Soarta unui lac termal

Număr vizualizări 378 ori

În județul Bihor, în apropiere de Băile 1 Mai, în zona stațiunii Felix de care sunt sigură că mulți cititori au auzit, a existat lacul termal Pețea sau Peța, pe o suprafață de peste 23 de ha. Se poate afirma fără exagerare că el a fost o minune geologică, un loc unde iarna puteai să te crezi într-o oază tropicală. Indiferent de temperatura aerului de afară, apa lacului se menținea la 30oC, fiind alimentat de izvoare termale care „pompau” în permanență apă caldă din adâncime. Când afară era ger, deasupra lacului erau vălătuci de abur.

Lacul termal de la 1 Mai era o arie naturală protejată. Aici, în apa termală, trăiau specii endemice, care se regăsesc doar pe areale foarte restrânse, specifice. Fiind un habitat unic în lume, el a devenit un recipient spectaculos al memoriei unor vremuri extraordinar de îndepărtate, permițând supraviețuirea unor specii tropicale dispărute de pe continentul nostru odată cu ultima glaciațiune. În lac trăiau trei asemenea fosile vii: nufărul termal (Nymphaea lotus, var. thermalis), peștișorul numit roșioara lui Racoviță (Scardinius racovitzai) și un melc mititel cu cochilie alburie, melcul termal (Melanopsis parreyssii).

Nuferii termali

Roșioara lui Racoviță

Melcul termal

În anul 1932 lacul termal Pețea a fost declarat rezervație științifică, fiind inclusă în anul 2000 în patrimoniul natural național. Din 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, lacul a intrat sub protecția unor legi comunitare speciale menite să reducă pericolul dispariției unei astfel de rezervații.

Folosesc dinadins timpul trecut, pentru că, începând cu anul 2010, lacul a început să înghețe peste iarnă, iar apoi, în decurs de aproximativ cinci ani, suprafața lui s-a redus treptat, până la completa dispariție, astfel încât în anul 2014 din minunatul lac termal nu a rămas decât o băltoacă rece și inutilă, plină de noroi, iar speciile protejate au dispărut. Lacul care supraviețuise erei glaciare nu a reușit să reziste lăcomiei umane a secolului XXI. Ce s-a întâmplat?

Ca urmare a dezvoltării haotice, fără nicio sistematizare urbanistică, a stațiunilor din proximitatea Oradiei, 1 Mai și Felix, s-au construit numeroase pensiuni și hoteluri care și-au asigurat încălzirea și alimentarea piscinelor prin racordarea neautorizată la „punga” de apă termală, abuzând de resursa minerală de o valoare inestimabilă. Debitul izvoarelor subterane nu a făcut față și nu a mai putut alimenta lacul. Am asistat la un dezastru ecologic, eu aș numi-o crimă ecologică, fără să mă tem că folosesc un cuvânt prea violent. Speciile mai sus amintite au fost recoltate din apa lacului în scădere de către cercetătorii biologi de la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, cu scopul de a le salva. Câteva exemplare din acestea au fost transferate în acvarii unde s-a încercat reproducerea lor în mediu controlat, similar cu cel din lac. Pentru a da mai multe șanse acestei încercări disperate de a salva fosilele vii, muzeul orădean a colaborat cu Muzeul de Științele Naturii din Galați și cu Universitatea din Gödöllő, Ungaria. Dar natura nu se supune vrerii omului și una din specii, melcul termal, nu s-a putut adapta condițiilor din acvariu, nu s-a înmulțit și a dispărut. Celelalte două au fost salvate, dar nu mai au mediul lor specific, de baștină, în care să trăiască libere. Câteva exemplare ale roșioarei lui Racoviță mai pot fi văzute în vivariul muzeului din Oradea.

În anul 2014 au fost depistate nouă foraje ilegale în proximitatea lacului termal Pețea, dar ele nu au avut consecințe penale asupra proprietarilor lor. În realitate, în zonă s-au făcut sute de foraje, majoritatea ilegale, neautorizate. Instituția care ar trebui să reglementeze astfel de probleme este Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale. Ea însă nu a luat nicio măsură. Ca urmare a presiunii din mass media, a inițiat doar un studiu privind monitorizarea zăcământului de apă termală din zonă. Concluziile studiului nu au fost niciodată publicate. Mai mult, din 2016, ANRM a început să elibereze din nou autorizații pentru forare.

Am fost martori la o catastrofă ecologică, un loc cu totul special care a rezistat sute de mii de ani a fost distrus… Lotusul termal, care își deschidea frumoasa floare roz doar noaptea, a dispărut din locul lui natural. Roșioara lui Racoviță nu mai trăiește în lacul termal Pețea, iar melcul termal nu mai există nici aici și nici în altă parte. Se pare că suntem neputincioși în a apăra comorile naturale, ne autodistrugem cu spor, iar protecția clamată de legile Uniunii Europene rămâne, în cazul nostru, doar pe hârtie. Capacitatea distructivă a omului contemporan este de-a dreptul îngrozitoare, în timp ce disoluția autorității din țara noastră „ajută” tot mai mult astfel de fenomene.

Anca Laslo

Sursa imaginilor:

1.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Nuferi_termali,_Baile_Felix,_Jud._Bihor_18.JPG Andrei-Mihai Gratie, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons

2.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Scardinius_racovitzai.jpg Wilhelm, Sandor, CC BY 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/3.0>, via Wikimedia Commons

3.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Melanopsis_parreyssi_Melanopsis_hungarica.jpg A.Brehm, Public domain, via Wikimedia Commons

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

11 Comments

  • Marina Zaharopol commented on May 2, 2026 Reply

    Nu auzisem de lacul Petea, dar articolul tau, Anca, evoca sugestiv minunea acestei oaze unice si, din pacate, reducerea ei ulterioara la o baltoaca care doar marcheaza locul unde candva fusese o arie naturala “protejata.”
    Daca locurile ocrotite de lege nu pot fi salvate, ce sa mai zicem de restul comorilor naturale?
    Iar noi, ne revoltam in sinea noastra, dar asistam neputinciosi la degradarea care are loc sub ochii nostri.
    Cred, ca lucrurile s-ar schimba in bine numai daca pedepsele celor vinovati ar fi comensurabile cu crimele comise. Acelasi tratament dur ar trebui aplicat si celor care tortureaza animalele.

    • Anca Laslo commented on May 2, 2026 Reply

      Ai dreptate dragă Marina!

  • Eva Grosz commented on May 1, 2026 Reply

    Textul e trist , dar tu îl povestești cu multă empatie ! Ca întotdeauna !

    • Anca Laslo commented on May 2, 2026 Reply

      Mulțumesc frumos!

  • Andrea Ghiţă commented on April 30, 2026 Reply

    Foarte tristă povestea acestui lac, pe care şi eu l-am văzut în copilărie, când am fostla Püspökfűrdő (Băile Episcopale, vechea de numire a Băilor 1 Mai). Lacul Peţa a fost victima lăcomiei şi incompetenţei umane şi este iremediabil pierdut. Într-un deceniu a fost distrus un ecosistem creat în sute de mii de ani, care a funcţionat ca o conservă pentru fosilele vii.

  • tiberiu ezri commented on April 30, 2026 Reply

    Anca, această poveste tristă îmi amintește de scufundarea tâmpită ceaușistă a insulei Ada Kaleh din Dunăre, care era o atracție turistică minunată, pe care am apucat s-o vizitez.
    Și în Israel există această nebunie de a construi vile care se vând la prețuri mari, sacrificând frumoasele plantații de citrice (în ebraică Pardes) în jurul majorității orașelor..

    • Anca Laslo commented on April 30, 2026 Reply

      Așa este, sunt acțiuni de-a dreptul criminale.

      • Michael Lavi commented on April 30, 2026 Reply

        O mica rectificare. Pardesurile din centrul Israelului au fost transferate in nordul Neghevului unde se dezvolta datorită metodelor moderne de agricultură practicate in Israel. Producția citricelor in Israel nu numai ca nu a fost afectată ci imbunatatita.

  • Hava Oren commented on April 30, 2026 Reply

    Ți se rupe inima! În coplărie am vizitat lacul Pețea și îmi amintesc nuferii. Nu aș fi crezut vreodată că așa ceva se poate întâmpla! Și până la urmă cei care au „furat” apa termală au distrus atracția turistică și au ieșit ei înșiși în pagubă.

    • Anca Laslo commented on April 30, 2026 Reply

      Există și pericolul ca zăcământul de apă termală să dispară.

      • Hava Oren commented on April 30, 2026 Reply

        La asta nici nu m-am gândit! Dar chiar dacă (teoretic!!) exploatarea apei termale ar fi sistată total și lacul s-ar reumple, speciile dispărute nu ar mai reveni, eventual doar cele păstrate în captivitate și cu eforturi foarte mari – pe care nimeni nu le va face.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *