Realitatea a ajuns din urmă media occidentală, tabuurile narativei globaliste au căzut pe rând precum figurinele de la popice. Putin trăiește și pare bine mersi din punct de vedere al sănătății. Recent, el s-a eternizat într-un nou mandat de președinte, pentru 6 ani, nu că am fi avut emoții în acest sens. Președintele rus a întrunit oficial 87% din sufragii, procent probabil adus din condei, însă nici măcar războinica mass medie apuseană nu a contestat această victorie, adică noul țar se bucură de susținerea majorității populației. 

Bastioanele jurnalismului globalist ca Washington Post, New York Times, Politico, The Economist titrează articole univoce ale unor geostrategi și experți de marcă potrivit cărora nu numai că Ucraina nu are nicio șansă să recâștige teritoriile ocupate de trupele ruse în 2022, ci există perspectiva reală ca cel târziu până la finele lui 2024, regimul ucrainean să colabeze atât pe front, din punct de vedere militar, cât și politic, în sensul că președintele Zelenski și camarila lui vor fi debarcați de la Kiev.

În aceste materiale aplicate și bine documentate se demonstrează că succesul de la Avdiivka a deschis calea trupelor Kremlinului spre eliberarea completă a Donețkului și ocuparea Ucrainei de la est de Nipru. În urmă cu doar un an, în pragul celebrei contraofensive ucrainene care s-a fâsâit de îndată ce a început, asemenea opinii erau catalogate drept erezie, pasibile de un dosar penal, autorii fiind catalogați drept putiniști și agenți GRU sau FSB. La ora actuală, experți cu reputație internațională, unii foști analiști de marcă ai CIA precum George Friedman, John Mearsheimer, Jeffrey Sachs sau Douglas Mc Gregor, cu greu ar putea fi considerați vânduți intereselor Rusiei.

Vetoul republicanilor din Senat a blocat acordarea unui ajutor militar masiv Ucrainei, în valoare de cca 70 de miliarde USD, dar și pe cel acordat Israelului, în valoare de aproximativ 15 milioane de USD. În ciuda asigurărilor ferme date de administrația Biden personal președintelui Zelenski în repetate rânduri, există șanse ca Washingtonul, sub presiunea propriei opinii publice și a alegerilor din noiembrie, să repete „scenariul eroic” din Vietnam, Iraq sau Afganistan.

Odată cu secarea aproape totală a ajutorului militar american către Kiev, UE a fost obligată în parte de către patronii de la Casa Albă, în parte de către zelul și servilismul liderilor Consiliului Europei, să înlocuiască și să suporte costurile menținerii în viață a statului ucrainean și a mașinăriei sale de război.

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, Roberta Metsola, președinta Parlamentului European și confrații lor din Partidul Popular European sunt preocupați mai mult de înfrângerea iluzorie a Rusiei și debarcarea imaginară a lui Putin de la cârma Kremlinului decât de necesitățile primordiale ale populației europene. Cârmuitorii de la Bruxelles au ignorat în mod reprobabil cererile juste și întemeiate ale fermierilor din statele europene. Inflația ridicată din majoritatea statelor europene, printre care România se află în frunte, se datorează în bună parte cheltuielilor bugetare masive îndreptate către Ucraina, în scopul atingerii unor scopuri iluzorii.

Este inadmisibil ca națiunile Europei să-și sugrume prezentul și să-și amaneteze viitorul pentru a susține un război fără șanse de reușită. Eu nu cred în sperietoarea cu rușii care vor invada Europa, aceasta este o gogoriță propagandistică întreținută de globaliști și neoprogresiști pentru a menține caruselul datoriilor și cheltuielilor de război, benefice pentru complexul militar-industrial american și financiar-bancar european. Nici măcar în epoca războiului rece, când Uniunea Sovietică și aliații ei din Tratatul de la Varșovia s-au aflat la apogeul puterii lor, Moscova nu a îndrăznit să atace și să ocupe Europa Occidentală. Acum, când Rusia se află departe de puterea Uniunii Sovietice de odinioară și de doi ani se chinuie să ocupe militar patru regiuni din Ucraina cu populație pro rusă, în consonanță cu opinia multor strategi occidentali, probabilitatea ca după un succes de proporții în Ucraina, Rusia să atace vreo țară NATO este aproape nulă.

Prin susținerea acestui război fără șanse de victorie, Occidentul a reușit câteva contraperformanțe notabile:

– A ajutat refacerea și modernizarea intensivă a Armatei Roșii, reorganizarea și mărirea efectivelor ei, respectiv punerea la punct a economiei de război care în multe domenii ale producției de armament și muniție surclasează pe cea a Occidentului unit.

– A întărit regimul autarhic al lui Putin, camarila acestuia, a eficientizat și a activat funcționarea serviciilor secrete rusești, a cimentat unitatea Federației Ruse ale cărei popoare se simt amenințate de o posibilă invazie NATO. Dintr-un conflict local, propaganda NATO a inoculat popoarelor din Rusia vechiul reflex de apărare față de imperialiști.

– Prin cele 13 sancțiuni economice „deosebit de eficiente” ale Uniunii Europene, Europa și-a făcut un rău economico-social de durată, care cu siguranță se va oglindi în alegerile din acest an, unde conservatorii, suveraniștii și în general dreapta va obține cu siguranță o victorie la scor.

– Mai mult, Rusia, încorsetată de Occident, și-a dezvoltat rapid legăturile economico-comerciale cu China, India, Pakistan, Brazilia, Turcia, statele din Golful Persic, cu Iranul, cu Arabia Saudită, cu țările africane. Presiunea occidentală a stimulat coagularea rapidă a Sudului generic, a BRICS-ului ca contrapondere la puterea apusului democrat.  

– Prin decuplarea energetică de Europa, forțată de puterile apusene, Rusia și-a mărit veniturile rezultate din vânzarea de țiței și gaze naturale, a câștigat noi piețe și conform Băncii Mondiale, creșterea economică a Rusiei în 2023 a fost de cca 4%, de trei ori mai mare decât cea medie a zonei EU.  

– Forțarea conflictului din Ucraina de către Occident, chiar în condițiile agresiunii ruse împotriva unui stat independent, a dus din nefericire la inițierea unei axe clar antioccidentale, Rusia-China-Iran-Coreea de Nord, care se poate extinde oricând și cu alți aliați.

Și nu în ultimul rând, tiradele războinice ale agitatului președinte francez Macron pun doar benzină pe focul conflictului deocamdată retoric dintre Moscova și Bruxelles. Până și Washingtonul s-a distanțat prudent de amenințările micului Napoleon contemporan de la Paris, care prin insecuritatea strategică a declarațiilor sale nesăbuite umple nițel paharul exploziv al unui posibil conflict nuclear. Noroc că peste capul înfierbântat al lui Macron s-au reluat contacte destul de active între CIA și FSB cu scopul de a găsi o formulă de încetare a focului în Ucraina.  

Probabil punctul pe i în sângerosul conflict ruso-ucrainean va fi pus la sfârșitul anului de viitorul președinte Trump care va sista complet ajutorul american militar și financiar destinat Ucrainei, va scoate trupele de comando și diversiune, respectiv consilierii militari deghizați în civil care sprijină armata Kievului. Tot impetuosul Trump va ordona NATO să reducă efectivele din flancul de est pentru a dezamorsa tensiunea militară cu Rusia.

George Vigdor