La sfârşitul lunii septembrie estul şi sudul României se aflau sub cod roşu de intemperii, din cauza apropierii ciclonului Ashley. Cu vreo săptămână în urmă aceleaşi zone ale ţării fuseseră lovite de ciclonul Boris care a făcut ravagii, iar populaţia alertată cu întârziere suferise pagube majore. De data aceasta Ministerul Mediului şi Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă le-au transmis autorităţilor locale ordine ferme care au dus la evacuarea locuitorilor din zonele periclitate (cu tot disconfortul provocat de o asemenea acţiune). În final, temutul ciclon Ashley s-a „fâsâit” într-o ploaie torenţială.

A doua zi, 1 octombrie, emisiunea România în Direct, de la postul de radio Europa FM dezbătea utilitatea măsurilor luate de autorităţile locale[1]. Părerile ascultătorilor erau împărţite.

La un moment dat, unul dintre aceştia a afirmat că ciclonul Ashley a fost o alertă falsă, menită să distragă atenţia populaţiei. „De la ce?” – a întrebat moderatorul, iar ascultătorul a explicat cu multă convingere că în aceeaşi perioadă mii de evrei au aterizat la aeroporturile de la Iaşi şi Bacău şi apoi s-au risipit prin ţară.

Ascultătorul era încredinţat că sosirea evreilor ar fi fost trecută deliberat sub tăcere de posturile de radio şi de televiziune. „Cine poate şti de ce veniseră şi ce căutau într-un număr atât de mare în România?”. (Citez din memorie).

Pentru mine scopul sosirii lor era cât se poate de limpede. În perioada dinaintea Sărbătorilor de Toamnă evreii hasizi merg în pelerinaj la mormintele renumiţilor rabini de odinioară din Moldova şi Bucovina.

Din fericire şi moderatorul emisiunii, Cătălin Striblea – un jurnalist experimentat şi echilibrat – era informat şi a dat acelaşi răspuns: erau pelerini care mergeau în Ucraina, în localitatea Uman şi, din cauza stării de război, au aterizat în România[2]. Ascultătorul a mai argumentat puţin şi apoi s-a retras (nu foarte convins), iar eu mi-am spus: iată un om care crede în teoria conspiraţiei evreieşti mondiale şi bănuieşte de complicitate autorităţile româneşti care, chipurile, ar fi deturnat atenţia populaţiei de la aterizarea „miilor de evrei”.

Este încă un semn al creşterii antisemitismului din ultima vreme, fapt pe care l-am constatat şi eu prin sporirea numărului de comentarii ostile la emisiunile mele pe teme evreieşti postate pe YouTube[3].

După câteva zile, o prietenă îmi împărtăşea îngrijorarea ei legată de multitudinea comentariilor duşmănoase din mediul online care îi vizau atât pe „evreii ciudaţi” sosiţi în număr mare pe aeroporturile din Moldova şi „risipiţi cine ştie unde”, cât şi pe cei care poposiseră în satele maramureşene şi „făceau lucruri stranii pe la fântâni… Poate chiar le otrăveau, Doamne fereşte”!

Se vede cât e de simplu să hrăneşti ura împotriva evreilor în rândul persoanelor neinformate şi să sporeşti admiratorii formaţiunilor naţionalist-extremiste care pun toate necazurile ţării pe seama inamicului evreu [4]. E drept că atât situaţia politică internaţională actuală, cât şi pre-campania electorală internă favorizează coagularea şi manifestarea antisemitismului latent.

Îmi închipui că majoritatea oamenilor creduli, suspicioşi şi ostili faţă de evrei s-ar fi comportat altfel, dacă cineva le-ar fi explicat că e vorba de credincioşi care se duc să se roage la mormintele rabinilor înţelepţi decedaţi înainte de Holocaust, dormindu-şi somnul de veci în cimitirele părăsite din localităţile de unde evreii au fost deportaţi pe drumul fără întoarcere al lagărelor de exterminare.

Doar şi creştinii se roagă la morminte, nu-i aşa? Ortodocşii de Paşti, romano-catolicii şi protestanţii de Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor (Luminaţia de 1 noiembrie). Şi creştinii se duc în pelerinaje, cu zecile de mii: de Sfânta Paraschiva, la Iaşi; de Sfânta Maria Mare, la Nicula şi de Rusalii, la Şumuleu Ciuc.

Evreii sunt mult mai puţini decât miile şi zecile de mii de pelerini creştini pe care nimeni nu-i suspectează de vreo conspiraţie. Cu ce sunt mai ciudaţi evreii bărboşi îmbrăcaţi în caftane negre şi purtând pălării cu boruri largi decât călugării şi preoţii bărboşi purtând sutane lungi şi potcapuri?

Poate că nici obiceiul taşlih-ului, spălarea păcatele în apă curgătoare sau în fântână înainte de marile sărbători, nu ar mai fi considerat periculos, pentru că şi la noi există ritualuri de curăţire înainte de sărbători.

Oare de ce sunt mult prea puţini cei care aleg calea cunoaşterii reciproce, decât cei care preiau pe nemestecate zvonurile duşmănoase şi se cantonează în ură? Probabil că e mult mai comod să scrii vorbe de ocară împotriva unui vrăjmaş comun căruia i se atribuie cauzele tuturor relelor, decât să-ţi pui întrebări asupra veridicităţii acuzaţiilor şi să te informezi.

De fapt, ar fi absurd să se pretindă de la fiecare om să cumpănească asupra poveştilor pe care le colportează. Acest rol ar trebui să le revină cadrelor didactice, jurnaliştilor şi influencerilor… de bună credinţă.

Nu e un rol uşor, uneori e chiar ingrat, dar cred că e singura modalitate de împiedica reînvierea urii criminale, nu numai împotriva evreilor, ci a oricărei alte minorităţi etnice şi religioase.

În final voi relata despre o acţiune dătătoare de speranţă. Recent am avut prilejul să particip la o oră de istorie neconvenţională,  pe care profesorul dr. Vladimir-Alexandru Bogosavlievici[5], le-a ţinut-o elevilor din clasa a XI-a de la Colegiul Naţional George Bariţiu din Cluj.

Profesorul, un excelent cunoscător al istoriei Clujului, autor al mai multor cărţi cu acest subiect, şi-a plimbat elevii pe străzi, poposind în faţa edificiilor legate de evreii care, înainte de Holocaust, reprezentaseră o cincime din locuitorii oraşului.

Elevii au urmărit cu interes expunerea captivantă a profesorului care a prezentat evreimea ca parte integrantă a populaţiei oraşului, cu un rol determinant în crearea aspectului urban actual, în progresul economic şi cultural al Oraşului Comoară.

După ce au fost trecute în revistă câteva edificii emblematice ridicate de evrei şi mai multe clădiri unde au locuit personalităţi evreieşti, ne-am oprit în faţa unei case fără etaj de pe strada Brătianu. Povestea ei era doar una dintre cele câteva mii petrecute la începutul lunii mai 1944.

De aici fuseseră ridicaţi toţi locatarii: şapte familii, printre care şi cea a unuia dintre cei mai faimoşi creatori de pălării din Cluj, supranumit „regele pălărier”. Au fost deposedaţi de bunuri, locuinţele le-au fost sigilate şi ei (cu câte o boccea de persoană) au fost urcaţi în camion pentru a fi duşi în ghetoul de la Fabrica de cărămizi. Vecinii ieşiseră pe stradă şi priveau. Unii tăceau, alţii îi huiduiau. Peste mai puţin de o lună evreii de pe strada Brătianu au fost deportaţi la Auschwitz împreună cu cei 18.000 de coreligionari din Cluj, pentru singura vină de a fi fost evrei.

Tinerii priveau uimiţi, aproape neîncrezători, că aşa ceva s-a putut întâmpla în frumosul nostru Cluj multietnic şi multiconfesional.

Din păcate, se poate întâmpla şi în prezent, dar şansele sunt foarte mici atâta vreme cât există profesori de istorie erudiţi şi carismatici care le povestesc elevilor despre istoria vecinilor de alte etnii şi confesiuni, îi învaţă să nu califice şi să nu acuze colectiv, să înţeleagă şi să respecte valorile democraţiei şi, mai ales, să evite – cu orice preţ – derapajele care pot duce spre autoritarism, spre totalitarism.

Andrea Ghiţă

---

[1] România în Direct: Unde a fost furtuna Ashley? Au procedat corect autoritățile?

01/10/2024

[2] https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/mii-de-evrei-trec-prin-romania-in-pelerinaj-spre-2391709.html

[3] https://www.youtube.com/@GhitaAndrea

[4] Peste doar câteva zile, lidera acestei formaţiuni naţionalist-extremiste acuza evreii pentru că fusese eliminată din cursa pentru preşedinţia ţării, printr-o decizie a Curţii Constituţionale a României https://evz.ro/diana-sosoaca-ccr-a-respins-candidatura-reactia-europarlamentarei-sos.html

[5] https://www.proiectulmerito.ro/vladimir-alexandru-bogosavlievici/