Într-unul din primele articole pe care le-am pregătit pentru revista Baabel am scris pe larg despre ouăle Fabergé, incredibilele obiecte de artă imaginate și realizate, acum peste un veac, de bijutierul magician din Sankt Petersburg pentru împăratul Rusiei. Vorbeam în acel articol (https://baabel.ro/2021/08/oua-fermecate) despre nevoia omului de frumusețe alăturată nevoii lui de poveste. Ouăle-bijuterii întruchipează perfect aceste două nevoi, de aceea le-am și denumit fermecate, pentru că în poveștile copilăriei, obiectele pot primi puteri vrăjite asigurându-se de farmec etern. Reiau acum ideea nevoii organice a omului pentru frumusețe, împletită cu nevoia de poveste. Le-am regăsit pe amândouă în locul despre care vreau să vorbesc aici.

Acum două toamne am ajuns în alt loc fermecat, la Wattens, un orășel de vreo 7000 de locuitori din Alpii Austriei, unde există din anul 1895 fabrica de cristale Swarovski. Când ne-am plănuit călătoria, fiul meu și cu mine am verificat pe hărți trasee alternative în funcție de ceea ce ne doream să vedem. În Austria eu voiam neapărat să ajung la Salzburg, măcar pentru câteva ore, ca să văd unde s-a născut și unde s-a preumblat prin grădini idolul meu Mozart – amintirea mea s-a și materializat într-un articol găzduit tot de Baabel (https://baabel.ro/2023/08/la-salzburg-in-sfarsit/)

Dar mai voiam ceva în Austria: fabrica și muzeul Swarovski din orășelul tirolez Wattens, așezat între munți, lângă Innsbruck. La întoarcerea din Franța, ruta stabilită ne purta pe la Innsbruck și am hotărât să poposim o noapte în orașul montan care a adăpostit două ediții ale Jocurilor Olimpice de iarnă, renunțând la Wattens.

Am fost de multe ori la Viena și adesea am intrat în superbul magazin Swarovski, de unde mi-am cumpărat diverse mici zorzoane. Magazinul te făcea să crezi că intri tu însuți într-un cristal. Vizitele mele se legau de povestea unor strasuri (nume inițial al cristalelor) ale bunicii mele Magda, un șirag care îi fusese foarte drag și care îi punea perfect în valoare rochia de mătase verde pe care o purta de obicei în Ajun de Crăciun. Războiul a risipit șiragul strălucitor, la fel cum a risipit vieți și destine, dar Magda îl evoca adesea pe vremea când devenisem adolescentă și ea îmi povestea despre timpuri trecute. În memoria ei mi-am dorit să văd locul de producție al cristalelor fermecate.

Ajungem la Innsbruck, venind dinspre Elveția, printre Alpii Austrieci cu peisaje de-a dreptul ireale de care eu mă pot bucura cel mai bine, fiindcă Mircea conduce. Suntem cam întârziați față de program, rulăm deja pe întuneric, după mai multe devieri de pe traseu datorate lucrărilor efectuate de austrieci la niște tunele. Poposim la o pensiune, un loc plăcut, specific austriac, și după o odihnă bună, dimineața suntem gata de pornire.

E penultima zi de călătorie, ne îndreptăm spre Ungaria, unde vrem să poposim pentru ultima noapte în orașul Komarom. Ieșind din parcarea pensiunii, Mircea setează GPS-ul și îmi spune că mai trebuie să ne oprim într-un loc. Vrea el să facă ceva. Nu va dura mult, dar e necesar. Să fie ceva legat de mașină? Nu știu. Pornim la drum și după vreo 15 km văd un indicator pe care scrie „Wattens – Kristallwelten”. Mă inundă o caldă bucurie, mai ales că acest obiectiv îmi ieșise complet din minte. Mircea râde de mine – întotdeauna am fost ușor de păcălit. Îmi rețin o lacrimă de emoție și de bucurie – până la urmă voi vedea totuși locul cu strasuri!

La Wattens funcționează un complex de expoziție a cristalelor artificiale. Nu e chiar muzeu, căci partea despre familia deținătoare a fabricii și istoria producției celebrelor obiecte de ornament este foarte mică. Predomină diverse lucrări de artă elaborate în jurul, din și pentru cristalele fabricate în acest oraș. La împlinirea centenarului fabricii de cristale artificiale s-a deschis acest loc creat de artistul multimedia André Heller, ca un tărâm magic, unic, menit să surprindă, să încânte și să inspire vizitatorii printre care și ne aflăm noi.

Kristallwelten Swarovski este un complex atât exterior cât și interior care necesită multe ore pentru a fi explorat cum se cuvine, ore care oferă o adevărată încântare, de parcă te rupi de realitatea vieții de zi cu zi și pătrunzi într-un basm sclipitor. E foarte multă creativitate cuprinsă aici prin munca de concepție a mai multor artiști, designeri, arhitecți austrieci și internaționali care reinterpretează și recreează lumea în moduri unice, în diferite concepte de spațiu și în experiențe în care folosesc materialele scânteietoare de la fabrica Swarovski. Să facem, așadar, o incursiune în istoria fascinantă a ”bijuteriilor” de aici.

Numele de strasuri, așa cum îl folosea și bunica mea, vine de la bijutierul Georg Friedrich Strass care a activat în secolul al XVIII-lea în Alsacia. El a descoperit în apa Rinului cristale de stâncă pe care le-a șlefuit, le-a preparat cu mixturi de bismut și taliu ca să reflecte mai frumos lumina și le-a schimbat culoarea folosind diferite săruri, vânzându-le apoi ca diamante originale, montate în bijuterii. A avut un succes foarte mare, a câștigat averi din falsurile sale și este unanim acceptat ca părintele imitațiilor de diamante.

În anul 1862 s-a născut în Boemia, în nordul Cehiei de azi, Daniel Swartz, fiul unui artizan al sticlei și al cristalului. În făbricuța tatălui său, Daniel a deprins meșteșugul delicat al tăierii și șlefuirii sticlei. La expoziția vieneză din 1883, dedicată aparatelor electrice inventate de Edison și de contemporanii săi, Daniel a înțeles importanța noii tehnologii și s-a concentrat pe crearea unei mașini electrice de tăiat sticla. Astfel, el a inventat prima lui mașină de șlefuit cristale cu o precizie uimitoare, astfel încât procedeul manual, laborios, al meseriei de șlefuitor putea fi executat simplu și rapid de o mașină electrică.

În 1892, Daniel Swartz, devenit între timp Swarovski, și-a patentat invenția și pe baza ei a întemeiat împreună cu asociații săi, Armand Kosman și Franz Weiss, întreprinderea de la Wattens. Alegerea locului se explica prin prețul scăzut al energiei electrice produse de hidrocentralele din regiune.

Așadar, în 1895, compania lui Daniel Swarovski a lansat producția de cristale șlefuite care imită pietrele prețioase la un preț mult mai accesibil. Cererea pieței pentru strălucitoarele bucățele de sticlă a fost enormă, ele devenind accesorii la mare modă. Spre deosebire de Strass care pretindea că vinde diamante, Swarovski nu a ascuns niciodată faptul că produsele sale sunt imitații, câștigând piața tocmai prin această asumare. Cât de relativ este totul până la urmă! Cererea în creștere l-a făcut pe Daniel Swarovski să-și extindă afacerea, angajând încă 200 de muncitori. La început de secol XX toată Europa era îndrăgostită de cristalele de sticlă, de la elitele de la Paris sau Sankt Petersburg, până la oamenii obișnuiți care puteau să-și permită și ei uneori acest lux.

În anul 1908 cei trei fii, Wilhelm, Friedrich și Alfred, s-au alăturat companiei create de tatăl lor și cu toții au contribuit la crearea unei noi tehnici de producție a cristalelor.

Pe poarta fabricii din Wattens ies nu numai bijuterii, ci și diferite obiecte decorative, bibelouri, miniaturi etc. Emblema casei Swarovski este o mică lebădă de cristal pe care o regăsim în magazinele din toate colțurile lumii, unde fabrica își comercializează produsele.

Primul Război Mondial a redus drastic cererea de bijuterii și fabrica a trebuit să facă față orientându-se spre producția de unelte abrazive și de tăiat făcute într-o fabrică subsidiară numită Tyrolit, care există și ea până în prezent.

După război, în anii 1920, industria modei a luat din nou avânt și însăși Coco Chanel a promovat produsele Swarovski în munca ei de designer de modă care a revoluționat branșa.

Există diferite formule secrete, patentate, prin care cristalele produse de Swarovski au o strălucire aparte, făcându-le greu de distins de diamante. Pe de altă parte, pe parcursul istoriei sale de mai bine de un secol, fabrica s-a extins și înspre industria optică și cea a automobilelor, iar în timpul și după al Doilea Război Mondial și-a extins piața pe continentul american. Este greu de imaginat cum acest lucru s-a putut întâmpla în vreme ce Austria era în război, anexată Germaniei naziste.

Procesul de producție al cristalelor Swarovski este un secret atât de bine păzit, încât fabrica își produce ea însăși toate uneltele de tăiat și șlefuit cristalul, iar creatorii diferitelor modele își distrug ei înșiși prototipul pentru a nu putea fi copiat. Nu e de glumă!

La momentul actual fabrica are aproximativ 30.000 de angajați, veniturile anuale atingând și uneori depășind două miliarde de dolari, iar cam 80% din ceea ce produce acum sunt bijuterii de înaltă calitate. Produsele Swarovski se comercializează în 3000 de magazine proprii în 170 de țări, reputația acestei întreprinderi fiind excepțională. De cinci generații ea este condusă de membri ai familiei, abia în anul 2022 s-a anunțat că la nivelul managementului de top vor fi acceptate și persoane din afara familiei. Prezența acestei legendare fabrici pe scena economică și artistică va mai dura probabil mult timp cu același succes.

(Va urma)

Anca Laslo

Bibliografie

https://kristallwelten.swarovski.com/Content.Node/wattens/index.de.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Lumea_de_cristal_a_lui_Swarovski

https://ro.wikipedia.org/wiki/Swarovski

Sursă imagini

1.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Wattens_-_Swarovski_Kristallwelten.jpg Marek Śliwecki, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons

2. https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Daniel_Swarovski.jpg –HellasX 14:17, 30 September 2007 (UTC), FAL, via Wikimedia Commons