadrul Congresului pentru Egalitate Rasială și membru al Comitetului de Coordonare Nonviolentă a Studenților, care sprijinea mișcarea pentru drepturi civile din anii 1960. A absolvit Universitatea din Chicago în 1964, s-a mutat la Vermont în 1968, unde s-a imlicat în viața politică, la început fără succes, dar în 1981 a fost ales primar al localității Burlington, fiind candidat independent. Este reales de trei ori, apoi în 1990 întră în Camera Reprezentanților, funcție pe care o deține timp de16 ani. În 2006 este ales în Senat, ca cel mai tânăr senator al Vermontului și este reales în 2012 și 2018.

În cadrul Partidului Democrat unde, așa cum am arătat, a intrat abia în 2015, Sanders se situează la ”stânga stângii”. Este adeptul unor idei social-democrate. El are o poziție critică la adresa inegalității economice și a neoliberalismului, se pronunță în favoarea îmbunătățirii legislației muncii, unui sistem atotcuprinzător de asigurări de sănătate, învâțământului gratuit și în universități, creării de noi locuri de muncă prin proiecte guvernamentale de genul New Deal și dorește măsuri hotărâte în privința protejării mediului înconjurător. În politica externă susține reducerea cheltuielilor militare și s-a opus implicării SUA în războiul cu Irakul. Analiștii politici l-au descris ca pe un susținător al politicii New Deal a președintelui Franklin Delano Roosevelt și al modelului nordic. Aceste idei, spun analiștii, au influențat puternic politica Partidului Democrat de la intrarea lui în campania electorală din 2016.

Este posibil ca această aserțiune să fie adevărată, dar nu şi suficientă pentru ca liderii partidului și alegătorii democrați să-l susțină în așa măsură încât să-l accepte drept candidat împotriva lui Donald Trump. Sanders a câștigat de partea lui masiv segmentele de alegători tineri și cei de origine hispanică, dar votul lor în alegerile primare s-a dovedit insuficient. Dacă în prima parte a primarelor, Bernie Sanders a obținut victorii răsunătoare, lansarea lui Joe Biden, fostul vicepreședinte în perioada Obama, a fost o lovitură dată campaniei lui Sanders. S-a dovedit că nici în campania din 2016, nici acum, ideologia lui nu a fost agreată de o mare parte din alegătorii democrați care au preferat poziția centristă, mai conservatoare a lui Biden, așa cum au relevat rezultatele ultimelor alegeri primare, care l-au determinat până la urmă pe Sanders să renunțe la campanie, un element determinant fiind și pandemia de coronavirus care a stopat întâlnirile lui cu alegătorii.

Vorbind despre votanți, o problemă interesantă este raportul lui Sanders cu alegătorii evrei. Se știe că majoritatea evreilor americani votează cu Partidul Democrat. În Statele Unite evreii se disting prin poziția adoptată față de Israel și politica față de statul evreu. Două mari organizații evreiești americane reprezintă două viziuni diferite. AIPAC este cea mai mare organizație de sprijin al Israelului care la ora actuală îl susține pe premierul Netanyahu și politica lui, precum și politica președintelui Donald Trump în favoarea Israelului. Opusă acesteia este organizația JStreet, a evreilor liberali, cu o atitudine critică față de măsuri luate de Israel, cum ar fi crearea de așezări evreiești în Cisiordania sau lipsa negocierilor de pace cu partea palestiniană, întârzierea realizării statului palestinian. În programul JStreet, alături de recunoașterea dreptului de existență a Israelului, figurează și ”crearea unui stat palestinian independent, demilitarizat, cu granițe stabilite. Credem că soluția celor două state servește interesele Israelului și Americii și împlinește aspirațiile naționale legitime ale popoarelor evreu și palestinian”. Bernie Sanders este un simpatizant al JStreet,și cu toate că susține statul evreu, ar condiționa ajutorul dat de către SUA Israelului. Bernie Sanders a declarat: ”Israelul are dreptul de a exista în pace și securitate. Dar politica externă a Statelor Unite trebuie să fie nu numai pro-israeliană, ci și pro-palestiniană.” În plus, în timpul campaniei el s-a bazat pe cunoscuți oameni politici democrați, neevrei, cu atitudine critică față de Israel. Ținând cont de aceste declarații și de altele, probabilitatea era destul de mare ca o parte din alegătorii evrei să nu-l voteze pe Sanders.

Se poate presupune că conducerea Partidului Democrat a răsuflat ușurată la decizia lui Sanders de a renunța la candidatură. Presupunând, prin absurd, că el ar fi putut câștiga susținerea majorității electorilor democrați și ar fi obținut nominalizarea, ce șanse ar fi avut în fața ultraconservatorului Donald Trump? În actualele condiții – niciuna. America profundă sau cel puțin o parte a ei, preferă măsurile, deciziile, chiar dacă de multe ori haotice sau contraditorii, ale actualului președinte. Limbajul lui Trump este pe placul acestui segment al populației – conservator, profund religios și izolaționist – care decenii de-a rândul a fost neglijat de elita politică americană. În pofida erorilor făcute de Donald Trump în ceea ce privește problema dramatică a epidemiei de coronavirus, cel puțin deocamdată el nu și-a pierdut popularitatea sau, mai bine zis, nu a apărut nimeni care să ofere americanilor ceva în plus. Donald Trump ar putea pierde doar dacă s-ar amâna alegerile prezidențiale în condițiile unei situații catastofale din toate punctele de vedere în urma pandemiei, iar americanii ar deveni conștienți de erorile comise de președinte în acest domeniu. Deocamdată nu este cazul, dar oricum salvarea nu ar fi venit de la Bernie Sanders.

Eva Galambos