Cu câțiva ani în urmă, un prieten m-a invitat la o petrecere în locuința lui din centrul Vienei. Prietenul este un fost bancher și prin natura profesiei sale aduna întotdeauna o societate interesantă, așa că am acceptat cu plăcere. 

Într-adevăr, așteptările mele nu au fost înșelate. În acea seară am întâlnit un bărbat impresionant prin manierele sale perfecte, dar aceasta era numai o impresie exterioară. Substanța lui adevărată aveam s-o descopăr numai cu timpul. 

Monsieur Amaury du Closel, acesta era numele interlocutorului meu, este un compozitor și dirijor francez. Cunosc într-o anumită măsură lumea muzicală și totuși numele lui nu îmi spunea nimic. Dar eu mai știam și altceva. În lumea de astăzi, cine se hotărăște să devină muzician este ori un geniu, ori o persoană incapabilă să aprecieze riscurile alegerii sale, ori un fanatic al muzicii, ori toate trei la un loc! Desigur, ce poate fi mai frumos decât să dirijezi sau să fi solist la o orchestra de prim rang într-una din marile săli de concerte ale unei capitale majore? Dar în zilele noastre nenumărate competiții muzicale în toată lumea produc atât de mulți laureați talentați, energici, plini de cunoștințe și atașament față de muzică, încât cariera lor devine o loterie. Foarte mulți ar merita să ajungă la culmile interpretării și la statutul de superstar, dar numai foarte puțini reușesc. Publicul, orchestrele, sălile de concerte și nu în ultimul rând fondurile sunt limitate. Unii foarte buni primesc șanse pe care le pot valorifica, alții la fel de buni, nu… 

Cu timpul am aflat mult mai multe despre activitatea lui Monsieur du Closel. El și-a dedicat cinci ani din viață pentru a cerceta urmele lăsate de vreo 200 de compozitori evrei masacrați sau reduși la tăcere de naziști care astfel sperau să înăbușe muzica lor pe vecie. Rezultatul activității lui Monsieur du Closel a fost o monografie unică și atotcuprinzătoare despre acei care nu au mai ajuns să-și asculte propriile compoziții. Dar această monografie a fost abia începutul unei activități de o viață pentru a reînvia și a răspândi muzica acelora pe care naziștii credeau că i-au redus la tăcere pentru totdeauna. 

Monsieur du Closel a întemeiat o mică orchestră compusă exclusiv din tineri extrem de entuziaști și talentați care sub conducerea sa interpretează prin toata Europa muzica compozitorilor evrei din timpurile holocaustului (Forum Voix Étouffées).

Cei care frecventează regulat sălile de concert știu foarte bine cât este de dificil să entuziasmezi un public, chiar dacă este expert sau interesat subiectiv, pentru muzica necunoscută a unor compozitori necunoscuți. Este o misiune aproape imposibilă… și la o distanță de ani-lumină de orice interes financiar. 

L-am întrebat de ce o face. Mi-a răspuns foarte simplu: „Trebuie!” Mă întreb ce îl motivează pe acest aristocrat francez, care prin originea sa și a familiei sale nu are niciun fel de conexiuni iudaice, să-și dedice o mare parte din carieră propagării muzicii create în timpul holocaustului. Singurul răspuns care poate reflecta realitatea este că el a înțeles ce a însemnat creația muzicală evreiască din timpul holocaustului și… nu poate altfel! 

În ultimii ani activitatea lui Monsieur Amaury du Closel a primit recunoașteri multiple. Președintele Austriei i-a decernat Ehrenzeichen für Wissenschaft und Kunst (Medalia de onoare pentru merite în știință și artă), cea mai înaltă decorație austriacă pentru oamenii de artă. Președintele Germaniei l-a decorat cu Bundesverdienstkreuz (Crucea de Merit) și este posibil că va urma președintele Franței. 

Monsieur du Closel își continuă activitatea în toate direcțiile. Mi-a povestit că ideile și inspirația pentru propriile sale compoziții îi pot veni oricând și oriunde, pe stradă, pe trepte, în cafenea etc. Câteodată este fizic atât de slăbit, încât este obligat să-și dirijeze superba sa orchestră șezând. Cred că este un om fericit. Nu mulți s-au născut cu o vocație clară și au și reușit să o realizeze… 

Prin naștere, familie, studii, personalitate și cu un chateau undeva în centrul Franței, Amaury du Closel este un aristocrat, dar prin activitatea sa excepțională a devenit cu adevărat un aristocrat în cel mai bun sens al cuvântului. 

Peter Singer