Număr vizualizări 146 ori
Cântecul idiș Rumenye, Rumenye, compus de Aaron Lebedeff, o legendă a teatrului idiș în anii 1920, este o enumerare plină de dor, dar și de umor a plăcerilor vieții din România. Cântecul descrie această țară ca pe un pământ al abundenței, menționând în special delicatese locale care au devenit emblematice, precum mămăliga, brânza, cașcavalul și pastrama. Nu e uitat nici vinul bun, de Odobești sau Cotnari, și atmosfera de petrecere.
Pentru evreii din Europa de Est, așezați mai ales la New York, dar și în alte orașe americane, acest cântec era o formă de nostalgie idealizată care reprezenta într-un fel ”lumea de ieri”. Cum viața multor evrei din Europa de Est fusese marcată de sărăcie și persecuție, Rumenye, Rumenye amintește doar vinul, mâncarea bună și căldura comunității.
Deși acest cântec minunat merită el însuși un articol, de data aceasta vreau să vorbesc despre bucatele de altădată, pastrama și cârnații, și despre o afacere care a reușit să coalizeze o comunitate și chiar să păstreze o cultură. Adesea, ascultând acest cântec, fie la festivalul Borsh Belt din Ellenville, New York, fie la alte evenimente culturale evreiești, m-am întrebat cum ar arăta o masă întinsă cu toate bunătățile despre care pomenește cântecul. Dar unde le găsești, ca să aibă gustul de altădată? Sigur, există restaurante cu specific evreiesc. Unele au devenit cu timpul adevărate legende, altele au mai adaptat gustul la preferințele culinare ale noii generații, chiar dacă mâncarea este strict koșer.
Trebuie să recunoaștem că mâncarea este cel mai bun mod de a păstra memoria unei persoane sau chiar a unei întregi comunități. Aveam să găsesc gustul de altădată nu la New York, ci în inima orașului Chicago, atunci când un prieten al soțului meu, un om foarte religios, dar și un mare gurmand, aflat mereu în căutarea gustului, precum un cavaler rătăcitor în căutarea pietrei filosofale, ne-a trimis o fotografie cu cumpărăturile lui de la Romanian Kosher Sausage Co.
Romanian Kosher Sausage Co., legendara măcelărie și fabrică de mezeluri tradiționale din Chicago, a fost întemeiată de Eugene Loeb. Bazele afacerii au fost puse inițial la București, unde el prepara mezeluri chiar în bucătăria mamei sale. Aceasta este sursa rețetelor tradiționale care stau la baza faimei brandului american. Curând după război, familia (Eugene, Irene și fiul lor, Arnold) a fugit de regimul comunist. Au optat pentru Republica Dominicană, una din puținele țări care ofereau vize refugiaților evrei în acea perioadă. Au rămas acolo unsprezece ani, timp în care Eugene a continuat să producă mezeluri, reînființând practic afacerea de familie pe pământ nord-american. Pe fiul lor l-au trimis la studii în SUA. El a absolvit Illinois Institute of Technology, devenit inginer. Părinții l-au vizitat adesea, vizitele s-au prelungit, până când, în 1957, s-au stabilit și ei la Chicago și au înființat Romanian Kosher Sausage Company. Dar abia atunci când afacerea s-a mutat în cartierul Rogers Park, la 7200 N. Clark St., ea a devenit cu adevărat de succes, o instituție pentru comunitatea evreiască locală și nu numai.
Deși Arnold era deja inginer atunci când părinții săi au deschis magazinul din Chicago, tatăl său l-a convins să se alăture afacerii cu mezeluri. Avea încă multe de învățat de la tatăl său. În schimb, pregătirea tehnică și-a pus amprenta pe modul în care a condus afacerea. Arnold Loeb a menținut un control riguros al calității, refuzând compromisurile comerciale care adesea diluează identitatea brandurilor mari. Spre deosebire de majoritatea măcelăriilor moderne care cumpărau carne gata tranșată, Romanian Kosher cumpăra carcase întregi și le tranșa manual în magazin.
Rețetele originale din București, bazate pe amestecuri specifice de condimente, au rămas neschimbate, cu rezultatul că cei care veneau numai ca să încerce au devenit clienți fideli. Unii, originari din România sau din alte țări ale Europei de Est, erau în căutarea gustului de acasă. Alții, născuți în SUA, auziseră de la părinți sau de la bunici despre mezelurile de odinioară și veneau la Romanian Kosher Sausage Co. de curiozitate, dar a doua, a treia și chiar a suta oară, veneau de poftă.
Și strategia de afaceri a fost interesantă. Multă vreme Arnold Loeb a refuzat sistematic să livreze produse prin poștă sau să vândă online. Această decizie a creat un fenomen de pelerinaj. Clienții, chiar din alte state, călătoreau personal la Chicago pentru a-și face provizii. Astfel au fost eliminate costurile logistice complexe și riscurile de distribuție care au dus alte afaceri la pierzanie în timpul crizelor economice.
Experiența familiei Loeb ca supraviețuitori ai Holocaustului și refugiați din fața comunismului a insuflat o etică a muncii și o capacitate de adaptare extremă. Această „psihologie a supraviețuitorului” a ajutat afacerea să navigheze prin perioade de inflație, schimbări demografice și, recent, pandemia de COVID-19.
Importanța stilului de management și a personalității managerului în bunul mers al companiei sunt subiecte foarte actuale. Într-o anumită măsură și personalitatea lui Arnold Loeb a contribuit la creșterea și la longevitatea afacerii. Cei care l-au cunoscut îl descriu ca pe un mensch, un om de onoare, o personalitate caldă, dar guvernată de principii etice și religioase riguroase. Arnold nu aștepta să i se ceară ajutorul. Filozofia lui de viață, ca evreu ortodox, era: „Înainte ca cineva să-ți ceară ajutorul, observă că are o problemă. Preîntâmpină-i nevoile, ca să nu fie nevoit să ceară”. Se asigura personal că membrii comunității care nu aveau transport puteau ajunge la sinagogă în fiecare dimineață. Deși în afacerea sa era o figură autoritară, era cunoscut pentru simțul umorului. Fiica sa, Katharine, își amintește că iubea bancurile și avea întotdeauna unul pregătit pentru clienți sau prieteni. Clienții își amintesc că împărtășea mereu o vorbă bună, o anecdotă sau un joc de cuvinte.
De profesie inginer electrician, Arnold și-a păstrat curiozitatea științifică toată viața, avea chiar o invenție brevetată în domeniul energiei eoliene. Era descris ca fiind „erudit, dar nu sever”. Era un student devotat al Torei și își începea ziua la shul (sinagogă), șapte zile pe săptămână. Această disciplină s-a reflectat și în afacere, unde a menținut standarde de calitate neclintite, refuzând orice compromis comercial. Deși devenise faimos la nivel mondial, el a rămas o prezență constantă în magazinul din Chicago, considerând continuitatea afacerii de familie o responsabilitate față de istoria și supraviețuirea neamului său.
În timp ce corporațiile mari suferă din cauza schimbărilor frecvente de management, aceste trăsături au făcut ca Romanian Kosher să rămână o afacere de familie stabilă. De la Eugene și Irene la Arnold și apoi la fiicele sale, Katharine și Karen, și ginerele, Richard Levin, afacerea a avut lideri care au crescut literalmente în magazin. Afacerea devenit o adevărată instituție culturală, clienții din anii 1960, care veneau cu bunicii, vin astăzi cu nepoții lor.
Dincolo de produsele atât de cunoscute, în spatele acestei companii se află povestea unei familii, a unor oameni care au muncit din greu, cu seriozitate și abnegație, și care dovedesc că pentru a clădi ceva, nu contează doar cifrele și profitul, ci și păstrarea umanității, a demnității și a credinței.
Sursa imaginilor:
https://www.facebook.com/profile.php?id=100054524227569&sk=photos
Bibliografie:
https://www.chicagotribune.com/obituaries/arnold-loeb-chicago-il
Cristina Toma Salomon
