Număr vizualizări 37 ori
De câteva zile, Orientul Mijlociu este în flăcări, după ce forțele americano-israeliene au lansat atacuri aeriene împotriva Iranului și, cu o lovitură de maestru, au lichidat o mare parte din conducerea religioasă și militară a țării. Aici se află și răspunsul la întrebarea justificată, pusă de redacția noastră, de ce Israelul a pornit războiul sâmbăta și a încălcat Șabatul. Atacul era programat pentru seara, la ieșirea din Șabat, dar între timp s-a aflat de adunarea liderilor iranieni la Teheran, sâmbătă dimineața, și atunci s-a decis că, în pofida Șabatului, posibilitatea de a lichida o parte a conducerii iraniene, inclusiv pe ayatollahul Ali Khamenei, justifica încălcarea legii.
De ce s-au reluat bombardamentele, opt luni după ce atât Trump, cât și Netanyahu s-au lăudat cu distrugerea unei mari părți a infrastructurii de producere a bombei nucleare și cu amânarea pentru câțiva ani a programului nuclear iranian? Ei, aici nu există niciun răspuns oficial, nimeni dintre cei implicați în atacurile din 12 iunie 2025 nu-și asumă eticheta de mincinos. Poate că este o calificare prea dură, dar cred că se apropie de adevăr.
Președintele Trump nu a justificat momentul ales pentru reluarea războiului. El nu a cerut aprobarea Congresului, a anunțat doar poporul american asupra stării de fapt, stârnind în acest fel nemulțumirea și furia nu numai ale democraților din Congres, ci şi a unor legiuitori republicani, a susținătorilor lui care i-au reproșat că demersul contravine politicii MAGA, promisiunilor electorale că America nu se va implica în războaie în afara granițelor țării.
Să fie clar: opinia publică americană (sau o parte a ei) nu condamnă războiul împotriva regimului teocratic, antidemocratic al Teheranului. Ea e conștientă de obiectivele regimului și de mijloacele brutale de a le pune în aplicare, de agresivitatea lui nu numai pe plan extern, ci și împotriva propriului popor, a celor care ar dori o schimbare, mai multă libertate și democrație. Criticile se îndreaptă împotriva felului în care președintele exercită conducerea, depășind cu mult prerogativele constituționale. O altă întrebare, legată de afirmațiile anterioare, este cât va dura războiul, dacă există un plan care să cuprindă opțiuni legate de reacția Iranului, a altor state din zonă și, poate mai important, a iranienilor, dacă vor să răspundă la apelul președintelui american de a schimba regimul. S-a făcut oare o analiză a stării de spirit a populației, se știe care este proporția celor care doresc schimbarea și câți susțin regimul? Moartea ayatollahului Khamenei a stârnit reacții contradictorii – de bucurie (reținută de frica represaliilor, deoarece deocamdată întreaga putere este în mâna vechii structuri) și de doliu profund din partea altora, fideli statului teocrat. Așa cum s-a văzut în timpul protestelor din ianuarie, nu există o opoziție unită și tocmai de aceea măsurile radicale împotriva protestatarilor au avut succes.
O altă întrebare este în ce măsură aliații SUA susțin acest război. Reacțiile lor au fost destul de anemice, s-a cerut chiar reluarea negocierilor. Poate că ele se vor modifica, dacă Iranul va face o a doua mare greșeală și va continua să atace bazele altor state occidentale, membre ale NATO, care nu s-au implicat în război. Și ca să ne lămurim, prima mare greșeală a Teheranului a fost să atace statele musulmane din Golf, inclusiv pe cele care au jucat rol de intermediari în negocierile americano-iraniene, cum este Omanul. Desigur, țintele erau bazele americane, dar rachetele și dronele nu-i lovesc în exclusivitate pe americani și infrastructura lor, ci și pe civilii și clădirile din țările respective.
În ceea ce privește Israelul care a considerat întotdeauna Iranul o amenințare existențială, se pune întrebarea dacă momentul a fost bine ales, când populația abia s-a obișnuit cu o liniște relativă după doi ani şi jumătate de război. A fugi de mai multe ori pe zi în adăposturi, chiar conștienți, teoretic, de pericolul iranian, nu cred că va crea o atmosferă de satisfacție în rândul israelienilor, căci oameni suntem…
Deocamdată nu am luat în calcul întrebările legate de acțiunile celorlalte mari puteri, China și Rusia, ambele cu relații foarte bune cu Iranul și cu interese mari aici. Suntem abia în faza condamnărilor, dar nu este exclus nici un ajutor substanțial în armament, prelungind astfel războiul a cărui durată a fost apreciată în funcție de epuizarea armamentului, respectiv a rezervei de rachete, drone și lansatoare de rachete.
Nu știm răspunsurile, în schimb, chiar dacă suntem departe, am avut posibilitatea să urmărim în timp real alarmele și bombardamentele din Israel, din statele din Golf și din Iran. Numărul victimelor sporește zi de zi, iar speranțele pentru un război de scurtă durată se risipesc. Nu putem face altceva decât să ne manifestăm simpatia și regretul față de toți cei care sunt victime nevinovate și care nu știu, nu ce le va aduce ziua de mâine, ci nici măcar orele, minutele pe care le petrec în adăposturi.
Eva Galambos
