Recenta decizie a Curţii Supreme a Statelor Unite de a abroga dreptul constituţional la avort m-a impresionat profund determinându-mă să reiau tema unui articol mai vechi, pe care l-am scris în urma unei întâmplări. Articolul se întitula: „Un avort în camera alăturată” şi a apărut în publicaţia electronică Acum.
S-a întâmplat acum câţiva ani, în după-amiaza controlului ginecologic de rutină pe care-l fac în fiecare primăvară. Sosisem la ora programată, cuprinsă de emoţia şi stânjeneala caracteristică acestui demers neplăcut, dar necesar. Pe coridorul policlinicii private m-am întâlnit cu doctoriţa – o veche cunoştinţă din generaţia mea, un specialist competent şi eficient, cu un zâmbet încurajator. „Mai aveţi de aşteptat vreun sfert de oră. Am de făcut un chiuretaj şi apoi vă iau pe D-voastră” – mi-a spus ea.
M-am aşezat pe bancheta din faţa cabinetului şi m-am pus pe aşteptat. Alături de mine şedea tăcut un tânăr de vreo douăzeci şi ceva de ani. Dindărătul uşii răzbăteau zgomotele instrumentelor medicale şi vocea calmă a doctoriţei. Era o după-amiază însorită, n-avea nici un rost să rămân pe culoarul auster, acoperit cu faianţă albă, reflectând lumina violetă a becurilor cu neon. Am ieşit în curte şi m-am pus pe o bancă de lemn, lângă tufa de iasomie înflorită, în jurul căreia zburau fluturi neastâmpăraţi. Din depărtare se auzea bâzâitul unui avion brăzdând cerul senin. Aveam la dispoziţie un sfert de oră să mă relaxez şi să mă las mângâiată de adierea blândă, de mai. Mi-am privit ceasul de mână şi în momentul acela m-a săgetat gândul că, în acelaşi sfert de oră, în cabinetul medical are loc un chiuretaj. O operaţie minoră, care se poate face şi ambulatoriu. În urma ei o făptură abia înfiripată, minusculă, care deocamdată doar palpită, era scoasă din trupul care a zămislit-o. M-am gândit la tânăra care optase pentru chiuretaj, imaginându-mi ce-o fi determinat-o să ia această decizie… Până la urmă oricare ar fi fost motivul, se reducea la unul singur: nu era momentul potrivit să aibă un copil.
Dincolo de compasiunea pe care o simţeam pentru această soră mai tânără a mea, pentru durerea din vintre şi din suflet pe care i-o bănuiam, încercam şi un sentiment de uşurare că nu avea vârsta mea şi n-a trăit sub imperiul Decretului 770 / 1966 – într-un stat unde nu se putea procura pe căi legale niciun medicament sau dispozitiv contraceptiv, iar educaţia sexuală era practic inexistentă. Atunci ar fi fost nevoită să recurgă la un avort clandestin sau auto-provocat prin manevre promiscue şi periculoase, cu riscul de-a fi prinsă şi deferită justiţiei, ori de a-şi da duhul în urma septicemiei, asemeni prietenei mele M., mamă a doi copii… Sau să dea naştere unui copil nedorit, pe care să-l abandoneze într-un orfelinat. În acelaşi timp nu puteam să nu mă gândesc la creatura care se închegase fără a mai avea şansa de a deveni Om. Era o frământare sterilă de care nu mă puteam desprinde, fascinată parcă de ceea ce i se întâmpla tinerei din cabinetul de ginecologie. Avusesem norocul să nu trec niciodată printr-o experienţă similară, dar şi neşansa de a trăi ani în şir cu ticăitul fricii de o sarcină nedorită, la sorocul fiecărei luni.
După o vreme m-am ridicat şi am reintrat în clădire. Cele cincisprezece minute se scurseseră de mult şi, probabil, tânăra necunoscută ieşise din policlinică însoţită de partenerul ei. Dar nu… Pe culoar era agitaţie. Doctoriţa trecu în fugă pe lângă mine şi-mi spuse că mai am de aşteptat pentru că tânăra făcuse hemoragie. Apoi intră închizând după ea uşa cabinetului. Din spatele uşii se auzeau glasuri şi zgomote precipitate. Le urmăream încordată şi îngrijorată, strângând pumnii ca totul să se termine cu bine. După o vreme se lăsă liniştea. Doctoriţa apăru în prag, căutându-l pe tânărul care şezuse pe bancheta din sala de aşteptare. Femeia îşi revenise şi ar fi trebuit s-o însoţească acasă. Dar bărbatul nu mai era acolo… Tânăra a ieşit din cabinet, albă ca varul, a refuzat orice ajutor, a chemat un taxi şi a plecat.
Îmi era ciudă pe această fată – care ar fi putut să-mi fie copil – şi pe partenerul ei, că ajunseseră aici, acum când există atâtea modalităţi de a evita o sarcină! Şi, în acelaşi timp, îmi spuneam că oricui i se poate întâmpla un accident… În fond, ce ştiam eu despre ea? Ce drept aveam s-o judec, să-i dau sfaturi, să-i construiesc variante alternative? Şi mă mustram că am făcut asta, chiar şi numai în gând… (fragment din articolul publicat)
Slavă Domnului, totul s-a terminat cu bine, pentru că fatidicul „decret” fusese abrogat în decembrie 1989 şi tânăra s-a putut adresa unui cabinet medical specializat. Nici nu-mi puteam imagina că spectrul hidos şi periculos al avorturilor clandestine ar putea reapărea vreodată! Dar m-am înşelat. Mişcările anti-avort s-au redeşteptat şi se consolidează în lumea civilizată a timpurilor noastre. Ba mai mult, în unele ţări au câştig de cauză, îngrădind drastic libertatea femeilor.
De altfel, aruncând o privire asupra istoriei atitudinii faţă de întreruperea sarcinii, observăm că dacă în societatea arhaică era permis chiar şi infanticidul (acest drept avându-l tatăl sau bunicul), în antichitate subiectul a fost dezbătut şi legiferat, fiind adesea considerat o crimă care aducea după sine condamnarea la moarte a femeii care a recurs la această soluţie.[1]
Şi savanţii Greciei Antice s-au preocupat de această chestiune, analizând dezvoltarea produsului de concepţie şi momentul în care acesta ar fi avut suflet şi ar fi putut simţi, adică ar fi devenit o fiinţă umană. În scrierile sale Politica şi Despre Sufletcare, Aristotel agrea metodele contraceptive şi recurgerea la întreruperea sarcinii dacă aceasta era provocată înainte de cea de a patruzecea zi de gestație. Acest lucru avea legătură cu teoria sa despre dezvoltarea unui organism însufleţit.[2]
Concepţia aristoteliană se reflectă şi în modul de abordare şi condamnare a „păcatului” avortului în religia iudaică şi creştinismul timpuriu. De altfel, avortul provocat nu este menţionat în scrierile sfinte iudaice şi viaţa mamei prevalează faţă de cea a fătului. Desigur, există şi precizări privind încălcarea anumitor restricţii atunci când e vorba salvarea vieţii fătului.[3]
Şi confesiunile creştine – care condamnau cu fermitate şi pedepseau drastic avortul – aveau puncte de vedere nuanţate asupra „păcatului” întreruperii sarcinii înainte sau după ce se făceau simţite primele mişcări ale fătului.
Până în secolul al XIX-lea situaţia din societatea laică era diferită, decizia de a întrerupe o sarcină putând fi luată de o femeie, „în privat”. În general era vorba de ingerarea unor ierburi sau substanţe care provocau avortul.
Pedepsirea penală a avortului în Europa a început prin adoptarea Codului lui Napoleon (1810) care sancţiona atât persoana care provca avortul, cât şi pe cea care beneficia de acesta. Codul napoleonic, preluat de multe ţări europene, coroborat cu atitudinea Bisericii Romano-Catolice, care condamna cu fermitate întreruperea provocată a sarcinii, au avut drept consecinţă persistenţa legislaţiei antiavort din Europa, mai bine de un veac.[4]
Dacă în perioada interbelică legislaţia din unele ţări a devenit mai permisivă (URSS şi Germania), în altele a fost şi mai restrictivă din cauza pierderilor de populaţie suferite în Primul Război Mondial. În anii 1930-1940 avortul a devenit un instrument al eugeniei, fiind aplicat doar asupra persoanelor de anumită rasă sau suferind de anumite boli, în timp ce era interzis femeilor ariene.
Legislaţia antiavort în Statele Unite ale Americii a fost consecinţa unei adevărate cruciade duse de către Asociaţia Medicală Americană care a reuşit nu numai să interzică avortul, ci şi difuzarea informaţiilor legate de acesta.[5]
După cum observăm legile privitoare la avort apărau dreptul la viaţă al fătului, ignorând dreptul de decizie al femeii, pentru că ea nu avea avea libertatea deplină de hotărî asupra corpului său, asupra existenţei sale. Practic era doar un recipient în care creştea şi se dezvolta fătul protejat, o maşină de fabricat copii. Femeia era lipsită de dreputurile cetăţeneşti pe care avea să le obţină după decenii de luptă tenace a reprezentantelor mişcării feministe care, printre alte revendicări esenţiale, cereau dreptul firesc de a decide asupra păstrării unei sarcini.
Această confruntare cu făcătorii de legi, dar şi cu mişcările conservatoare anti-avort, a durat decenii. Schimbarea legislaţiei în domeniu s-a petrecut lent, începând din deceniul cinci (în ţările est-europene, dar în România s-a revenit asupra ei, prin „decretul” de tristă amintire) şi până la mijlocul anilor 1970, în majoritatea ţărilor vest-europene (Germania de Vest în 1974, Franţa în 1975, Italia în 1978), în timp ce în Spania şi Belgia avea să aibă loc abia în 1985, respectiv în 1990. În anii 2000, în marea majoritate a ţărilor Uniunii Europene avortul la cerere era liberalizat.[6]
În SUA schimbarea a avut loc la începutul deceniului opt al veacului XX. În 1972 s-a legalizat distribuirea contraceptivelor, iar în 1973 Curtea Supremă Federală a legalizat avortul în urma celebrului caz Roe versus Wade.[7] În sfârşit, decizia Curţii Supreme a SUA avea în vedere dreptul femeii de a decide asupra corpului său, asupra existenţei sale, introducând câteva reglementări care vizau sănătatea mamei.
Astfel, la finele veacului XX, în zorii Mileniului III, în SUA şi în ţările democrate femeile se puteau bucura, în sfârşit, de dreptul de a decide dacă vor sau nu să păstreze o sarcină.
Părea că lucrurile s-au aşezat, dar din păcate formaţiunile politice conservatoare au păstrat pe tapet problema avortului (ignorând total dreptul femeii) şi, cu prima ocazie, au acţionat în favoarea restaurării.
În 22 octombrie 2020 Curtea Contituţională a Polonei decidea că avortul este necontituţional. În urma acestei rezoluţii avortul a fost interzis aproape în totalitate.[8] Alte ţări, precum Ungaria. Belgia, Irlanda, etc. pun anumite piedici care îngrădesc dreptul de decizie al mamei, ca de pildă perioada obligatorie de gândire şi consiliere care preced efectuarea unui avort sau favorizarea bugetară a unităţilor medicale care nu oferă servicii de întrerupere a sarcinii.[9]
Cea mai recentă acţiune de restaurare a avut loc în 24 iunie 2022, când Curtea Supremă a Statelor Unite a anulat dreptul federal la avort, lăsând decizia la latitudinea statelor componente. Unele dintre ele au şi acţionat de îndată[10]. Anularea istoricei decizii Roe versus Wade frustrează femeile de un drept firesc, omenesc. Să ne gândim, de pildă, la faptul că orice pacient are dreptul să accepte sau să refuze o procedură medicală şi nu se acţionează în lipsa consimţământului său, în timp ce o femeie însărcinată este obligată să păstreze sarcina, fără drept de apel.
Decizia care a declanşat ample proteste în rândul soceităţii civile, fiind criticată şi de preşedintele Biden, a creat un val de satisfacţie în rândul taberei republicane. Din păcate, combatanţii mişcării anti-avort (după cum arată şi numele) au în vedere avortul ca atare, pe care-l analizează din punct de vedere etic şi moral, prin prisma propriei tradiţii sau religii, fără a lua în seamă tocmai factorul esenţial: dreptul femeii de a decide asupra propriului corp, propriei existenţe prezente şi viitoare.
În această eroare era să cad şi eu cu ceva timp în urmă, aşteptând la examenul ginecologic de rutină…
Ca femeie, nu pot decât să empatizez cu semenele mele care optează pentru o întrerupere de sarcină şi, dacă e nevoie, să lupt – după puterile mele – pentru dreptul lor de decizie. Atitudinea mea ar fi aceeaşi şi în situaţia contrară, când o femeie care doreşte să-şi păstreze sarcina ar fi obligată să renunţe la ea, aşa cum se întâmpla în China, pe vremea politicii “unui singur copil” [11]
Andrea Ghiţă
[1] A history of Abortion https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_abortion#:~:text=The%20first%20recorded%20evidence%20of,diving%20were%20a%20common%20technique.
Avortul în lumea antică şi premodernă
https://ro.eferrit.com/avortul-in-lumea-antica-si-premoderna/
[2] Aristotelian Perspectives on Social Ethics, Joanna G. Patsioti
The American College of Greece (Deree College) https://www.bu.edu/wcp/Papers/TEth/TEthPats.htm
[3] Judaism and abortion https://en.wikipedia.org/wiki/Judaism_and_abortion#:~:text=Most%20of%20Orthodox%20Judaism%20opposes,pregnancy%20endangers%20the%20woman’s%20life
Azzuro Taffuso: Sin, Crime, Law, A history of Abortion in Europe https://ehne.fr/en/encyclopedia/themes/gender-and-europe/demographic-transition-sexual-revolutions/sin-crime-law-a-history-abortion-in-europe#:~:text=movements%20speak%20out-,The%20first%20signs%20of%20change%20appeared%20in%20the%20mid%2D1950s,the%20decriminalization%20process%20was%20slower.
[4] Abortion in France
https://wikicro.icu/wiki/Abortion_in_France
[5] Abortion in United States
https://en.wikipedia.org/wiki/Abortion_in_the_United_States
[6] European Abortion Laws. A comparative overview. https://reproductiverights.org/wp-content/uploads/2020/12/European-abortion-law-a-comparative-review.pdf
[7] Christina San Filippo: Why women should make the abortion decision. Damned if you do, damned if you don’t. https://www.ramapo.edu/law-journal/thesis/why-women-should-make-the-abortion-decision-damned-if-you-do-damned-if-you-dont/
[8] Abortion in Poland https://en.wikipedia.org/wiki/Abortion_in_Poland#:~:text=On%2022%20October%202020%2C%20the,38%20of%20the%20Polish%20Constitution.
[9] European Abortion Laws. A comparative overview. https://reproductiverights.org/wp-content/uploads/2020/12/European-abortion-law-a-comparative-review.pdf
[10] Missouri este primul stat american care interzice avortul după ce Curtea Supermă a revocat dreptul la avort. https://stirileprotv.ro/stiri/international/missouri-este-primul-stat-american-care-interzce-avortul-dupa-ce-curtea-suprema-revoca-dreptul-la-avort.html
[11] Abortion in China https://www.thinkglobalhealth.org/article/abortion-china
17 Comments
Vineri 8 iulie, Joe Biden a emis un ordin executiv care protejează accesul femeilor din SUA la avort, după ce acest drept fusese anulat de Curtea Supremă a SUA. https://republica.ro/joe-biden-a-semnat-un-ordin-executiv-menit-sa-protejeze-accesul-femeilor-din-sua-la-avort-si-contraceptie?utm_source=newsletter&utm_medium=li4623_mi229365&utm_content=articol&utm_campaign=Cum+ne+pregatim+pentru+zborul+cu+avionul%2F+Joe+Biden+a+semnat+un+ordin+pentru+protejarea+accesului+femeilor+din+SUA+la+avort&utm_term=li4623_mi229365_s74374
Despre avort dar cu totul in alt context in cartea “ Am fost medic la Auschwitz “ / dr. Gisella Perl . Carte de excepție , am descoperit-o recent in România – e și Iin Engleză PDF . K.I.
Tulburătoare prezentare a celor două drepturi:dreptul la viață al fătului și dreptul de decizie al femeii.,,Dar bărbatul nu mai era acolo” În cazul femeii care ,albă ca varul,iese din cabinet, taxiul se dovedește un ajutor mai util decât ,,tatăl”.
După cum spune şi titlul “Nu desprea vort este vorba”, ci despre dreptul femeii de a decide ceea ce se petrece cu corpul ei. Restul sunt chestiuni de morală şi etică. Dacă legea nu acordă acordă egalitatea de decizie pentru bărbaţi şi femei, atunci legea nu e bună, ea trebuie schimbată. Aceasta era esenţa articolului meu. După cum se vede, aşa cum se întâmplă mereu cu o problemă sensibilă, şi în comentarii ea a fost abordată etic, moral, demografic, etc şi nu juridic.
Articol foarte bun, dar uita sa mentioneze ca fatul chiar daca este este depedent de mama, are un ADN diferit si in concluzie este un organism diferit. S-a demonstrat ca fatul “simte” durere din saptamina 20 si in plus este viabil in afara mamei din saptamina 22;
1 – Curtea Suprema a SUA a anulat decizia precedenta din 1973 pentru ca au gasit destule argumente ca sa nu se amestece in problema complexa si controversiala a avortului.
2 – Nimeni nu spune ca avortul nu poate fi permis in anumite conditii asa cum este legislat in multe alte tari vestice. Conflictul este intre cei care spun ca fiind o problema foarte complexa trebuie legislat prin votul popular si cei care spun ca misiunea Curtii Supreme este sa valideze legi acordind cu Constitutia USA. Nefiind lege nu au ce sa valideze;
3 – Sondajele de opinie publica in SUA arata ca in jur de 10% sunt pentru solutia extrema (sau interzis total, sau omorirea medicala a fatului la cerere) – marea majoritate sunt pentru interzicerea avortului dupa 12-14 saptamini cu exceptia incestului, violului, accident ADN sau viata mamei in pericol. Aceasta nu obliga mama sa creasca copilul – sunt poate sute de mii de cupluri care sunt gata sa adopteze.
4 – sa nu uitam ca medicina a progresat de acum 50 de ani – exista astazi anticonceptionale, educatie sexuala de la 12 ani, analiza ADN;
5 – ce se intimpla acum dupa decizia Curtii Supreme? fiecare stat isi formuleaza legea lui – bineinteles statele liberale (New York, California, etc) vor avea “avort on demand” pe cand cele conservative vor avea avort interzis dupa 12 saptamini cu conditii;
6 – Confuzia multor baabel-isti este ca considera SUA ca orice alta tara occidentala – asta este si cauza conflictului intern din SUA intre liberali si conservativi – ca sa va dati seama judecatorii conservativi din Curtea Suprema sunt amenintati cu violenta si chiar cu moartea de catre organizatii liberale; presiune asupra lor si a familiilor lor care trebuie sa mute din casa lor; de ce copiii trebuie sa sufere pentru un argument care poate fi legislat foarte usor;
Ca bărbat consider ca nu am drept de vot pentru subiectul in cauza . Cel mult o părere – imi permit sa indic numai cum mi- o formez . De 15+ ani observ cum Media americană prezintă diferite aspecte ale realității intr-un mod fals , incomplet , vizibil deformat – dezbaterea pe tema avortului e ultima prezentată . Fiecare cititor Baabel e liber sa priceapă in felul lui aceasta ultima dezbatere dar orice Paralela cu România sub decretul lui N.C. este o aberației . Una este sa vezi o problema umană exprimata realist și cu multă arta de filmul românesc menționat de un comentator și alta e sa Asculți pe viu peroratia unui “activist” combatind recenta decizie a Curții Supreme . K.I.
Un articol foarte interesant privitor legea împotriva avortului şi încălcarea libertăţii religioase a evreilor din America.
https://www.grid.news/story/politics/2022/06/30/the-jewish-case-for-abortion-how-overturning-roe-v-wade-threatens-religious-liberty/
O imagine artistică a ororii ultimilor ani în România comunistă sub Ceauşescu o oferă filmul din 2006 al regizorului Cristian Mungiu: “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile.” Probabil mulţi cititori ai revistei Baabel au vizionat acest film premiat şi la Cannes şi care a debutat în România în iunie 2007 la Festivalul de Film Internaţional din Transilvania.
Filmul prezintă consecinţele nefaste ale Decretului lui Ceauşescu de interzicere a avortului, victimele lui dar şi amprenta pe care această legiferare a lăsat-o asupra ţesăturii unei întregi societăţi bazată pe minciună.
Articolul lui Andrea “pune punctul pe i”, sublineaza ce e de fapt în joc în această problematică şi o face în mod documentat şi foarte interesant.
După scrierea acestui articol am văzut pe HBO Max un film documentar care prezintă extraordinar de bine realitatea din SUA înainte de rezoluţia Curţii Supreme a SUA, din ianuarie 1973, privind dreptul femeii de a decide asupra păstrării sarcinii. Filmul se întitulează The Janes şi prezintă o reţea de ajutorare a femeilor care voiau să-şi facă avort ilegal. Un număr mare de femei implicate în această reţea ilegală vorbesc cu maximă sinceritate despre situaţia de atunci şi ce le-a determinat să-şi asume această activitate prohibită, în folosul semenelor lor. Aici e trailerul filmului https://www.youtube.com/watch?v=pRbquE2BAkQ
dintre toate actele legislative semnate de NC interzicerea avortului a fost cea mai ticăloasă, , am cunoscut o ingineră care a făcut trei ani de pușcărie în urma unui avort ilegal reclamat de un turnător. Azi, în ROMÂNIA, unde educația sexuală este zero, o asemenea lege ar aduce mii de jertfe. MĂ MIR CĂ ÎN SUA conservatorismul are o pondere atît de mare. RUȘINOS.
Boris – ce este rusinos? de ce te miri? SUA au fost intemeiate de emigranti persecutati pe motive religioase si Biblia este baza Constitutiei SUA. Astazi alegerile sunt foarte stranse 50/50 dar statele conservative sunt favorizate. Votul popular direct conteaza numai local pe stat. Faptul ca astazi SUA pare ca pierde din autoritate este din cauza cresterii influentei liberale. Acum 50 de ani judecatori liberali au legalizat avortul, astazi sunt 6 judecatori conservativi si numai 3 liberali in Curtea Suprema. Poti intotdeauna sa gasesti argumente pro si contra in orice. De data asta avortul trebuie legalizat pe cale legislativa de catre Parlament (foarte greu, chiar imposibil pentru liberali sa obtina o majoritate pe plan federal). Se va legisla separat pe fiecare stat.
Timpurile în care in România era interzis avortul au fost îngrozitoare, s-au pierdut vieți, au rămas copii fără mame, orfelinatele erau pline cu sute de copii abandonați. La intrarea în schimb, la marile fabrici de industrie ușoară, femeile erau controlate ca să fie înregistrate ca gravide, dacă era cazul. Ar fi bine să nu uităm toate aceste orori, de pe margine e simplu să dai directive și să emiți principii, realitatea este însă mult mai complicată, mai ales pentru femeile în situații grele.
Da Anca ai deplina dreptate – situatia femeii si chiar a barbatului in societatea moderna este foarte trista. Femeia s-a eliberat economic – incepand sa lucreze face copii mult mai tarziu, poate de loc. Pe plan social fiecare femeie trebuie sa aiba cel putin 2,1 copii pentru ca populatia tarii sa nu scada. Inventia pastilei anticonceptionale a insemnat foarte mult pentru libertatea femeii. Politica lui Ceausescu a fost extremista daca nu criminala. Calea de mijloc este cea mai buna pentru femeie ca individual si pentru societate: 12 saptamini cu exceptii.
Andrea, excelent articol, documentat si prezentat intr-o evolutie foarte bine gandita a evenimentelor.
Ceea ce ma surprinde, privind atitudinea americana este prapastia existenta in aceasta tara, considerata din atatea puncte de vedere ca atat de inaintata, de tehnologic inzestrata, de tara tuturor posibilitatilor, financiar, profesional si cate si mai cate, dar care sub apasarea politicillor conservatoare si a unor precepte religioase de un penibil de neacceptat in timpurile in care oamenii ar dori sa faca calatorii in sptiul cosmic, uita elementle cele mai naturale ale drepturilor omului.
Oare cum e posibil ca in acea declaratie a drepturilor omului sa nu fi fost prevazut dreptu femeii de a hotara asupra zamislirii unui alt om, fara a fi nevoita sa se supuna unor legi aberante si inumane, in care logica nu isi gaseste locul.
Aviz acelora care iubeau religia si o mai si considerau ca fara prezenta sa, stiinta nu poate sa existe.
Desigur, nu este numai religia si numai politica, este in primul rand MARELE OPORTUNISM.
Veronica –
1 “precepte religioase de neacceptat” – unul din ele este sanctitatea vietii umane! fatul este o viata umana din momentul cand este creat!
2 – sunt multi care nu vad nici o contradictie intre stiinta si religie – am intilnit oameni de stiinta evrei ortodocsi – stiinta este analitica incearca sa explice fenomene prin test si ipoteze; religia este la nivel macro si este o creatie (unii spun ca vine de la D-zeu, altii spun ca este o minciuna). “Echivalenta” religiei nu este stiinta, este filozofia.
Și eu mă pronunț clar PENTRU – nu în favoarea avortului ca atare, ci în favoarea dreptului femeii de a decide și de a face un avort în condiții civilizate.
Interesant că tocmai în săptămâna asta în Israel a avut loc o liberalizare a legislației legate de avorturi. Să nu uităm însă că ministrul sănătății era de stânga, poate că a fost „câtntecul de lebădă” al guvernului care tocmai a căzut. Ce ne așteaptă în viitor? Cine știe?
Multumim pentru excelentul articol. Ca o analogie, in urma cu vreo 20 de ani, ACOG, Asociatia americana a obstetricienilor si ginecologilor a ajuns la concluzia ca in cazuri urgente, chiar in caz de sfarsitul sarcinii, viata mamei este primordiala celei a fatului.
In alta ordine de idei, Ceausescu a pacatuit enorm si prin Decretul criminal despre care scrieti in articol. In satul in care mi-am facut stagiul, o tanara cu doi copii a murit datorita unui avort ilegal facut de un vraci, probabil in conditii insterile.
Ieri la stiri TV am vazut un interviu in care un rabin din Florida era revoltat de aceasta lege contra avorturilor, sustinand ca 85% din evreimea Statelor Unite este pentru pastrarea drepturilor femeii de a decide singura.
Din pacate virusul extremismului a devenit pandemie si nu numai in Statele Unite!