Acum câteva zile a fost echinocțiul de toamnă, vara s-a sfârșit și vedem asta nu doar în calendar, ci și în vremea de afară care ne-a pus, de pe o zi pe alta, să ne căutăm prin dulapuri haine mai calde. Fiindcă vara asta am scris despre insule grecești, voi celebra sfârșitul ei, încheind seria evocărilor mele estivale tot cu o insulă, de data aceasta din Croația, și anume insula Krk.

Am fost câteva zile într-o vacanță mult dorită și așteptată în Croația, o destinație relativ apropiată și extrem de ofertantă în ceea ce privește diversitatea reliefului, a siturilor istorice și a frumuseții în general. Țara asta are de toate: munți acoperiți de codri uluitori, parcuri naturale dominate de ape în cascade, lacuri, râuri și pâraie vijelioase, țărm lung de mare cu o multitudine de insule, unele locuite, altele nu, istorie diversă, modernitate și oameni primitori dincolo de așteptări. Am făcut o (prea) scurtă vizită în parcul-rezervație naturală Plitvice despre care spun doar atât: dacă Paradisul există, eu una cred că așa o fi arătând.

Apreciez, desigur, frumusețea peisajului montan, dar sufletul meu este încredințat demult mării, ea este pentru mine partea cea mai atrăgătoare a lumii, așa încât veți înțelege emoția întâlnirii mele cu Adriatica. Și de această dată – căci nu o văd pentru prima oară – Marea Adriatică a fost calmă, extrem de liniștită, ascunzându-și aproape valurile pe care i le-am văzut abia a doua zi după sosire, cu ocazia unei călătorii pe un minunat vaporaș cu care am ajuns pe insula Krk.

Croația are o imensă componentă insulară care cuprinde peste 1000 de insule și insulițe dintre care 48 sunt locuite permanent. Insula Krk, cea mai mare dintre acestea, este situată în golful Kvarner, în apropierea peninsulei Istria. Krk se bucură de un climat nord-mediteraneean și este una din zonele cele mai însorite ale Europei, ceea ce i-a adus denumirea neoficială de Insula de Aur și în cele câteva zile petrecute acolo, am avut norocul să mă bucur din plin de soarele generos al acestei regiuni. Insula este accesibilă peste un pod impresionant care o leagă de zona continentală, dar eu am ajuns la ea pe mare, cu o ambarcațiune pe care am îndrăgit-o instantaneu fiind ”de modă veche”, din lemn, construită în 1932, adică ”o bătrânică” de aproape 100 de ani care văzuse multe și care era perfect întreținută de micul ei echipaj de trei marinari conduși de căpitanul Rony. Grupul de excursioniști orădeni din care făceam parte a fost foarte plăcut impresionat de grija echipajului și amabilitatea marinarilor croați.

Captain Rony – cum l-am numit eu imediat, fără să greșesc – ne-a condus până la insulă și apoi la obiectivele turistice de pe uscat, dându-ne explicațiile succinte necesare. Istoria insulei este străveche în termeni de locuire umană, merge înapoi cu vreo 12.000 de ani, deși vestigiile de atunci sunt puține. În schimb urmele ocupării romane din anul 50 î.Hr. mai sunt încă vizibile în orașul Krk. De-a lungul vremii insula a fost cucerită și stăpânită printre alții de italieni și de austrieci, ceea ce se regăsește în stilul variat al construcțiilor.

Fiind relativ aproape de stațiunea Opatija, ”Perla Adriaticii”, unde însuși împăratul Austriei, Franz Jozef, venea adesea în timpul verii împreună cu o parte a curții sale de aristocrați, insula Krk a devenit o atracție turistică încă de pe vremea Austro-Ungariei. Deși privit dinspre continent, ținutul pare golaș și stâncos, el dezvăluie plaje de vis și covoare de vegetație care adăpostesc cea mai mare rezervație de vulturi suri (grifoni) din Europa.

Desigur că într-o singură zi nu puteam vedea tot ce are Insula de Aur de arătat turiștilor, dar am vizitat peștera Biserujka, cu legende legate de comori ale piraților, și comuna Vrbnik, cu istorie medievală, care se laudă cu un soi special de struguri din care se face renumitul vin alb Žlahtina. Și fiindcă grupul nostru nu prea credea că vinul o fi sau n-o fi bun… am avut parte de o degustare tare plăcută și ne-am luat și câteva sticle pentru acasă! Turiștii, care ajung aici cu miile în fiecare an, sunt îndemnați să se bucure de vacanță cu toate simțurile.

Una din atracțiile comunei Vrbnik sunt străzile cu aer medieval. Cum locul e bântuit de vânturi puternice, toate casele sunt înghesuite una lângă alta, parcă pentru a se adăposti mai bine. Am trecut cu toții, unul câte unul, prin cea mai îngustă stradă, cu o lățime de doar 43 cm. Câțiva dintre turiștii orădeni au regretat micul dejun cam prea copios…

.Precum spuneam, Captain Rony ne-a condus peste tot, iar la întoarcere, pe marea cu briză răcoritoare, ne-a îndemnat să fim atenți la delfinii jucăuși care apar uneori din valuri. Nu am văzut delfini, dar într-o clipă am văzut un altfel de pește sărind din apă, atacat pe loc de câțiva pescăruși care voiau să-și asigure prânzul. În apele adânci și în aerul sărat, viața sălbatică se desfășoară neabătut, indiferentă la turism.

După-amiaza târziu ne-am întors în mica stațiune Selce, unde aveam cartierul general, și am mai avut timp de o baie în marea caldă și prietenoasă.

Croația și în particular insula Krk e primitoare cu omul care vine de departe să-i fie oaspete și îi creează, prin însușirile unice, un climat sufletesc care este în sine un cadou de păstrat printre amintirile verii.

Închei cu vorbele unei prietene care a definit perfect aceste locuri într-o singură frază: ”Când Dumnezeu a făcut Croația, precis era bine dispus!”

Foto credit: Anca Laslo

Anca Laslo