În cimitirul din Žižkov și pietrele tombale au morminte

Număr vizualizări 7 ori

Apropierea de un turn, indiferent de natura lui, îmi produce un sentiment de disconfort. Turla unei biserici vechi, o clopotniță singuratică sau chiar Turnul cu Pantof al fostei fabrici Dermata îmi induc o teamă inexplicabilă, un presentiment de pericol… Până de curând nu știam că există și un nume pentru teama de obiecte foarte înalte: batophobia.

Evit să urc în turnuri, chiar dacă astfel ratez panorama asupra unui oraș frumos, precum Praga, de pildă. Totuși, mi-am învins aversiunea și m-am apropiat de Turnul Televiziunii din Praga, dar nu pentru a-l vizita, asemenea grupurilor de turiști pe care le-am întâlnit în cale, ci pentru a poposi în vechiul cimitir evreiesc din cartierul Žižkov, aflat în proximitatea turnului.

Am intrat pe poarta cimitirului. În cabina portarului nu era nimeni, însă era afișat un orar de vizitare, aveai la dispoziție pliante despre istoricul așezământului și un „rezervor” de unde puteai să-ți iei o kipa de hârtie, cu însemnele Comunității Evreiești din Praga. La ora aceea, înainte de prânz, soțul meu și cu mine eram singurii vizitatori.

Lumina blândă și arămie de septembrie se cernea peste pietrele de mormânt trainice și elegante, care vădeau prosperitatea evreilor praghezi care își dormeau aici somnul de veci. Din când în când, câte o frunză îngălbenită timpuriu se desprindea de pe o ramură și se așternea alene peste alei sau lespezi; câte o castană lucioasă, abia dezghiocată, se rostogolea în calea pașilor mei… Dacă nu aș fi simțit prezența amenințătoare a imensului turn de beton al televiziunii, aflat nefiresc de aproape, mi-aș fi putut închipui că am poposit pe tărâmul senin al odihnei desăvârșite…

Curând s-a dovedit însă că somnul de veci al celor care odihneau sub pietrele tombale impunătoare nu a fost deloc liniștit, ci dimpotrivă, foarte zbuciumat… Mi-am dat seama de asta atunci când am întâlnit un morman de pietre de mormânt, mai exact un lapidariu alcătuit din pietre tombale încastrate în ciment. De fapt, era un mormânt al pietrelor tombale. Din explicațiile afișate lângă lapidariu am înțeles că soarta tragică a pietrelor tombale smulse din locurile de veci este legată nemijlocit de existența turnului monstruos și a parcului din jurul lui.

Dar, înainte de a relata despre tragedia care s-a abătut asupra cimitirului, în timpul regimului comunist, voi trece în revistă, pe scurt, istoria vechiului cimitir evreiesc din Žižkov, de la înființare şi până la închidere.

În 1680, în timpul epidemiei de ciumă care a afectat Praga, autoritățile au dispus ca înhumările să se facă în afara orașului. Comunitatea evreiască a primit un teren în satul Olšany, din apropiere, unde a înființat un cimitir destinat victimelor epidemiei. Același teren a fost folosit și în timpul următoarei epidemii, din al doilea deceniu al secolului al XVIII-lea. Cimitirul din Olšany a devenit principalul loc de înmormântare al evreilor praghezi după 1787, când împăratul Iosif al II-lea a interzis înhumările în interiorul orașelor, iar străvechiul cimitir evreiesc din cartierul Josefov a fost închis.

În vechiul cimitir evreiesc din Žižkov au fost înhumate circa 40.000 de persoane, ale căror morminte erau marcate de pietre tombale în stil baroc, Empire și romantic, precum și de monumente în diverse stiluri istoriciste din secolul al XIX-lea. Multe dintre pietre au fost cioplite din calcar de Slivenec, o rocă locală care înglobează fosile marine. Aici și-au aflat odihna veșnică personalități importante ale iudaismului central-european, ale culturii evreiești din Praga și ale vieții intelectuale din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, precum rabinii Ezekiel Landau (1713–1793) și Eleazar Fleckeles (1754–1826), Salomon Lőb Rapoport (1786-1867), industriașul Joachim Popper (1721–1795) și istoricul David Podiebrad (1803–1882).

Mormântul rabinului Salomon Juda Leöb Rapoport

La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Olšany s-a unit cu localitatea Žižkov, aflată în plină dezvoltare, care în 1881 a căpătat statutul de oraș. În 1890, vechiul cimitir evreiesc și-a închis porțile, iar în apropiere a fost înființat unul nou.

În 1922, orașul Žižkov a fost înglobat în Praga, devenind un cartier al acesteia, iar vechiul cimitir evreiesc a intrat în evidențele Comunității Evreiești din Praga sub denumirea de Vechiul Cimitir Evreiesc din Žižkov, cunoscut și ca Primul Cimitir Evreiesc din Olšany.

Între 16 octombrie 1941 și 16 martie 1945, din Praga au fost deportați în lagărul-ghetou Theresienstadt și în alte lagăre naziste peste 45.500 de evrei, majoritatea localnici, dar și refugiați din alte orașe și țări. În 1946 populația evreiască a orașului număra circa 10.300 de persoane, unele băştinaşe, altele nou-venite. În primii ani ai regimului comunist, o parte însemnată a acestei populații a părăsit țara. În mai 1954 Comunitatea Evreiască din Praga avea 1.863 de membri înregistrați… O comunitate slăbită și înfricoșată care nu a putut să se opună asaltului urbanistic asupra vechiului cimitir din Žižkov.

Transformarea cimitirului în parc a început în a doua jumătate a anilor 1950 și s-a încheiat în 1960, când administrația Pragăi a amenajat actualul parc Mahlerovy Sady. Circa trei sferturi din suprafața inițială a cimitirului au fost transformate în parc, fiind păstrată doar porțiunea nordică, unde se aflau monumentele funerare cele mai vechi și mai valoroase, printre care și cele ale unor rabini și savanți importanți. Zidul de incintă a fost demolat aproape în întregime şi foarte multe pietre funerare au fost răsturnate și acoperite cu un strat gros de pământ.

Turnul televiziunii din Praga

Amenajarea parcului a fost doar începutul. Al doilea asalt nimicitor avea să vină în anii 1980, când autoritățile cehoslovace au decis ca noul turn de radio și televiziune să fie amplasat chiar în parcul Mahlerovy Sady. Lucrările de construcție au început în octombrie 1985 și s-au încheiat în 1992. În timpul șantierului, cimitirul a suferit alte daune majore: au avut loc excavații, au fost distruse morminte, pietrele tombale au fost răsturnate, sparte şi apoi înlăturate.

Ce s-a întâmplat cu osemintele? În timpul amenajării parcului, pietrele funerare din zonă au fost răsturnate cu inscripțiile în jos, iar mormintele au fost acoperite cu pământ – o soluție care, în condiții excepționale, este acceptată de religia iudaică. În schimb, la construirea turnului de televiziune, o zonă din vechiul cimitir a fost excavată. Potrivit unor relatări, o parte din oseminte a fost reînhumată în Noul Cimitir Evreiesc. Unele dintre pietrele funerare excavate au fost transportate la groapa de gunoi Malešice de la periferia Pragăi. Nu se cunoaște cu exactitate soarta tuturor osemintelor…

Morminte la “umbra” turnului de televiziune

Tragedia vechiului cimitir din Žižkov se poate rezuma astfel: în urma unor decizii administrative și urbanistice, spațiul sacru al unui cimitir evreiesc istoric a fost transformat într-un parc public, pe care apoi s-a amplasat o infrastructură tehnică majoră, de dimensiuni gigantice. Turnul Televiziunii, înalt de 216 metri, este și astăzi cea mai înaltă construcție din Praga.

În cimitirul evreiesc mutilat, aș îndrăzni să-i spun un cimitir-martir, aflat în vecinătatea acestui monstru de beton, am întâlnit mormintele unor pietre tombale. Cum altfel aș putea numi lapidariul în care și-au găsit locul de veci pietre funerare „ucise” prin smulgere și spargere, odată cu distrugerea unei părți însemnate din cimitir?

Lapidariul – mormântul pietrelor tombale

În 1999, cimitirul – sau ceea ce mai rămăsese din el – a intrat în administrarea Muzeului Evreiesc din Praga. Au urmat lucrări de conservare și restaurare, inclusiv repararea zidului de incintă și consolidarea monumentelor funerare. Cimitirul a fost redeschis și pus la dispoziția vizitatorilor în septembrie 2001. Atunci a început şi programul de restaurare treptată a pietrelor tombale. Până la sfârșitul anului 2013 fuseseră restaurate 164 de monumente funerare și patru morminte monumentale. În 2025, numărul total al pietrelor funerare restaurate depășise 255. Lucrările, dificile și migăloase, au fost susținute prin finanțări și donații. În etapa recentă, un rol important în restaurare și în recuperarea pietrelor încastrate în lapidariu îl are Matana, societatea care se ocupă de administrarea patrimoniului evreiesc. În septembrie 2024, Comunitatea Evreiască din Praga, prin Matana, a început demontarea treptată a lapidariului, pentru a recupera, restaura și readuce pietrele funerare, pe cât posibil, la locurile lor inițiale.

Lapidariul nu este singurul mormânt al pietrelor tombale din vechiul cimitir evreiesc din Žižkov. Într-un colț, în apropierea gardului, la umbra giganticului turn malefic, am dat peste un monument la fel de impresionant, intitulat Návrat kamenů (Întoarcerea pietrelor).

Turnul gigantic este la o aruncătură de băţ de monument

Toate părțile componente ale acestuia sunt construite din… pietre de pavaj. Pe unele dintre ele se disting fragmente de inscripții funerare evreiești. Sunt mărturii ale calvarului pietrelor funerare de granit reutilizate la pavarea unor străzi și piețe din Praga. Subiectul a fost tratat pe larg în Baabel, în articolul Trotuarele din Praga, semnat de Hava Oren (https://baabel.ro/2020/05/trotuarele-din-praga/).

Una dintre multele străzi pragheze pavate cu pietre cubice din granit.

În 2020, anul publicării articolului, se vorbea încă despre intenția de a recupera cât mai multe dintre aceste pietre de caldarâm provenite din pietre funerare evreiești și de a le aduce în vechiul cimitir din Žižkov.

Monumentul Întoarcerea Pietrelor

Monumentul alcătuit din pietrele de pavaj, proiect al soților Lucie și Jaroslav Róna, a fost inaugurat în septembrie 2022. Potrivit prezentării proiectului, în centru se află o lentilă convexă alcătuită din cuburi de piatră, care simbolizează unitatea, perfecțiunea și pe Dumnezeu Creatorul. În jurul ei sunt dispuse radial nouă ziduri de piatră, care simbolizează lumea înconjurătoare și pot evoca ruinele Templului distrus, amintind astfel de istoria evreilor. Numărul nouă este asociat cu ciclul vieții, cu împlinirea și cu legătura dintre lumea spirituală și cea materială. Monumentul a fost conceput astfel încât să poată primi și alte pietre recuperate.

Am zăbovit în preajma monumentului, pe care eu l-am perceput în mod diferit. Mi se părea că structura centrală seamănă cu o kipa, iar cele nouă fragmente de zid așteaptă să fie completate cu Omul – vizitatorul care se oprește lângă monument – pentru a rosti kadiș în memoria tuturor pietrelor funerare din acest cimitir, distruse prin smulgere, spargere, tăiere și zvârlire samavolnică la groapa de gunoi…

Bibliografie selectivă:

• Prague City Tourism, „Old Jewish Cemetery at Žižkov”. https://prague.eu/en/objevujte/old-jewish-cemetery-at-zizkov/

• Praha 3 – administrația cartierului, „Old Jewish Cemetery”. https://www.praha3.cz/aktualne-z-trojky/o-praze-3/zizkov-1881-1922/stary-zidovsky-hrbitov/en

• Academia Cehă de Științe, „Fossilized memories: A glimpse into Prague’s Jewish cemeteries”. https://www.avcr.cz/en/news-archive/Fossilized-memories-A-glimpse-into-Pragues-Jewish-cemeteries/

• Matana / Židovské památky Čech, Moravy a Slezska, „Lapidárium na Starém židovském hřbitově na Žižkově”. https://pamatky.kehilaprag.cz/news/cs/aktuality/lapidarium-na-starem-zidovskem-hrbitove-na-zizkove

• Societatea Arhitecților Cehi, „Památník návratu kamenů”. https://grandprix.grandprixarchitektu.cz/rocnik/2023/946

• Český rozhlas – Arno Pařík, „Kvůli žižkovské televizní věži byl zničen židovský hřbitov”. https://temata.rozhlas.cz/kvuli-zizkovske-televizni-vezi-byl-znicen-zidovsky-hrbitov-7994994

• Oren, Hava, „Trotuarele din Praga”, Revista Baabel, mai 2020. https://baabel.ro/2020/05/trotuarele-din-praga/

• YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe, „Prague”. https://encyclopedia.yivo.org/article.aspx/Prague

• https://www.jta.org/archive/prague-jewish-population-dwindles-only-1850-jews-registered?utm

La documentarea acestui articol am beneficiat de sprijinul Inteligenței Artificiale (ChatGPT) pentru identificarea și verificarea unor surse, precum și pentru clarificarea unor informații istorice.

Foto: Adrian Ghiţă

Andrea Ghiţă

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *