Una dintre scenele caracteristice ale ”anilor lumină”, care refuză să mi se şteargă din memorie, se desfăşura în mod regulat, ori de câte ori vizitam Clujul pentru a-mi vedea părinţii, încercând să alin, fără prea mult succes, durerea despărţirii. Era aproape imposibil să ieşi în stradă şi să nu întâlneşti câte o cunoştinţă, care tocmai venea de la bine-cunoscuta adresă unde li se împărţeau evreilor porţiile de carne caşer mult aşteptate. O ducea într-o pungă de nailon transparentă (preţioasă şi ea), care atrăgea automat atenţia trecătorilor, asemenea unui magnet. Mulţi se şi încumetau să-şi învingă mândria, întrebând: Nu vă supăraţi, unde aţi găsit carnea?, cuvinte însoţite de o expresie care m–ar fi convins să-i pun în braţe pachetul şi să dispar de la faţa locului fără să aştept reacţia.
Răspunsul suna, cel puţin în urechile mele, ostentativ: La Comunitate!, participanţilor la dialog fiindu-le absolut clar faptul că instituţia despre care tocmai vorbeau îi era accesibilă doar unuia dintre ei.
Ţin neapărat să menţionez aici un fapt divers, pe care mi-l amintesc însă cu o claritate deosebită: atât trecătorul cu privirea atrasă de traistă, cât şi interlocutorul de lângă mine, păreau să-şi fi absolvit cu succes cei şapte ani de acasă, plus cei de liceu şi chiar de universitate.
Am „vizionat” pelicula imaginară cu doar câteva zile în urmă, citind în presă rezultatele unui studiu conform căruia evreii ar fi cei mai educaţi printre popoarele lumii. Responsabili de întocmirea documentului sunt cercetătorii institutului Pew Research Center din SUA, specializaţi în domeniul anchetelor privitoare la opinia publică şi problemele demografice pe care cetăţenii planetei le au de înfruntat.
Proaspătul studiu al institutului Pew conchide că, chiar dacă în ultimele decenii s-au înregistrat progrese evidente în domeniul educaţiei, mai ales printre femeile planetei, discrepanţele dintre adepţii diferitelor credinţe rămân uriaşe din acest punct de vedere.
Din documentul amintit reiese că printre evreii care au depăşit vârsta de 25 de ani, media anilor de studiu este de 13, 4 ani. Evreimea este urmată pe listă de creştini, a căror durată de şcolarizare este în medie de nouă ani, în timp ce fidelii hinduismului şi musulmanii studiază 5, 6 ani.
Ancheta nu-i omite nici pe cei care nu îşi revendică vreo religie, printre aceştia durata medie a şcolarizării apropiindu-se de cea a creştinilor.
Studiul mai relevă că 20% din populaţia adultă a planetei nu posedă nici un fel de „şcolarizare formală”, în timp ce 14 la sută ar fi posesori a cel puţin unei diplome universitare.
Explicaţia pe care cei de la Institutul Pew o oferă rezultatelor sondajului este mai ales de ordin geografic. Majoritatea populaţiei evreieşti trăieşte în două ţări, pe care cercetătorii implicaţi în proiect le consideră “dezvoltate” în ceea ce priveşte sistemul educaţional: SUA şi Israel, în timp ce, de pildă, 98 la sută din populaţia hindusă îşi duce existenţa în ţări înapoiate din acest punct de vedere.
Pe aceleaşi argumente „geografice” se bazează şi concluzia conform căreia atât creştinii, cât şi musulmanii care trăiesc în ţări bogate, se bucură de mai mulţi ani de educaţie decât cei care au rămas pe teritoriile subdezvoltate ale lumii.
Din păcate, Pew nu ne oferă date privitoare la calitatea educaţiei în cele 151 ţări incluse în studiu, ţări în care trăieşte 95 la sută din totalul de 3, 6 miliarde de persoane aflate la vârsta de peste 25 de ani, cifră luată în considerare în cursul sondajului.
La doar cateva zile după publicarea studiului Pew, (probabil o simplă coincidenţă), una dintre cele mai înalte personalităţi implicate în domeniul academic al Angliei, apărătoare curajoasă a drepturilor studenţeşti, a comentat actuala situaţie în care se află instituţiile de studii superioare britanice. Baroneasa Ruth Deech a declarat în cadrul interviului acordat lui The Daily Telegraph că numărul universităţilor britanice în cadrul cărora studenţii evrei nu sunt bineveniţi, se află în creştere.
George Farkas
