Număr vizualizări 14 ori

La Haifa, la marginea orașului de jos, la colțul străzilor Hativat Golani (Drumul Nazaretului) și Kibbutz Galuyot (fosta stradă Irak), se ridică o clădire de piatră din anii ’30, care la prima vedere nu are nimic deosebit. Dar dincolo de fațada ei se ascunde o poveste urbană bogată — despre cafea, transport și întâlnirea dintre lumi. La parter a funcționat ani de zile Café Israel, un local animat care atrăgea imigranți, turiști și trecători obișnuiți.

Clădirea, cu trei etaje, proiectată în stil internațional de arhitectul Moshe Gerstel, se află pe un teren îngust, de colț. Parterul era destinat comerțului, iar etajele superioare locuințelor sau birourilor — un tip caracteristic pentru țesutul urban al orașului de jos în perioada mandatului britanic.

Clădirea prezintă o clară accentuare orizontală, printr-un acoperiș de beton cu colț rotunjit — urmând forma terenului — care protejează o terasă curbată. Fațada spre Drumul Nazaretului este marcată de benzi orizontale de ferestre, în timp ce fațada estică este ritmată de o succesiune verticală de balcoane semicirculare, conform vocabularului stilului internațional (Bauhaus). Această succesiune de balcoane se încheie cu o pergolă rotundă deasupra acoperișului. Clădirea este placată cu piatră locală, așa cum se obișnuia în multe clădiri din Haifa, îmbinând modernismul cu tradiția construcțiilor din piatră.

Inițiatorul: Suleiman Kotrān

Clădirea a fost construită pentru Suleiman Kotrān, unul dintre notabilii comunității creștin-ortodoxe arabe din Haifa. Kotrān făcea parte din acea elită urbană de comercianți și proprietari care au modelat orașul de jos în perioada mandatului. Om de afaceri de succes, el nu a părăsit Haifa în timpul războiului din 1948 și și-a păstrat proprietățile. A fost și unul dintre inițiatorii liceului arab ortodox din oraș, considerat și astăzi unul dintre cele mai importante de acest tip. Asemenea altor investitori ai epocii, el a construit o clădire destinată închirierii, combinând spații comerciale și locuințe.

Café Israel

La parter a funcționat ani de zile Café Israel, un important punct de întâlnire în orașul de jos. Amplasarea sa — lângă stația autobuzului 41 spre plaja Bat Galim și vizavi de stația liniei interurbane Haifa–Beirut — o plasa pe un ax de circulație intens, atrăgând localnici, turiști și călători. Cafeneaua era un loc de întâlnire zilnic pentru imigranți din România, care locuiau în cartierul Wadi Salib, iar la sfârșit de săptămână cafeneaua se transforma într-un local de dans, cu o orchestră compusă din muzicanți locali, frecventat mai ales de vizitatori români.

La celălalt capăt al aceluiași ax urban — Strada Irak din perioada mandatului — funcționa Café Glida Yonak, despre care am mai scris. Astfel, între cele două locuri se întindea un mic, dar semnificativ traseu urban al întâlnirii și socializării, frecventat și de comunitatea română. Café Israel nu era asociată cu o singură persoană, ci cu un spațiu uman divers în care se împleteau comunități diferite și se contura viața urbană tipică Haifei acelor ani.

Arhitectul: Moshe Gerstel (1886–1961)

Clădirea a fost proiectată de arhitectul Moshe Gerstel, una dintre figurile importante ale arhitecturii haifaiene din anii ’30 și câștigătorul concursului pentru proiectarea Pieței Talpiot. Născut în Galiția (Polonia), Gerstel a studiat arhitectura la Viena, unde și-a încheiat studiile în 1914. În timpul Primului Război Mondial a servit ca ofițer în armata austriacă. După război a dezvoltat o carieră de succes întâi la Viena, apoi în România – la București a avut un birou prosper, dar a lucrat și la Iași. În anii ’30, pe fondul creșterii antisemitismului, a emigrat în Palestina.

Prima sa lucrare la Haifa, Casa Asfour (a unui avocat arab creștin) a fost bine primită și i-a consolidat reputația. Ulterior a proiectat Piața Talpiot, vechiul spital Carmel, Casa Industriei și numeroase clădiri pentru populația arabă înstărită a orașului. A fost cunoscut ca un arhitect modernist care știa să combine principiile școlii Bauhaus cu elemente ale construcției locale din piatră. Și aici se remarcă o abordare funcționalistă: o fațadă comercială deschisă, etaje organizate clar și un limbaj arhitectural sobru, fără ornamentație excesivă.

Cui i se datorează numele de Café Israel?

Povestea cafenelei arată că nu întotdeauna este nevoie de o singură figură centrală pentru a defini importanța unui loc. Clădirea, investitorul și arhitectul formează cadrul, dar viața însăși se desfășura la parter, în jurul meselor și al stațiilor de autobuz din apropiere.

Aici, între Bat Galim și Beirut, între sâmbete petrecute pe malul mării și zile de lucru dedicate comerțului, s-a creat un spațiu în care Haifa s-a întâlnit cu ea însăși — și cu lumea din jur.

Și cui i se datorează numele de Café Israel? Nu se știe. Numele a rămas până astăzi, dar cel care l-a creat a fost demult dat uitării.

Articolul a apărut în limba ebraică, în 20 martie 2026, în publicația Haipo https://haipo.co.il/item/618493.  Ilustrații: Dr. David Bar On

Dr. David Bar On