Număr vizualizări 14 ori
În județul Bihor, în apropiere de Băile 1 Mai, în zona stațiunii Felix de care sunt sigură că mulți cititori au auzit, a existat lacul termal Pețea sau Peța, pe o suprafață de peste 23 de ha. Se poate afirma fără exagerare că el a fost o minune geologică, un loc unde iarna puteai să te crezi într-o oază tropicală. Indiferent de temperatura aerului de afară, apa lacului se menținea la 30oC, fiind alimentat de izvoare termale care „pompau” în permanență apă caldă din adâncime. Când afară era ger, deasupra lacului erau vălătuci de abur.
Lacul termal de la 1 Mai era o arie naturală protejată. Aici, în apa termală, trăiau specii endemice, care se regăsesc doar pe areale foarte restrânse, specifice. Fiind un habitat unic în lume, el a devenit un recipient spectaculos al memoriei unor vremuri extraordinar de îndepărtate, permițând supraviețuirea unor specii tropicale dispărute de pe continentul nostru odată cu ultima glaciațiune. În lac trăiau trei asemenea fosile vii: nufărul termal (Nymphaea lotus, var. thermalis), peștișorul numit roșioara lui Racoviță (Scardinius racovitzai) și un melc mititel cu cochilie alburie, melcul termal (Melanopsis parreyssii).
În anul 1932 lacul termal Pețea a fost declarat rezervație științifică, fiind inclusă în anul 2000 în patrimoniul natural național. Din 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, lacul a intrat sub protecția unor legi comunitare speciale menite să reducă pericolul dispariției unei astfel de rezervații.
Folosesc dinadins timpul trecut, pentru că, începând cu anul 2010, lacul a început să înghețe peste iarnă, iar apoi, în decurs de aproximativ cinci ani, suprafața lui s-a redus treptat, până la completa dispariție, astfel încât în anul 2014 din minunatul lac termal nu a rămas decât o băltoacă rece și inutilă, plină de noroi, iar speciile protejate au dispărut. Lacul care supraviețuise erei glaciare nu a reușit să reziste lăcomiei umane a secolului XXI. Ce s-a întâmplat?
Ca urmare a dezvoltării haotice, fără nicio sistematizare urbanistică, a stațiunilor din proximitatea Oradiei, 1 Mai și Felix, s-au construit numeroase pensiuni și hoteluri care și-au asigurat încălzirea și alimentarea piscinelor prin racordarea neautorizată la „punga” de apă termală, abuzând de resursa minerală de o valoare inestimabilă. Debitul izvoarelor subterane nu a făcut față și nu a mai putut alimenta lacul. Am asistat la un dezastru ecologic, eu aș numi-o crimă ecologică, fără să mă tem că folosesc un cuvânt prea violent. Speciile mai sus amintite au fost recoltate din apa lacului în scădere de către cercetătorii biologi de la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, cu scopul de a le salva. Câteva exemplare din acestea au fost transferate în acvarii unde s-a încercat reproducerea lor în mediu controlat, similar cu cel din lac. Pentru a da mai multe șanse acestei încercări disperate de a salva fosilele vii, muzeul orădean a colaborat cu Muzeul de Științele Naturii din Galați și cu Universitatea din Gödöllő, Ungaria. Dar natura nu se supune vrerii omului și una din specii, melcul termal, nu s-a putut adapta condițiilor din acvariu, nu s-a înmulțit și a dispărut. Celelalte două au fost salvate, dar nu mai au mediul lor specific, de baștină, în care să trăiască libere. Câteva exemplare ale roșioarei lui Racoviță mai pot fi văzute în vivariul muzeului din Oradea.
În anul 2014 au fost depistate nouă foraje ilegale în proximitatea lacului termal Pețea, dar ele nu au avut consecințe penale asupra proprietarilor lor. În realitate, în zonă s-au făcut sute de foraje, majoritatea ilegale, neautorizate. Instituția care ar trebui să reglementeze astfel de probleme este Autoritatea Națională pentru Resurse Minerale. Ea însă nu a luat nicio măsură. Ca urmare a presiunii din mass media, a inițiat doar un studiu privind monitorizarea zăcământului de apă termală din zonă. Concluziile studiului nu au fost niciodată publicate. Mai mult, din 2016, ANRM a început să elibereze din nou autorizații pentru forare.
Am fost martori la o catastrofă ecologică, un loc cu totul special care a rezistat sute de mii de ani a fost distrus… Lotusul termal, care își deschidea frumoasa floare roz doar noaptea, a dispărut din locul lui natural. Roșioara lui Racoviță nu mai trăiește în lacul termal Pețea, iar melcul termal nu mai există nici aici și nici în altă parte. Se pare că suntem neputincioși în a apăra comorile naturale, ne autodistrugem cu spor, iar protecția clamată de legile Uniunii Europene rămâne, în cazul nostru, doar pe hârtie. Capacitatea distructivă a omului contemporan este de-a dreptul îngrozitoare, în timp ce disoluția autorității din țara noastră „ajută” tot mai mult astfel de fenomene.
Anca Laslo
Sursa imaginilor:
1.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Nuferi_termali,_Baile_Felix,_Jud._Bihor_18.JPG Andrei-Mihai Gratie, CC BY-SA 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0>, via Wikimedia Commons
2.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Scardinius_racovitzai.jpg Wilhelm, Sandor, CC BY 3.0 <https://creativecommons.org/licenses/by/3.0>, via Wikimedia Commons
3.https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Melanopsis_parreyssi_Melanopsis_hungarica.jpg A.Brehm, Public domain, via Wikimedia Commons
