30 iunie – cea mai neagră zi din istoria postbelică a Franței

Contrar speranțelor nejustificate ale președintelui Macron, Rassemblement National, partidul de extremă dreaptă al Marinei Le Pen, și-a continuat înaintarea victorioasă, obținând 34% în primul tur al alegerilor legislative anticipate din Franța, la un pas de majoritatea absolută din Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului francez. Dizolvând parlamentul după rezultatele catastrofale ale alegerilor europarlamentare, Macron spera la o mobilizare a alegătorilor de centru care să ducă la întărirea alianței sale, Renaissance.

Dar scrutinul europarlamentarelor a indicat clar tendința unei mari părți a populației franceze. Confruntați cu ani dificili care au dus la scăderea nivelului lor de trai și la incertitudini interne și externe – pandemia, migrația crescândă, războiul din Ucraina și creșterea prețurilor – mulți francezi s-au lăsat atrași, ca să nu zicem amăgiți, de promisiunile populiste ale extremei drepte. Era mai ușor să ”înghită”, să accepte discursul lepenist care se referea la greutățile de zi cu zi ale oamenilor de rând, la dificultățile provocate fermierilor francezi de programul de îmbunătățire a mediului lansat de Uniunea Europeană, la lipsa de securitate provocată parțial de imigranți și altele, decât să accepte măsurile dure și bineînțeles nepopulare ale președintelui Macron, poate șeful de stat cu gândirea cea mai modernă din istoria Franței, care dorea ca țara sa să ajungă pe primul loc, să fie statul cel mai competitiv din Europa și să formeze o putere militară europeană care să nu mai depindă de Statele Unite. Bineînțeles acest proiect cerea mari sacrificii pe termen scurt și mediu și o mare parte din francezi care, contrar concepției generale, sunt conservatori, l-au respins. Atunci când și-a câștigat primul mandat, Macron a adunat în jurul său o elită de tineri intelectuali, cu spirit inovativ. Dar dacă atunci așteptările erau foarte mari, trecerea timpului și evenimentele negative pe plan intern și internațional au erodat popularitatea președintelui. Macron a fost acuzat de elitism, de faptul că folosește poate exagerat prerogativele funcției de președinte și caută să eludeze dezbaterile din parlamentul în care nu mai dispunea decât de o majoritate relativă.

Președintele Franței a trebuit să se confrunte și cu noul partid al lui Jean-Luc Mélenchon, „La France insoumise”, situat la extrema stângă a eșichierului politic. Macron a declarat de multe ori că extrema stângă, respectiv Mélenchon, ar fi mai periculoasă decât extrema dreaptă, ceea ce, precum vedem, are acum un efect de bumerang.

Ce ar însemna o victorie a extremei drepte în Franța? După părerea mea, în primul rând o rușine națională. Chiar dacă generațiile s-au schimbat, în memoria colectivă mai persistă istoria guvernului de la Vichy care s-a aliat cu Germania hitleristă și a urmat politica acesteia, poate chiar cu şi mai mult entuziasm, cum s-a dovedit mai târziu. Marine Le Pen a încercat să scape de elementele de sorginte fascistă introduse de tatăl său, pentru a face partidul frecventabil. Să recunoaștem, programul partidului are și elemente atractive, dar cei care îl votează nu se gândesc la consecințele pe termen lung ale unor prevederi populiste lansate de un partid de extremă dreaptă. Ele se vor resimți atât pe plan intern, cât și în politica externă franceză și în relațiile cu UE, iar victoria acestui partid va stimula avansul celorlalte partide de extremă dreaptă din Europa.

Ce se va întâmpla în turul doi? Potrivit legii electorale franceze, dacă niciun candidat nu a câștigat jumătate plus unu din voturi, toți cei care au obținut cel puțin 12% se vor confrunta în turul doi, astfel că este posibil ca lupta să se dea între trei candidați.

După procentajul obținut din sondajele la ieșirea de la urne, cu victoria clară a formației lepeniste și situarea pe locul doi al alianței de stânga, Noul Front Popular, președintele Macron a cărui alianță de centru a ieșit pe locul trei, a lansat un apel pentru formarea unui front comun vizând salvarea democrației. Practic, aceasta va însemna negocieri cu stânga pentru a alegerea unui candidat unic și retragerea celui mai prost plasat. Este un mare semn de întrebare dacă demersul va avea succes, ținând cont de efectul de bumerang, respectiv atitudinea președintelui față de stânga franceză (care este departe de idealurile, componența și sprijinul de care s-a bucurat Frontul Popular din anii 1930). Și, presupunând că s-ar ajunge la un compromis, nu este sigur ca acest demers ar fi pe placul alegătorilor centriști și de stânga, nici a UE care nu ar fi încântată nici de un premier neomarxist.

Din păcate, personal nu sunt deloc optimistă. Mi-e teamă că după turul doi ne vom trezi cu un guvern francez de extremă dreaptă, ceea ce înseamnă o majoritate absolută în Adunarea Națională (camera deputaților). Aceasta este condiția pusă de Marie Le Pen pentru formarea guvernului în frunte cu un premier de 28 de ani, Jordan Bardella. Sper să nu am dreptate.

Eva Galambos

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Mihai+Vasilescu commented on July 4, 2024 Reply

    Mă bucur că a apărut pe Baabel o analiză atât de bună. Într-un text relativ succint, cred că ați reușit o analiză mai clară, corectă și informativă decât aproape tot ce am văzut în alte publicații.

  • Florentino Himelbrand commented on July 2, 2024 Reply

    Măsurile antipopulare ale guvernanților acuali își spun cuvântul.
    Scumpirea Produselor și serviciilor
    Creșterea prețurilor energiei și carburanților
    Creșterea vârstei de pensionare

    Și altele

  • George Konig commented on July 1, 2024 Reply

    Sa nu trecem cu vederea anumite fapte: Presedintele Macron a interzis firmelor israeliene si a cetatenilor israelieni de a participa la expoziția de arme, una din cele mai importante manifestari. Precum si Marine Le Pen este in relatii foarte bune cu primul ministru israelian Nataniahu si sprijina deschis Israelul. Poate si acest lucru este numai populist.

    • Andrea Ghiţă commented on July 4, 2024 Reply

      Nu cred că schimbările politice din Franţa ( sau alte ţări) ar trebui privite exclusiv prin prisma efectului lor faţă de statul Israel. Să înţeleg că ideologiile extremiste sunt tolerabile dacă nu vizează evreii? Cred că trebuie să fii naiv să-ţi imaginezi că evreii nu vor cădea pradă, la un moment dat, acestor ideologii naţionaliste, populiste şi xenofobe.

      • Hava Oren commented on July 4, 2024 Reply

        Perfect de acord. Dar ce facem când aproape toți candidații sunt extremiști, ori de stânga, ori de dreapta? O prietenă a mea din Germania zicea că ea nu mai merge la vot, pentru că niciun partid nu îi inspiră încredere. Dar nici asta nu e o rezolvare. Suntem într-un impas din care nu mai văd nicio ieșire.

  • andrei schwartz commented on July 1, 2024 Reply

    PARTIDUL ULTRA STÂNGIST DIN ACTUALA FRANTĂ ESTE NATIONAL FASCIST CA ȘI PARTDUL NAZIST. CRED CĂ VERA MEDREA A GĂSIT ADEVĂRATA SOLUȚIE!.

  • tiberiu ezri commented on July 1, 2024 Reply

    Cred că extremismul islamist va încuraja asemenea schimbări în toată Europa fiindcă islamiștii sunt mai periculoși Europei decât extrema dreaptă autohtonă.

  • Vera Medrea commented on July 1, 2024 Reply

    Analiză lucidă, obiectivă și pertinentă. Pentru minorități,cum suntem noi și nu numai, viitorul este sumbru. Și cum spune poanta bancului evreiesc : Alt glob (pământesc) nu este?

    • FAIBIS AVRAM commented on July 5, 2024 Reply

      VREMURILE SUNT TOT MAI FIERBINTI,SI EVENIMENTELE TOT MAI GREU DE CONTROLAT. SUNTEM FOARTE AFECTATI DE VICLENIA CELOR DIN HAMAS,IRAN & COMP. SI DE NEPASARE LA SOARTA LA CEI RAPITI DIN ISRAEL. CE CIITIM IN PSALMI 18: 26 ” CU CEL CURAT,TE ARATI CURAT SI CU CEL VICLEAN ,TU TE PORTI DUPA VICLENIA LUI.” VEDEM CUM DE LUNI BUNE,TERORISTII RASUCESC CUTITUL IN INIMILE FAMILIILOR INDURERATE,CU MULT SADISM FAC “VERISORII NOȘTRI ACEASTA.DAR NOI II PUTEM INVINGE FARA ATITEA ARME. VA FI SUFICIENT UN REGIZOR BUN,CARE SA-I CONVINGA CA EVREII II VOR IMPROSCA ,PRIN ORICE MIJLOACE,FOLOSIND ORICE OBIECTE LA INDEMINA,SA-I ATINGA CU UNTURA DE PORC. SI ASTFEL II VOR FACE SA PIARDA PROMISIUNEA PE CARE O PRIMESC INCA DIN FRAGEDA PRUNCIE, CA MURIND CA MARTIRI, VOR PRIMI 72 DE CADANE ETC. EI BINE, IDEEA ACEASTA AR PUTEA ADUCE PACEA MULT DORITA IN ORIENTUL MIJLOCIU, VOM STIRNI O HORA AMETITOARE IN MINTILE LOR,IMBIBATE DE DROGURI. IDEEA VALOREAZA CIT UN PREMIU NOBEL. ESTE OPINIA MEA, SI MA ROG SA AJUNGA LA URECHEA POTRIVITA, CE O POATE IMPLEMENTA. SHABAT SHALOM U MEVORAH,TUTUROR! 🤩😍 OPTIMISTI, EUGENIA & AVRAM FAIBIS
      P.S. ACESTE CITEVA RINDURI AU FOST PUBLICATE IN GAZETA ROMANEASCA ,EDITIA DIN 27 IUNIE 2024,IN ISRAEL. E DREPT,AU MAI TAIAT DOUA -TREI PROPOZITII…. SUNT FOARTE CURIOS SA AUD SI PAREREA DVS.,EVA GALAMBOS.VA MULTUMESC! AVRAM,LEVITUL

  • Peter commented on July 1, 2024 Reply

    Este încă prematur să regretăm sau să sărbătorim un guvern naționalist de dreapta în Franța. Dar un lucru îmi este clar: lepeniştii sunt răul mai mic în comparație cu extrema stângă. Pe bună dreptate trebuie să fim sceptici în privința Frontului Național, dar întrebarea este: să cedem mai mult temerilor legate de o experiență proastă din trecut, sau să ne confruntăm cu un pericol real din prezent? Din partea mea, cred că un guvern naționalist de dreapta în Franța este rău, dar o mișcare radicală de stânga, cu tentă antisioniste și islam-fascistă, este mai rea. Să așteptăm și să vedem ce aduce următorul tur al alegerilor și abia atunci ar trebui să ne actualizăm grijile.

  • Simona Fuchs commented on July 1, 2024 Reply

    O majoritate în Parlament a extremei drepte cred ca e, intr-adevăr tragedia istoriei franceze. Filosofii francezi de stanga au descris de mulți migrarea electorat muncitoresc de la socialiști spre partidul familiei Le PEN. Didier Eribon in romanul autobiografic“Reîntoarcere in Reims“ și Edourd Louis, intr-un eseu autobiografic:“Cine l-a ucis pe tatăl meu“.
    În Austria avem alegeri parlamentare pe 29 septembrie, coaliția aflată la guvernare a fost la un pas de despărțire, un al 2-le-a stat european cu alegeri anticipate ar fi fost un dezastru european.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *